LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Valentina Becart: „Din ciclul poemelor becartiene“

SĂ NU MĂ SPUI…

Chiar dacă ştii…

c-am zăbovit prin lunci

cântând cu iarba şi florile

de mai

când neştiut

te desprindeai

din neguri

şi mă strigai…

***

Chiar dacă ştii…

că n-am iubit decât  păduri

şi murmurul tânguitor

al râurilor line…

şi sufletul îmi risipeam

în roua dimineţilor

diamantine

când neştiut

te desprindeai

din lume

şi mă chemai…

***

Chiar dacă ştii…

să nu mă spui

pământului,

adâncului

ce-mi vrea zălog

trăirea, cântecul

şi Soarele iubirii…

***

… atât te rog!

 

___________

DIN JURNALUL UNEI ZILE

( ultimele flori…)

 

Zilele se înghesuiau nerăbdătoare

la poarta cimitirului

purtau pe braţe florile

anotimpurilor

ce-au trecut în uitare…

câtă frumuseţe într-o după amiază

când pământul

îşi deschidea adâncul

fără să tresară…

***

Zilele…

să fie oare aceleaşi

ce le-adunam în suflet

ca pe-o sărbătoare nesperată?

Ce vremuri!

am râs împreună şi-am cântat

iubindu-ne

din ce în ce mai mult

şi-n braţe mă lăsam purtat

de gândul lor

nevinovat…

***

Făţarnice, senine…

mă chemau

eu nu ştiam atunci ( nu bănuiam)

că drumul este unic

şi tot ce-mi dăruiau

era doar amăgire…

***

Şi azi…

se înghesuiau nerăbdătoare

la poarta cimitirului

cu florile promise…

atunci

culmile-nsorite se desfătau

în soare

……..

Câtă zarvă!

niciodată nu lipsesc

de la ultima îmbrăţişare

cu cel învins

de-atâta speranţă!

 

20 aprilie 2011

___________

DIN JURNALUL UNEI ZILE

(falsificatori de istorii…)

 

Descompune-mă-n cuvinte

în titluri de cărţi

în istorii inventate

( cu sânge rece)

de bolnavi incurabili

… rămăşiţe ale materiei

nemodelate

în forme…

***

Aruncă-mă în fiecare

răscruce

în calea anotimpurilor

ce urlă a pustiu

preschimbând

fiecare gând

în boabe de rouă…

***

Lasă-mă pradă

lupilor iernatici

pe drumul bătătorit

de remuşcări şi regrete…

***

Descompune-mă

în sunete hazlii

în versuri lipsite de sens

şi veacuri de singurătate…

***

Lasă-mă la marginea

lumii

să-mi aştept rândul

( lângă atâtea stihii)

la dreptatea dintâi

rămasă

pe „masa de disecţie”

a falsificatorilor de istorii…

de istorii….

 

16 iulie, 2011

VALENTINA BECART

 

 

Niciun comentariu până acum.

Lasă un comentariu