LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Dorin Ploscaru: Poeme

NOAPTE DE LOGOS

(pestele pe uscat)
pamantul se zbatea

rotund se zbatea

ca pestele pe uscat

pana cand a venit

a venit si L-a aruncat

in apele inceputului,

Logosul.

L-a scos luminat

botezat

primenit

mai ales alb

rotund

cum scoate la stana

ciobanul

casul din zer

cum canta pastorii

peste lume

in noaptea Cuvantului

lerui Doamne lerui ler.
_______________

BUNICA SE FACUSE VARA

venisem

uscata

doar lumanare de ceara

mana trestie batuta de vant

de ani si de ani

de nameti de zile

bunica albise

se facuse vara

sa-mbracase in alb

peste coaja de haine

innegrita de patimire

rugaciuni murmurate

in ograda, prin seara.
_______________

CAND VOI MAI AVEA EU O CASA CU ATATA

poezie in jur

cand voi mai avea eu asa

un cearsaf alb,

asa, o iubire cu nume

Iisus si Nichita,

asa o dragoste cu

cantec

eminescu si doina

cand voi mai avea eu

asa o incapere

cu atata poezie in jur

si atata rugaciune-mprejur

cu atata aer

si libertate atata.
_______________

CUVINTELE, FIARE SALBATICE
cuvintele, fiare salbatice

il cunosteau

el le vorbea pre

limba lor

lupilor,

cuvintele blana aspra

de par

ii tineau de cald

in pustia frigului

acestei lumi

pe obraz

lina atingere
_______________

POEMUL SE NASTE DINTR-O FIARA SALBATICA

poemul se naste dintr-o

pasare salbatica

in noapte,

in mai multe sute de nopti,

tineam

rotundul cap balai al fiului

meu imbratisat ca un poem

respira, inima ii batea

parasit,singur sub

ploile si

furtunile lumii

tineam capul baiatului meu

sub brat

el zambea, in somn ingeresc

se ilumina

candele ardeau,

pe firmament

aprinse de

gurguritul,

inflorat de zambetul sau
_______________

MAINE DIMINEATA VOI STRABATE CERURILE

voi pleca desprins

dimineata

peste genuni

peste aceasta

mare de lume

veniti mai aproape

mieii mei de copii

sa va mangai pe crestet

maine dimineata

voi strabate cerurile

insotit de ingerul meu

asezat fulg de nea

pe umarul greu
_______________

BLANDA PRIVIRE DIN VARFUL TURLEI DE MANASTIRE

(sfantul gheorghe)

Sfantul gheorghe desena

cu firul subtire

de verde

icoana uciderii

unui balaur

ochiul inota

in mai multi pesti

vazatori

triunghiul creatiei

blanda privire

din varful turlei

de manastire

_______________

PAINE DE SATURAT SETEA FLAMANZILOR LUMII

graul imi umbla pe sub

piele

imi galgaia

in ritmul

turnului cu

ceas

sangele imi umbla

galopand

inima imi

curgea

in ritmul graului

paine de saturat

setea flamanzilor

lumii

herbert von karajan

dirija acest cor

_______________

CAD CA UN MAR DE PE CREANGA

iulie in mijloc

viata mea e vara

seceta  ma ninge

ploaia ma doboara

sfoara trecuta prin

urechile pieptului

e dulcea lumina

de ceara.

se infunda genunchii

in lunecare

mainile se sprijina

garbovite

pe rugaciune

de paine

ca pe un fagaduit

pamant.

trambe de colb

se ridica in mine

focul si caruta

pe drumuri de nori

sa tune

in noaptea

sfantului ilie

cad prabusit ca un nor

de pe creanga

_______________

ROCHIA ALBA

(noaptea nuntii)

1. o singura data pe an

zalmoxe isi spala

fata in apele tale

o singura data pe an

intelepciunea isi

leapada pielea de sarpe,

rochia,

o singura data pe an

dacii vin sa-si plece

ochii de lupi

o singura data cerbul

ranit

se retrage in codru

adanc in padure

sa-si vindece ranile

era seara, se descarcau

vitele

spre a fi injunghiate mai

grabnic

bunica ma tot intreba

unde suntem,

bolnava in masina

intoarcerii acasa,

2. era seara intrasem in cetate, lucrurile

straluceau de perfectiune

si tocmai atunci mi-am adus

aminte de mana

ei calda pe crestetul meu

in noaptea nuntii

„la poesia de la vita

e composta da una sola

parola: mama„

poezia vietii imi zice un

prieten napoletan

este desfacerea picioarelor

si inchiderea capacului

de sicriu

o inchidere

si-o deschidere

apoi am adormit

imediat,

„torna, torna fratre„

DORIN PLOSCARU

Niciun comentariu până acum.

Lasă un comentariu