LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Sorin Cerin: Fragment din „Revelaţii 21 decembrie 2012“

PROLOG

Mulţumesc Sfinxului din Bucegi şi Luminii Divine pentru inspiraţia pe care mi-au dat-o pentru a scrie această carte.În septembrie am realizat un film la Sfinx cu intenţia de a scrie Revelaţii pe care l-am postat pe Youtube.

Azi această carte este gata.Atunci nu ştiam cum va arăta, doar faptul că se va numi Revelaţii şi că va trata problematica viitorului omenirii.Acum realizez că viitorul va consta în trecerea omului în virtual,dar cel mai important lucru privind viitorul nu sunt războaiele şi nici vreo anume hartă administrativă,ci noi înşine.Viitorul constă în modul de a ne înţelege pe noi,deoarece lumea suntem noi.Am realizat că viitorul nostru stă în iubire,destin,absurd,adevăr şi atâtea alte şi alte teme,care fac parte din indicele alfabetic ce întregeşte cuprinsul acestei cărţi.

Am început să scriu această carte pe 21 octombrie 2008 iar azi  7 noiembrie 2008 este gata.În prima săptămână am scris în medie 16 pagini pe zi,urmând ca să mai adaug alte şi alte pagini în celelalte zile până azi când am considerat cartea terminată.Nu credeam că Revelaţii va fi scrisă sub forma unor maxime sau cugetări.

Pe 2 septembrie 2008 când eram la Sfinx îmi imaginam o carte în care să povestesc cum mi-aş imagina eu Apocalipsa.

Totul a venit de la sine ca şi cum aş fi cunoscut această carte de când e lumea iar acum urma să o redau pentru d-voastră.Câteva maxime de-ale mele publicate în alte cărţi s-ar potrivi mai bine la acest prolog:

„Ce suntem noi în afarã de un vis nebun al unui înger complexat de Sine, pierdut undeva în Ierarhia Numerologiei?”

” Doar muritorii caută nemurirea, fiindcă nemuritorii nu ştiu ce este aceasta.”

„Nu infinitul este limitat ci caracteristicile sale”

„Tu eşti catedrala de care am nevoie, iubirea mea, pentru mântuirea propriei mele existenţe.”

„Să fim optimişti, iubirea mea cea mare, fiindcă avem de partea noastră clipa şi nu Destinul, fiindcă avem eternitatea acestei clipe şi nu timpul, fiindcă ne avem pe noi, acum şi aici, şi nicăieri în urma clipei, fiindcă va ninge cu timp, şi această urmă va fi îngropată de stele căzătoare, devenind o amintire a unei lumi trecute.”

Fiecare revelaţie din această carte este o părticică dintr-un puzzle mai mare care va desluşi ce înseamnă sfârşitul lumii  din sfânta dată de 21 decembrie 2012. Cine este Dumnezeu, cum ne-a gândit în această lume.

În tot timpul cât am scris cartea am simţit Lumina  Divină alături de mine, eu nefiind altceva decât o sursă care vă dezvăluie d-voastră informaţia primită. Aproape întreaga carte a fost scrisă în primele şapte zile iar în cele câteva zile care au urmat am mai făcut doar adaosuri la anumite teme.Nimănui nu trebuie să-i fie frică de sfârşitul lumii fiindcă este doar sfârşitul acestei lumi murdare şi nicidecum al viitorului. Foarte mulţi aproape că nu vor realiza ce se întâmplă.

Omenirea va trece într-o nouă dimensiune spirituală începând cu acea miraculoasă şi sfântă dată de 21 decembrie 2012. Nu doar calendarul mayaş este cel care indică această dată dar şi rezonanţa Schuman sau pulsul planetei noastre care se comportă asemeni unui electromagnet uriaş.Din 1980 creşte mereu de la cei 7,83 cicli pe secundă la 12 în prezent.Acest fapt duce la micşorarea calităţii timpului.Nu este vorba de o schimbare cronologică ci de una care priveşte procesele structurale ale materiei, ceea ce va duce şi la o îmbunătăţire a ADN-ului uman.Ziua în prezent ar avea numai 16 ore urmând să ajungă la zero pe data de 21 decembrie 2012.Planul sistemului nostru solar se va alinia peste planul galaxiei Calea Lactee.Polii magnetici ai Terrei se vor schimba,ceea ce se petrece odată la 13 000 de ani sau de două ori într-un ciclu cosmic de 26 000 de ani.

Treptat se va încropi o nouă ordine spirituală care va duce la recunoaşterea Luminii Divine benefice spiritului uman.Energia neagră din Univers,nu va mai fi o ameninţare după cum spun unii savanţi ci o binecuvântare.

Nu va fi un sfârşit al lumii ci renaşterea unui nou ciclu universal,foarte benefic omenirii.

Sfârşitul lumii constă din înţelegerea acestor revelaţii.

Fiecare revelaţie în parte are un cod al său bine definit în imaginea de ansamblu a ceea ce va fi viitorul de după 21 decembrie 2012.

9 noiembrie 2008

Sorin Cerin

_______________

ABSOLUT

Există oare un absolut al absolutului?Acela e cu siguranţă nimicul sau necunoaşterea.

Absolutul prostiei e un adevăr.

Absolutul adevărului e necunoaşterea lui.

Absolutul vieţii este speranţa.

Absolutul deşertăciunii este necuprinsul.

Absolutul iubirii este nefiinţa.

Absolutul sexului este deprimarea.

Absolutul Omului este Dumnezeul său.

Absolutul creaţiei este Lumea.

Absolutul frumuseţii este speranţa într-o altă frumuseţe.

Absolutul prostiei este necunoaşterea ei.

Absolutul timpului este Clipa.

Absolutul cunoaşterii este necunoaşterea.

Absolutul filozofiei este credinţa.

Absolutul credinţei este mântuirea de sine.

Absolutul păcatului este Moartea.

Absolutul mântuirii este păcatul.

Absolutul  creaţiei este minciuna.

Absolutul  Morţii este Adevărul.

Absolutul naşterii este Iluzia Vieţii.

Absolutul Iluziei Vieţii este nonsensul.

Absolutul religiei este umilinţa.

Absolutul  absolutului este Deşertăciunea lumii.

Absolutul absolutului pentru Infinit este perfecţiunea.

Absolutul absolutului Cunoaşterii este Necunoaşterea.

Absolutul visului este trezirea.

Absolutul abundenţei este  disperarea.

Absolutul sărăciei este lăcomia extremă.

Absolutul virtuţii este umilinţa.

Absolutul abstinenţei este normalitatea.

Absolutul abuzului este consecvenţa dusă la paroxism.

Absolutul  accidentului este evenimentul primordial unic şi întâmplător:Dumnezeu.

Absolutul războiului este victoria înfrângerii.

Absolutul alpinistului este dorinţa de a-şi escalada propria sa moarte.

Absolutul  absurdului este exactitatea într-o lume iluzorie.

Absolutul dorinţei este sfârşitul speranţei, precum absolutul speranţei este sfârşitul dorinţei.

Absolutul infinitului este numărul unu:”Un infinit.”

Absolutul cuviinţei este  înţelegerea oricărui păcat.

Absolutul aşteptării este Moartea.

Absolutul lăcomiei este  sărăcia.

_______________

ABSURD

Absurdul adevărului este cuvântul,precum absurdul cuvântului este un adevăr,neştiind nimeni Adevărul Absolut.

Absurdul minciunii este cunoaşterea Iluziei Vieţii.

Absurdul absurdului este un Adevăr.

Absurdul Morţii este învierea viilor.

Absurdul Vieţii constă în mântuirea de păcatul Existenţei.

Absurdul Existenţei este limita de unde începe cunoaşterea Iluziei Vieţii.

Absurdul Destinului este împlinirea lui prin necunoaşterea Morţii.

Absurdul purităţii unei lacrimi constă în plâns.

Absurdul speranţei constă în  găsirea propriului său orizont.

Absurdul  milei este de a crede în mântuire.

Absurdul liniştii constă în strigătul singurătăţii din tine.

Absurdul creaţiei este Lumea născută pentru a muri.

Absurdul frumuseţii este iluzia sa.

Absurdul visului este să visezi că visezi propria ta trezire care este viaţa noastră,fiind cu adevărat treaz.

Absurdul melancoliei constă în amintirea unui posibil viitor.

Absurdul amintirii este faptul că se produce într-un prezent a  cărui mărime nu poate fi definit la frontiera dintre trecut şi viitor.

Absurdul absolutului este acceptarea verbului A FI.

Absurdul cuvântului este sensul.

Absurdul nemuririi este amintirea.

Absurdul cunoaşterii este Adevărul.

Absurdul dorului este  dorul de străinul din tine.

Absurdul  fericirii constă în împlinirea sa, atunci când devine o simplă normalitate.

Absurdul imperfecţiunii este perfecţiunea ei.

Absurdul disperării este atunci când aceasta devine o normalitate, învingând.

Absurdul neputinţei este politica.

Absurdul morţii constă în viaţa de apoi.

Absurdul facerii este creaţia păcatului.

Absurdul Destinului constă în mântuire.

Absurdul uitării este că şi aceasta posedă propriul său adevăr prin amintirea sa.

Absurdul fiinţei este nonsensul propriei sale existenţe în păcat.

Absurdul necesităţilor este dorinţa de saturaţie.

Absurdul omenirii constă în cele şapte minuni ale sale, concepute prin Iluzia Vieţii.

Lumea nu poate avea niciodată un sfârşit fiindcă nu a avut niciodată un început în eternitatea gândului Lui Dumnezeu.Sfârşitul poate sta doar în cunoaştere.

_______________

ADEVĂR

Viaţa este o minciună uitată de orice adevăr.

Chiar şi neantul este un adevăr.

Niciodată nu vom afla un adevăr fără să ajungem la malul  Morţii.

Ştie cineva ce este un adevăr fără să cunoască esenţa cunoaşterii?

Adevăr fără de cunoaştere nu există,precum viaţă fără de moarte.

Întodeauna în spatele unui adevăr se va afla un altul.

Adevărul este cel mai înrăit duşman al libertăţii de sine.Niciodată nu se va abate de pe calea sa.

Adevărul este împărăţia cunoaşterii,în schimb cunoaşterea este sclava adevărului.

Niciodată adevărul nu va înţelege  Viaţa datorită Morţii!

Adevărul este ca şi salcia la malul apei.Înfloreşte doar dacă e udat  cu deşertăciunea acestei lumi,recunoscută ca atare.

Adevărul va fi mereu primul la masa Morţii şi ultimul la cea a Vieţii,fiindcă prima îl duce iar cea de a doua îl reneagă.

Adevărul este calvarul ştiinţei.

Adevărul este cheia imposturii.

Adevărul este gardianul Vieţii şi susţinătorul Morţii.

Adevărul este mirajul celui care îl caută.

Ce sens ar mai avea Viaţa dacă nu ar şti că Moartea se ascunde în spatele unui mare adevăr?

Adevărul este zarul care nu cade niciodată în timpul Vieţii.

Adevărul este valul care înneacă ştiinţa.

Adevărul este norul ce va acoperi soarele cunoaşterii în această lume.

Adevărul este unicul strigăt auzit de către om, al Morţii.

Adevărul este nasturele care nu se încheie niciodată la cămaşa Destinului.

Adevărul este răsăritul ce apare drept apus celui care pretinde că îl ştie.

Adevărul are cea mai adâncă vizuină în sufletul celui care îl caută.

Adevărul este lipsit de orice mustrare de conştiinţă,tocmai fiindcă nu o poate avea.

Adevărul este cel mai mare impostor al Destinului.

Adevărul este moara care macină prostia.

Adevărul este instinctul de a înţelege minciuna lumii.

Adevărul este cerul pe care se sprijină Iluzia Vieţii.

Adevărul este zăpada topită a Cunoaşterii, din care va răsări iluzia lumii.

Adevărul este şoapta auzită de un surd şi rostită de un mut.

Oare există ceva mai tăcut decât adevărul?

Adevărul nu se va scălda niciodată în mocirla cunoaşterii.

Adevărul este palma de pumnul căreia se loveşte creaţia.

Adevărul este lumina luminii pe care noi o percepem mereu:stinsă.

A deschide uşa adevărului este ca şi cum ai accepta sfârşitul lumii.

Adevărul este limba care tace când rosteşte un cuvânt şi strigă când nu spune nimic.

Adevărul este palma primită de această lume pe obrazul făgăduinţei Lui Dumnezeu.

Adevărul este părintele păcatului.

Adevărul este pustnicul Morţii şi călăul Vieţii.

Adevărul este liniştea de dinaintea furtunii.

Adevărul nu primeşte niciodată oaspeţi la masa cunoaşterii sale.

Adevărul nu a îmbrăţişat  niciodată mai mult decât o singură cunoaştere.

Adevărul va fugi mereu de tine fiindcă nu te poate cunoaşte.

Adevărul nu se poate sparge niciodată în mai multe cioburi fiindcă nu poate fi decât unul singur.

Adevărul este floarea cu o singură petală:cea adevărată.

Adevărul este şansa  acestei lumi de a-şi înţelege nonsensul.

Adevărul în această lume este necunoaştere.

Totul trebuie să se raporteze la adevăr,deci întreaga cunoaştere,la necunoaştere.

Nu poate exista un adevăr mai mare decât nonsensul existenţei.

Adevărul se roagă numai la biserica deşertăciunii în această lume.

Adevărul nu va număra niciodată anii,ci clipele.

Adevărul este lozul norocos al deşertăciunii.

Adevărul este gara unde nu opreşte niciodată trenul cunoaşterii.

Adevărul este peste  limita necuvinţei de a afirma că îl cunoşti.

Adevărul este prostia în stare pură în care se reflectă întreaga înţelepciune a lumii şi invers.

Adevărul este gardul de care se sprijină prostia.

Adevărul este orizontul cunoaşterii pe care nu îl va putea atinge niciodată.

Adevărul este roata necunoaşterii care duce Destinul acestei lumi spre nonsens.

Adevărul  este piatra care  trebuie şlefuită atât de mult încât dispare de la sine.

Adevărul este steaua care va străluci doar în noaptea Morţii.

Adevărul este muntele ce nu va putea fi niciodată escaladat de către Iluzia Vieţii.

Adevărul este moartea iluziei şi naşterea realităţii.

Niciodată nu vei cunoaşte adevărul într-o lume unde unicul adevăr este minciuna creaţiei.

Adevărul este unicul ţărm la care se scufundă corăbiile cunoaşterii.

Adevărul este ochiul magic al şansei de a şti cât de mult minţim.

Adevărul este răsăritul speranţei de a cunoaşte unde începe Moartea şi unde se sfârşeşte Viaţa.

Adevărul este şansa care vrea să uscidă inerţia accentuând-o.

Adevărul este fumul ce nu va pluti niciodată în aerul realităţii decât în cel al Iluziei Vieţii.

Adevărul este marja de eroare a ştiinţelor.

Adevărul este eroarea ucigătoare a gândului.

Adevărul este nesupusul Iluziei Vieţii şi împăratul necunoaşterii.

Adevărul este unicul susţinător al Morţii.

Adevărul este iarba necosită din lumea de apoi, cu care se hrănesc caii clipelor acestei lumi.

Adevărul este inamicul declarat al ştiinţei şi prietenul genialităţii.

Adevărul este izvorul prostiei şi deşertul cunoaşterii.

Adevărul este iubire.

Adevărul sunt ochii tăi ce vor să se ascundă în lacrima unei clipe eterne.

Adevărul nu se poate spune niciodată ci doar simţi.Orice ai spune poate fi combătut.

Adevărul este Dumnezeul Primordial,este unica lipsă din Tot dar şi din Totul de la spatele Totului,etern,infinit.

Adevărul este cărămida pe care se reazămă întreaga construcţie a minciunii.Altfel s-ar dărâma.

Adevărul este unicul sens al nonsensului.

Adevărul este ploaia acidă care seacă şi mai mult deşertul vieţii.

Adevărul nu va străfulgera niciodată în ochii care nu iubesc.

Unicul adevăr al acestei lumi este iubirea.

Adevărul va înnota întodeauna singur pe oceanul vieţii,neacceptând nici un compromis cu nimeni şi nimic.

Adevărul este stânca de care se loveşte valul cunoaşterii, pulverizându-se în infinitul  eternităţii.

Adevărul este amintirea nemuririi.

Adevărul este calea speranţei ce poate regăsi Moartea.

Adevărul este visul uitat de Dumnezeu la în ochii înlăcrimaţi ai unei mari iubiri.

Adevărul este liniştea mormântală a cuvântului creaţiei ce nu mai suportă minciuna existenţei de a fi.

Adevărul va fi mereu, cel care va pierde primul trenul oricărei iubiri.

Adevărul este lacrima speranţei de a fi împreună într-o lume a despărţirilor.

Adevărul este cel care spală Moartea cu Apa Vieţii.

Adevărul este depărtarea din ochii care îl caută.

Adevărul este neliniştea gândului de a se fi născut în minciuna acestei lumi.

Adevărul este conştiinţa neantului şi unica minciună a acestei lumi posesoarea atâtor adevăruri false.

Adevărul este creanga  pe care stă Destinul minciunii acestei lumi.

Adevărul este pasărea cu aripile frânte din visul cunoaşterii.

Adevărul este la fel de unic pe cât de unică este Moartea.

Adevărul va merge mereu la braţul Morţii într-o Viaţă a iluziei.

Adevărul va înţelege doar ceea ce nu poate fi înţeles.

Adevărul va crede numai în necredinţa iluziei.

Adevărul se usucă mereu primul la soarele uitării.

Adevărul are ţepi doar atunci când îl căutăm.

Adevărul ştie să mintă cel mai tare minciuna.

Chiar şi cel mai absolut fals este un adevăr.

Cine poate alege adevărul falsului în locul vieţii şi să fie profund religios?

Adevărul religiei constă în acceptarea supremaţiei adevărului minciunii despre creaţie.

Adevărul nu va cere niciodată o nouă minciună la masa Vieţii,însă minciuna va cerşi mereu un alt şi alt adevăr,sperând că până la urmă va găsi unul care să îi convină.

Adevărul este aripa frântă a oricărei iubiri.

Adevărul este pacea dintre sens şi nonsens.

Adevărul va alerga mereu de cuvânt pentru a da acestuia un sens.

Adevărul este prosopul deşertăciunii cu care s-a şters Dumnezeu pe mâini în momentul creaţiei acestei lumi.

Adevărul va fi etern un copil al Iubirii în care aceasta nu va crede niciodată.

Adevărul este tabla neagră pe moartea căruia stă scris cuvântul.

Adevărul este instinctul iubirii care se luptă cu lacrima unei clipe eterne în lumea deşertăciunii.

Adevărul este mantia sub care stă ascuns absolutul unei iubiri.

Adevărul este zborul nefast din care se prăbuşesc sentimentele într-o mare iubire.

Într-o mare iubire va trebui să accepţi că adevărul suprem este minciuna acestei lumi trecătoare.

Adevărul este unicul care va şti să iubească o mare iubire, combătând-o.

Nici un val din oceanul vieţii nu ar fi adevărat, dacă acesta nu s-ar lovi în cele din urmă de moarte.

A asculta de adevăr în această lume este ca şi cum ai înţelege în sfârşit importanţa sinuciderii.

Adevărul este unicul care nu va putea urca vreodată muntele cunoaşterii tocmai fiindcă aceasta se sprijină pe el.

Ce poate fi mai neadevărat decât un adevăr în această lume deşartă?

_______________

AMINTIRE

Întrega lume este o mare amintire prin propriul său Destin care la rândul lui este amintirea imaginii Lui Dumnezeu.

Amintirea este speranţa de a fi în ochii care se pierd scrutând orizontul iubirii, spre nicăieri.

Amintirea este libertatea care nu poate recunoaşte unicul timp liber:viitorul.

Amintirea este dorul  fericirii.

Amintirea este lacrima Destinului.

Amintirea este unicul fluviu al dorinţei care se revarsă în oceanul împlinirii, unui Destin.

Amintirea este lanţul unor clipe ce vor să lege eternitatea de stâlpul Întâmplării.

Amintirea este roata de foc a timpului care se învârte invers,în clipa noastră eternă, aprinzând-o şi aducând trecutul în viitor.

Amintirea nu rupe niciodată pagina trecutului din calendarul unei iubiri.

Amintirea  este marea regăsire a Destinului prin el însuşi.

Amintirea este ploaia de vară a clipelor aduse din trecut să ude viitorul.

Amintirea este fericirea îndurerată de a te şti mereu în mine şi nicăieri în urma mea de stea căzătoare în clipa Destinului nostru etern.

Amintirea este unicul vis prin care ochii tăi, pot deveni un etern viitor.

Amintirea este lumina libertăţii de sine a spiritului.

Amintirea este unica libertate a acestei lumi,care te duce în viitorul unde orice voinţă este posibilă faţă de trecutul încremenit şi neschimbat.

Amintirea este eliberarea de sine a cuvântului întrupat din noi.

Amintirea este ramul unei istorii care loveşte în fereastra Destinului,spunându-i cât este de etern.

Amintirea inimii mele se hrăneşte cu urmele lăsate de cuvântul întrupat din tine cu nume de iubire.

Amintirea nu poate uita niciodată ce a mai rămas din noi în lumina eternă a existenţei.

Simt că lumea este o eternă amintire a Destinului ca imagine a Lui Dumnezeu, şi mai simt tot atât de bine că adevărata lume nu a suferit niciodată.

Doar amintirea este aceea care suferă dorind trecutul în viitor,dorind libertatea de a alege,dorind voinţa pierdută din lumea adevărată a Destinului, care se pierde adânc în Dumnezeu.

Amintirea este şi va rămâne izvorul suferinţelor acestei lumi,unicul adevăr!

Amintirea este adevărul lumii care ne arată că lumea reală nu avea trecutul încremenit ci se revărsa către viitorul tuturor oportunităţilor.

Amintirea ne arată sensul invers al scurgerii temporalităţii,cum de altfel este lumea reală şi nu această lume imaginară a Iluziei Vieţii.

Amintirea este unicul adevăr din acest vis al vieţii care-ţi arată calea încremenită de trecutul ce încătuşează voinţa şi libertatea sinelui aflat mereu în viitor.

Amintirea  te roagă să ierţi această lume care nu-ţi aparţine deloc, nefiind lumea ta reală ci lumea unei iluzii opuse totalmente lumii tale reale în care viitorul curge către trecut şi nu invers cum ar trebui de altfel.

Amintirea este jocul care sfârşeşte cu începutul.

Amintirea este esenţa romantismului şi pasiunii.

Amintirea este frunza care revine din căderea toamnei la stadiul de mugure al primăverii, eternalizând clipa marii noastre iubiri.

Amintirea este primăvara eternă a vieţii.

Amintirea nu poate fi niciodată urâtă,ci viaţa care curge în sensul invers al amintirii fără să înţeleagă că adevăratul său sine pierdut este amintirea.

Suntem străini de noi înşine fiindcă nu putem înţelege că amintirea ne călăuzeşte spre viitor şi niciodată spre trecut.

Amintirea este sensul existenţei noastre pe care îl înţelegem de fiecare dată greşit datorită Iluziei Vieţii.

Amintirea iubirii este dorul care doare cel mai tare, fiind propriul nostru sine.

Amintirea este sinele nostru care se vrea călător liber spre viitorul tuturor libertăţilor faţă de lumea care merge mereu spre trecutul încremenit.

Amintirea este unica ce poate rupe tăcerea lumii prin voinţa preluată din viitor.

Doar amintirea poate poseda voinţă în această lume fiindcă aparţine unui viitor care primeşte trecutul în braţele sale.

Omul nu posedă voinţă în această Iluzie a Vieţii fiindcă s-a înstrăinat de propria sa amintire de sine.

Viitorul curge mereu spre trecut hrănindu-l cu noile sale clipe ale acestei lumi, în pofida amintirii care e sinele uitat al omului şi readuce trecutul spre viitor, determinând fiinţa şi fiinţarea omului.

Sufletul omului este amintirea propriului său sine etern faţă de Dumnezeu.

Amintirea este esenţa devenirii şi a fiinţării.

Amintirea este sinele sufletului întregii lumi.

Amintirea este regăsirea de sine a eternităţii din noi.

Fără amintire totul s-ar nărui.

Amintirea aduce trecutul acolo unde îi este locul: în viitor.

Dacă s-ar prăbuşi amintirea  s-ar prăbuşi întreaga noastră fiinţă cu lumea sa cu tot.

Cum ar putea sinele nostru să nu fie străin de noi,care în loc să ne pierdem viitorul în trecut ar trebui să ne pierdem trecutul în viitor!Atunci am fi liberi şi am poseda cu adevărat voinţă reală şi nu doar iluzorie.

Ne vom regăsi străinul din noi doar atunci când vom înţelege pe deplin amintirea.

Ce poate fi mai măreţ pe lumea asta decât să întrezăreşti marele adevăr al amintirii?

Marea revelaţie a sinelui nostru constă în amintire.

Amintirea este sensul tuturor sensurilor acestei existenţe.

Amintirea este oceanul ale cărui valuri zidesc eternitatea şi nu erodează ţărmul timpului precum face Iluzia Vieţii.

Amintirea este unicul cuprins care poate cuprinde în braţele sale voinţa Lui Dumnezeu.

Amintirea este cuvântul Lui Dumnezeu spus pentru fiinţa din noi.

Amintirea este esenţa Destinului.

În amintire se regăsesc atât imaginea Lui Dumnezeu reflectată în oglinda cunoaşterii cât şi imaginea creaţiei alături de acestea.

Amintirea este sensul sensurilor Marii Contemplări a Lui Dumnezeu,Cunoaşterii şi Creaţiei, într-o singură voinţă.Aceea de a fi!

Amintirea este magia adevărului.

_______________

CUNOAŞTERE

Dacă dispare cunoaşterea acestei lumi dispare şi lumea.

Paradoxal cunoaştem doar binele şi răul de aceea avem un infinit şi o infinitate de puncte într-un cerc finit.Dacă am cunoaşte şi alte opusuri ale binelui şi răului,am avea alături de punctul infinit şi cercul finit ce ascunde infinitatea şi finitatea şi alte reprezentări.

Lumea fără de cunoaştere nu ar mai fi iar Dumnezeu ar dispărea din noi.

Dumnezeu se află în noi doar oglindindu-se în cunoaştere.

Oglinda cunoaşterii este unică.Odată spartă fiecare ciob al său devine o lume de sine stătătoare.Cine a spart-o?

Destinul nostru nu ar putea fi imaginea Lui Dumnezeu dacă nu s-ar reflecta în cunoaştere.

Cunoaşterea nu se supune decât iubirii,deci Dumnezeului din noi.

Cunoaşterea va cere mereu un subiect acestei lumi în afară de absolut.

De ce nu poate accepta cunoaşterea absolutul?Tocmai fiindcă oglinda cunoaşterii absolutului a fost spartă de Dumnezeu la ceasul creaţiei privind lumea noastră într-un singur ciob.

Cunoaşterea este o alianţă în sine,compusă din aspiraţiile sale şi ceea ce poate inspira.

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: