LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Sorin Cerin: „Coaxialismul“ (fragment)

Capitolul I

Scopul, ierarhia, naşterea numerologiei şi a factorului primordial unu

Ce suntem noi în afară de un vis nebun al unui înger complexat de Sine pierdut undeva în Ierarhia Numerologiei?

Nimic nu este Adevărat.Totul este un vis. Realitatea nu există cum nu există nici viaţa sau moartea decât Iluzia lor. Toate stelele şi galaxiile care ne înconjoară, toate teoriile şi creaţiile filosofice nu reprezintă nimic altceva decât aşezarea Iluziei pe diferite căprării, sau punerea unui nimic, în diferite ranguri, tagme şi teorii. Omul nu cunoaşte Adevărul Absolut şi nu-l va cunoaşte Niciodată. Odată ce Adevărul Absolut rămâne o mare necunoscută, la care alt Adevăr ne raportăm? Nu la un Adevăr Iluzoriu? Orice Adevăr care nu este Adevărul Absolut , NU este Adevăr ci Minciună! Viaţa Omului este o Minciună, un fals. Odată ce Omul nu cunoaşte Adevărul Absolut nu cunoaşte nici Cunoaşterea Absolută. Orice alt tip de Cunoaştere este o Necunoaştere! În schimb orice Necunoaştere care devine cunoscută în sine prin Conştientizare se numeşte Iluzie.

Astfel principiile Coaxialismului pe care mi le-am imaginat după lungi meditaţii reflectând la subiect  şi după care mă voi ghida sunt:

1)Unica filosofie adevărată este aceea care acceptă că Omul nu cunoaşte Adevărul, deci implicit , nici filosofia.

2)Omul nu va Cunoaşte Niciodată Adevărul Absolut şi nici Cunoaşterea Absolută , întrucât întreaga lui existenţă este axată pe Iluzia Vieţii.

3)Orice sistem filosofic sau filosof care va pretinde că spune Adevărul este mincinos.

4)Coaxialismul este prin excelenţă filosofia care NU pretinde că spune Adevărul dar care acceptă aplicaţii care susţin raportarea Iluziei Vieţii la Adevăr.

5)Esenţa Adevărului constă în reflectarea acestuia la Elementele apărute înaintea sa, cum sunt cele ale Cunoaşterii Deschise  provenite din Starea de Fapt.

6)Coaxialismul acceptă operarea cu opuşii, opuşilor Existenţei, cu sau fără a fi necesară raportarea la     aceasta, determinând Coaxiologia..

7)Fiecare Opus are la Infinit un alt Opus identic cu el.

8)Cu cât un Opus este mai depărtat , adică între el şi elementul opozabil sunt intercalaţi un număr mai mare de opuşi, cu atât similitudinile dintre aceştia vor fi mai pronunţate, iar cu cât numărul opuşilor intercalaţi între cele două Elemente va fi mai mic cu atât contrastele dintre aceştia vor fi mai pronunţate.

9)Cum putem vorbi de Universe fără substrat în Existenţă, putem vorbi de Cunoaştere fără substrat în esenţă, deci fără subiect.

10)Factorul va fi întotdeauna opusul infinităţii faţă de care se va raporta ca finit, la fel cum Cunoaşterea  se raportează la necunoaştere şi viaţa la Moarte. În accepţiune Coaxială, Factorul va echivala cu Dumnezeu,  Unicul Creator dar şi Întâmplător faţă de lumile sale.

11)În lumile fiecărui Factor Creator şi Unic Întâmplător se vor reflecta toţi ceilalţi Factori Creatori şi Unic Întâmplători sub formă de numere, de la UNU, care este Factorul Primordial, până la un Infinit mius UNU de Factori Creatori şi Unic Întâmplători.

O viaţă întreagă trăim cu Iluzia că ştim cu adevărat cine suntem, cu toate că acest lucru nu-l vom afla Niciodată.   De ce?

Tocmai datorită străinului din noi. Este cu atât mai grav cu cât până şi cele mai inălţătoare sentimente cum ar fi iubirea sau plenititudinea spirituală , aparţin aceluiaşi străin din noi. Suntem adeseori duşmanii acelui străin tocmai pentru că nu îl înţelegem.Vrem să-l alungăm definitiv din viaţa noastră fără să înţelegem că acel străin suntem chiar noi înşine, şi prin urmare ne-am alunga pe noi din propriile noastre simţiri. Acesta este un mare rău al acestei vieţi, şi anume să ne naştem străini de noi şi să murim la fel de străini neînţelegând Niciodată că naşterea , viaţa  şi moartea aparţin doar simţirii noastre înstrăinate de noi înşine şi nicidecum străinului din noi, pe care dacă l-am înţelege am realiza că de fapt naşterea , viaţa şi moartea nici măcar nu există. Am înţelege că toate acestea sunt un fals, la fel ca tot ceea ce ne înconjoară, că doar ceea ce nu ştim că ştim devine adevărat.Viaţa şi moartea odată cunoscute sunt întru totul neadevărate. Omul nu ar trebui să fie angoasat, frustrat, chinuit şi împovărat de nevoi pe acest drum care se numeşte viaţa sa. Ar trebui să înţeleagă că pe moment visează , că trăieşte la maximum acel vis care de fapt este un coşmar ce va trece odată cu venirea zorilor. Va trebui să înţeleagă că atunci când se va trezi,va înţelege că cel de care alerga în timpul visului,era tocmai el.Îl va ajuta oare cu ceva acest vis? Da!

De ce? Fiindcă odată împrietenit cu străinul din el la trezirea din coşmar va şti că unica sa alternativă de a se împăca cu el însuşi rămâne meditaţia profundă asupra propriului „Eu”, şi simţirea acestuia în raport cu Universul Iluzoriu care-l înconjoară. Iar el, un simplu Om, va şti că totul nu este nimic altceva decât o Iluzie,  şi nu poate face nimic altceva pentru a îndepărta vălul dens al Iluziei. În schimb va rămâne îngrozit pentru tot restul existenţei sale unde poate duce înstrăinarea de sine, ce tip monstruos de societate poate naşte, şi cât de mare devine mocirla abjecţiilor umane într-o atare ipostază.

Va şti că toate relele sociale, şi individuale, hoţia, furtul, crima, egoismul, nedreptatea şi lista ar putea continua, se datorează tocmai acestei înstrăinări de sine. Mai mult decât atât, Omul conştientizează moartea ca fiind o distrugere totală , acceptă inefabilitatea Destinului, ca fiind total potrivnic, neînţelegând că de fapt el însuşi i se împotriveşte propriului său „Eu”. Poate că acesta ar fi unicul sens al acestui coşmar, care se numeşte viaţă terestră, să te trezeşti odată cu venirea zorilor şi să ştii unde duce înstrăinarea de sine.

Cui nu i s-a întâmplat vreodată să simtă acel fior divin pe care numai dragostea îl poate da, acel: ceva? Oricât de mult am dori să aflăm de ce anume simţim acel fior pentru o anumită persoană şi nu pentru o alta nu vom şti Niciodată. S-a demonstrat că folosim doar 2 procente din materia noastră cenuşie.Oare celelalte 98 de procente să fie acel străin de care vorbeam adineaori? Mai mult decât atât, suntem cu adevărat aceşti oameni în carne şi oase care ne naştem pentru a muri şi murim pentru că ne-am născut? Cine suntem noi? O frunză purtată de vântul toamnelor şi aşezată pe solul rece mirosind a putrefacţie sau mugurii primăverii atunci când Soarele îi mângâie cu razele sale primitoare?

Lumea pe care pretindem că o cunoaştem este aceasta pe care o ştim cu toţii după acelaşi tipar comun? În ce sens tipar comun? Fiecare ştim că ne aflăm pe planeta Terra, unde se află munţii Himalaya, oceanele Pacific şi Atlantic, etc.

Fiecare pretindem că ştim despre corpul omenesc că este alcătuit dintr-un trup , că are două mâini, două picioare, doi ochi, etc. Orice nu respectă acest principiu devine anomalie genetică sau cauzată de diferite accidente. Într-un cuvânt , tot ceea ce ne reprezintă cât şi tot ceea ce ne este prezentat trebuie obligatoriu să se includă într-un tipar, perfect valabil pentru fiinţele care alcătuiesc o anumită societate.

Este adevărat că acest tipar poate avea anumite fluctuaţii de la o societate la alta, care se datorează, momentului istoric, cunoştinţelor şi altor aspecte de ordin cultural,etc., dar cu toate acestea trăsăturile comune de bază, cum ar fi trupul uman sau ale unui animal, rămân aceleaşi.

Ştim că fără acest tipar nu putem avea o anumită viaţă socială, caracterizată prin însăşi acest tipar care la rândul lui este controlat de Ierarhie.

Oricât de mult am dori să respingem ideea că Ierarhia este cea care ne dirijează, acceptând că tot ceea ce facem s-ar datora propriei noastre voinţe care se datorează Iluziei Vieţii, nu putem. Astfel nu facem nimic altceva decât să ne afundăm şi mai mult în mrejele Iluziei Vieţii printre care înnotăm de la naştere spre Moarte, la fel de iluzorii şi acestea.Voinţa este visul care ne face să ne credem liberi, să avem speranţe şi să credem că sensul existenţei noastre constă în forţa fiecărui om de a dobândi propriul său ideal. Este nemaipomenit să ai un ideal, să te ştii stăpân pe proriile tale forţe , pe Liberul Arbitru faţă de care ai Iluzia Vieţiică îţi aparţine. Oare ce s-ar fi făcut Omul fără o speranţă, fără un ideal? Ar mai fi fost astăzi societatea umană? Nu cred.

Avem nevoie de minciună precum de aer pentru a putea exista. Ce ne-am face dacă am şti că totul este în zadar că de fapt nu există povestea cu Liberul Arbitru şi nici alte snoave de genul , Omul Stăpân pe Soarta sa, sau o altă bazaconie şi mai perfidă, lozinca de genul: Omul a învins pe această planetă, având realizări dintre cele mai importante, începând cu invenţiile epocale şi culminând cu marile opere culturale, etc. Toate acestea sunt o minciună, care nu face altceva decât să ne îndulcească coşmarul care se numeşte : Viaţă. De ce sunt toate o minciună? Fiindcă Omul este o minciună a naturii Factorului care l-a zămislit.

Scopul Omului constă în perpetuarea acestei minciuni şi ridicarea acestia la rang de sens al vieţii, uitând cu desăvârşire de adevăratul sens al vieţii  este acela de a iubi. Cum fiecare minciună are în ea un sâmbure de adevăr în care se ascunde mereu Factorul Primordial, şi Factorul Creator, acest sâmbure de Adevăr este în cazul Omului iubirea. Asta înseamnă că Factorul Creator sau Factorul Primordial sunt iubire. De ce  anume sunt iubire , datorită conştiinţei de sine a Omului.

Ierarhia este mai mult decât tiparul suprem al lumilor şi Universurilor în care se află aceasta , este prima legitate din Esenţa Totului, şi anume cea care determină Numerologia şi odată cu aceasta succesiunea, dar nu raportată dimensional, la Timp de exemplu, care nici nu exista în acea fază, ci raportată structural, la Factorul! Odată determinat Factorul Primordial va determina infinitatea de Factori la care se va raporta. Implicit cu aparţia Factorului Primordial, absolut orice avea să se producă la nivel de sistem, Matricea, sau la nivel structural, Stările de Fapt, avea să devină succesoral, deci Ierarhic, întrucât doar Factorul este acela care poate conştientiza, iar prima conştientizare a apărut odată cu Factorul Primordial iar                                    Ierarhia este prin excelenţă primul produs al conştientizării. Întotdeauna primul produs al conştientizării va fi acela care va îngloba în sistemul său restul produselor rezultate din aceasta. Este o lege absolut valabilă pentru toate sistemele şi structurile succesorale conştientizante, începând cu Factorul Primordial şi terminând cu întreaga infinitate de Factori Creatori cât şi cu infinităţile de lumi şi Universuri ale acestora, în care se află alte şi alte infinităţi de spirite care pot Conştientiza. Astfel fiecare spirit în parte este şi un Factorul Creator la rândul său.

Orice entitate care conştientizează se va afla în centrul Universului său, şi ale altor Universuri pe care aceasta le concepe, va realiza că toate acestea sunt în interiorul său şi nu în exteriorul său, fiindcă odată cu moartea ei , toate Universele vor dispare ca un nor de ceaţă, atunci când Soarele îşi trimite razele sale calde. Orice Om se va considera pe sine ca fiind centrul Universului gândurilor sale, chiar dacă se va amăgi şi minţi că el nu este nimic altceva decât o fărâmă din acesta.

Fiecare lume , este în funcţie de modul cum devine ea simţită de către sufletele care o reflectă. Suntem conştienţi că trăim pe planeta Terra deoarece cu toţii avem Iluzia că Terra este planeta albastră cu oceane şi munţi, cu jungle şi fluvii. De ce? Deoarece sub acest mod ne este reflectată Lumea de către Iluzia Vieţii pe care o trăim. Cu siguranţă că dacă ne-ar fi reflectată în alt mod, planeta albastră ar deveni planeta gri sau mov sau albă. Datorită tiparului fiecare gândim în această lume bivalent.

Ştim că alături de bine se află răul, alături de frumos , urâtul şi lista de exemple ar mai putea continua. Prin urmare folosim drept tipar de reflectare a lumii , nivelul binar al logicii, sau nivelul 2. Să ne imaginăm că am trăi într-un tipar ideatic al nivelului logic 3. Acolo alături de bine şi rău ar mai fi o a treia formă , la fel cum alături de Infinit şi finit ar mai fi un al treilea Element.

Ce să mai spunem despre lumile care se reflectă fiinţelor lor prin nivele logice mult mai superioare cum ar fi cel de un miliard sau mult mai mari? Acolo sunt cu atât mai multe alte Elemente alături de finit şi Infinit sau alături de binele şi răul date de exemplul anterior. Unde sunt aceste lumi?

A spune că se află la miliarde de ani lumină distanţă este la fel de neadevărat precum am afirma că pământul e rotund! Da, este rotund dar numai pentru noi, pământenii!

Altor suflete posesoare ale unui alt nivel logic, pământul poate apărea total diferit. Ierahia apare nu numai la nivelele logice ale cunoaşterii ci şi în cadrul acestora, reflectându-se într-un mod difuz în funcţie de nivelul logic.

În cadrul lumii noastre , ce aparţine nivelului logic 2 , Ierarhia ne apare ca sub forma evaluării celor două alternative ale logicii.mic,mare,frumos,urât,etc.

Ierarhia nivelului logic 2 in care se află Lumea noastră nu ne permite decât să avem două tendinţe de ierarhizare şi anume cea crescătoare şi bineînţeles aceea descrescătoare.

Astfel nivelele logice privite prin prisma acestui nivel logic 2 vor tinde către un număr din ce în ce mai mare până la Infinit sau către un număr din ce în ce mai mic până la zero, întrucât dincolo de zero, inclusiv zero, Existenţa nu mai poate fi concepută, în cazul când zero devine exponentul nimicului.

Bineînţeles că matematic putem tinde pe latura către infinitul mic, dar Niciodată  dincolo de zero fiindcă acolo Existenţa devine nulă.

La alte nivele logice Ierarhia are cu siguranţă un număr mai mare decât cele două tinderi ale nivelului lumii noastre, acolo apărând cu certitudine mult mai mulţi corelaţi ai acestui zero şi mult mai multe Elemente care prin natura lor să determine o altă noţiune decât aceea a infinitului .

Numărul acestor Elemente sau corelaţi fiind echivalenţi cu numărul nivelului logic.Cu toate acestea nici acolo nu se va putea trece frontiera dincolo de „nimic” atâta timp cât şi celelalte nivele logice aparţin Existenţei.

Astfel în cadrul Existenţei putem avea o infinitate minus Una de nivele logice care să se reflecte în lumile lor.

Nivelului logic 2 nu îi este permisă decât trecerea de la zero dincolo către infinitul mic, adică trecerea cu gândul dincolo de frontiera Existenţei care este Nonexistenţa.

La o infinitate minus Una de nivele logice vom avea o infinitate minus Una de posibile opusuri ale Existenţei, despre care îmi voi permite să vorbesc la timpul respectiv.

Revenind la frontiera dintre Existenţă şi celelalte Personalizări ale Factorului Creator şi Unic Întâmplător întrebarea care se pune este următoarea: cine a creat aceste frontiere şi cine anume se ascunde in spatele tuturor opuşilor Existenţei?

Factorul Nostru, Factorul Creator şi Unic Întâmplător.

SORIN CERIN

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: