LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Mariana Brăescu: „Dimineaţă, cu ochii fierbinţi“

„La şaisprezece ani iubeşti dragostea“. Cum de ţin minte atît de exact nu vorbele spuse de mult, cît mai ales muzica lor? Ca un vers celebru dintr-o şi mai celebră poezie sună şi-acum: La şaisprezece ani iubeşti dragostea…

Gara Mică, patriarhală, capăt de linie, capăt de lume. Drumuri puţine şi doar o singură direcţie, una singură. Dintr-o astfel de gară tînjeşti la plecări depărtate, mai patetice decît într-o romanţă rusească. La şaisprezece ani iubeşti dragostea ne încredinţa mai patetic decît orice romanţă rusească, pe peronul îngust, tulburat de puţine şi sfîşietoare plecări, Olga Patigorskaia. De ce o fi spus tocmai atunci, pe peron, bătrîna profesoară de rusă cuvinte care te pot tulbura încă şaisprezece ani şi mai departe, întreaga viaţă? Noi n-am crezut-o, nu voiam să o credem: eu şi prietena mea şi prietenele noastre nu asta visam? O mare, mare iubire care sigur aştepta undeva mai aproape, mai departe şi fiecare plecare chiar asta, ar putea să însemne: un semn, o chemare! Ce-o fi şoptit tocmai atunci cu ochii pe noi doamna Olga? O taină? Un avertisment? Ori poate trenul tras la peronul îngust, de gară mică, patriarhală, îi amintise gara şi oraşul de acolo şi ce îţi rămîne cînd pleci, atît de departe de casă şi de copilărie? Doar amintirea.

Doar amintirea e un animal atît de feroce, animal crud, de luptă care sfîşie întîmplări şi le-nghite şi din hăul acela mai negru ca noaptea abia de răsar luminate de un fulger. Crud animal, amintirea e leoaică tandră doar cu puii ce-i naşte. Ea-i alăptează duioasă, şi-i creşte, pe cît de sălbatică, pe-atît de părtinitoare. Pui drag e iubirea. Pot să piară, în hău negru, adînc, locuri şi oameni şi întîmplări de demult, dar dragostea – niciodată. Părtinitoare, amintirea hrăneşte iubirea de-atunci, o luminează mai tare, o învăluie într-un dulce parfum şi mai tare ea străluceşte. Să se fi gîndit la iubirea de 16 ani a copilei ce-a fost, Olga Patigorskaia, cine ştie cînd, cine ştie unde? Să se fi gîndit doar la noi? Eu şi prietena mea – Magda, îi spuneam noi, Lena o alinta inconfundabil, ruseşte, mătuşa ei – ne vedeam pe peron şi fericite ne şopteam confidenţe adolescente. Fără să ştie ce vorbim, ar fi vrut poate să ne atragă brutal atenţia că totul nu e decît iluzie? Dar cît de frumos spus: La şaisprezece ani iubeşti dragostea…

La şaisprezece ani de Anita s-a îndrăgostit un băiat. Era moda lui Elvis şi pe străzi şi în parc băiatul umbla cu chitara de gît. Iubeşte-mă tandru!, îndrăznea, pe chitare într-o engleză aproximativă şi conspirativă, noi învăţam ruseşte şi părinţii cunoşteau doar franceza. Love Me Tender!, îi ţineau băieţii refrenul, nici ei nu ştiau engleza dar ştiau că prietenul lor iubeşte. Love Me Tender!, ajungea şi la noi; şi-n traducerea noastră Anita era fericită. Dar Anita, femeie! aşeza în album înc-o poză cu Elvis. Don’t Be Cruel, se ruga îndrăgostitul pe muzică, şi chitara la fel se ruga, Nu fi crudă!, Anita! Şi Anita răspundea doar cu-atît: înc-o poză cu Elvis.

Şi pînă-ntr-o zi cînd Anita a primit în dar un parfum greu, de mosc. Nu putea lua acasă parfumul, prea scump ca să nu dea de bănuit. Ce să facă? Şi am găsit noi soluţia. Parfumul să rămînă la fetele din internat. Dar pedagoga, domnişoara Popp, cerberul internatului de fete l-a găsit imediat: nici nu era greu, după miros. E al nostru, pregătim un cadou directoarei au sărit fetele, salvatoare. Pedagoga nu le-a crezut, dar n-a avut ce face şi ziua directoarei era atît de departe! Parfumul, fie că nu era bine închis, fie că avea o defecţiune la capac, s-a evaporat zi de zi, o primăvară întreagă. În dulap şi, de acolo, în dormitorul larg, cu paturile aliniate milităreşte, se revărsau efluviile grele, tulburătoare. Domnişoara Popp intra în fiecare dimineaţă să le trezească şi, intrînd, se izbea de parfumul acela aţîţător. Verifica flaconul. Îl găsea intact, sigilat şi totuşi, parfumul se evapora. Kiss Me Quick, se auzea din parc, pînă sub ferestrele dormitorului, chitara îndrăgostitului dar domnişoara Popp nu ştia englezeşte; şi fetele repetau pierdute, îndemnul muzical: Sărută-mă, repede! Nu se mai gîndeau de mult la Anita cu admiraţie ori cu invidie şi nu mai aveau milă nici de fără-de-noroc— îndrăgostitul ei; îmbătate de mirosul tare, provocator, insinuant, toate visau dureros, în fiecare noapte, o mare, mare iubire. Şi iubirea întîrzia şi nu se-arăta nici a doua zi şi iar venea seara şi din parc se-auzea Bosa-Nova. Şi, din nou, în întunericul camerei de internat, îmbătate de parfumul vinovat fetele se scufundau în visare. Şi zilele se scurgeau la fel cum se scurgea parfumul de mosc din flaconul închis, neatins şi din parc se-auzea cu tristeţe Heart Break Hotel şi chiar aşa şi se simţea internatul, un hotel al inimilor sfărîmate şi fetele erau aproape sigure că o să rămînă fete bătrîne, ca domnişoara Popp, fără să mai apară vreodată marea dragoste… Şi cînd, într-adevăr, flaconul s-a golit singur şi chiar şi aşa, tot mai răspîndea mirosul ca un păcat şi cînd domnişoara Popp a dat cu ochii de flaconul gol, sigilat, a izbucnit într-un hohot de plîns atît de cumplit şi de neaşteptat că fetele n-au mai putut s-o calmeze şi a trebuit să vină chiar directoarea… Şi peste două săptămîni, la patruzeci de ani, domnişoara Popp fugea ca o fetişcană cu şoferul care aducea la internat lapte cu cisterna, tată a trei băieţi pistruiaţi aproape cît noi de mari…

O, de ce n-a fugit cu-n şofer Ella, cea mai severă dintre fetele de liceu măcar atunci cînd începuse să creadă şi ea, nu numai ceilalţi, că e fată bătrînă? La şaisprezece ani, cînd iubeşti dragostea, Ella, cine-ar fi crezut?, s-a îndrăgostit de cel mai frumos actor din oraş. Cine-ar fi crezut? Toate femeile îl iubeau şi la noi în liceu toate fetele îi ţineau fotografia sub coperta de vinilin a caietului de amintiri, dar asta au aflat-o mult mai tîrziu, chiar de la Ella, cînd şi ea, nu numai lumea, se considera o fată bătrînă. Dar pe vremea cînd Ella era cea mai severă elevă de liceu, îşi purta părul creţ şi sîrmos, învins greu, în două codiţe regulamentare şi nimeni n-ar fi îndrăznit să-i vorbească de dragoste. Şi poate de aceea a trebuit să aştepte atîta timp deşi mă tem că a aşteptat altceva şi de-aceea a ales, cît de sever a ales, o curbă cumplită de la margine de oraş şi de-acolo s-a aruncat chiar sub roţile unui camion pentru că doar şi domnişoara Popp, nu-i aşa?, tot cu-n şofer a fugit…

Gară mică, gară patriarhală, cu trenuri şi toate în aceeaşi direcţie! De ce ne-o fi spus bătrîna rusoaică tocmai aici, pe peron acele cuvinte care te pot tulbura încă şaisprezece ani? Căci nu şaisprezece ani a trăit Magda – Lena., aşteptînd ca-ntr-o gară mică, provincială, în care toate trenurile, toate, au o singură direcţie? Aşteptare febrilă, de îndrăgostiţi, pentru că la şaisprezece ani, întotdeauna iubeşti. Dragostea… Dar pe Magda, (sau Lena) tocmai dragostea o ocolea şi cu cît o dorea ea mai tare cu atît peronul era mai pustiu. Se trezea dimineaţa în zori, cînd şi roua şi iarba mai dormeau împreună, şi sărea la fereastră, împinsă de nerăbdare, sau poate, cine ştie?, o chemare:

— Cine eşti?

Dar nimeni, nimeni, n-avea să răspundă. Şi se frîngea tristă, cum se frînge singură, în grădină, o tulpină de floare. O tulpină secerată era Magadalena; murea în zori şi se trezea către seară pentru o noapte de vis, de speranţă şi de amăgire. Şi iar ca nebună sărea, tremurînd, din patul îngust la fereastră, strigăt era sau era doar o şoaptă?

— Cine eşti?

Şi nu era nici un strigăt la geamul ei şi nici măcar şoaptă nu era şi îndrăgostita se topea tot în uitare. Plutea printre lumi pustii cum trece prin apa de munte păstrăvul iute ca un cuţit de argint. Ca nişte păstrăvi în cer, fulgere scurte şi iuţi luminau noaptea neagră şi-o ploaie mare şi rară se prăbuşea pe pămînt. Lena alerga iute la geam, deschidea larg fereastra şi ploaia izbea geamul negru, sticlos. Undeva, peste drum, sub coroana udă a salcîmului înflorit, doi îndrăgostiţi se fereau de ploaie şi de lumină. Lena se scurgea la pămînt, ca o ploaie neagră şi rece şi deasupra, stropii reci, mari şi grei loveau zidul şi casa cum ar fi lovit într-o inimă. Dragostea…

Şaisprezece ani a iubit pătimaş dragostea prietena mea, Magdalena. Mai întîi suav şi romantic cum e dragostea unei fetiţe, mai apoi trist, nostalgic, pătimaş, disperat şi fierbinte. Şi cînd nimeni nu mai credea şi Lena rămase doar o flacără ucigătoare, într-o dimineaţă devreme cînd încă mai dorm împreună şi iarba şi roua, Lena a sărit drept la geam, cu gura uscată şi ochii fierbinţi. Şi nici n-a mai întrebat ca altădată şi nici n-a mai aşteptat ca şi-altădată tăcerea – răspuns, pentru că fereastra s-a deschis dintr-o dată şi în odaie a sărit un bărbat şi de-atîta emoţie Lena nici n-a zărit cuţitul de-argint.

— Tu eşti!

… a strigat ea, înjunghiată de fericire şi nici n-a mai văzut cum bărbatul scapă din mînă cuţitul cu lamă strălucitoare, cum fericit de fericirea ei păşeşte ca-n vis.

— Tu eşti!

… i-a răspuns vrăjit hoţul, căci hoţ era şi tîlhar, dar Lena nici n-a văzut, nici n-a crezut şi nici n-ar fi vrut să ştie căci ea aştepta dragostea şi iată, dragostea ei a sosit mai ciudat şi mai tulburător ca-ntr-o romanţă rusească. Dar ca-ntr-o romanţă rusească dragostea Lenei a fost scurtă, pătimaşă şi-atît de cumplită. Căci într-o seară el n-a mai apărut la fereastră şi lumea i-a spus că frumosul, mult aşteptatul ei mire e mort, lovit tîlhăreşte cu cuţitul lui de argint.

Dar Magdalena n-a crezut nici o clipă şi mîndră şi strălucitoare şi îndrăgostită, s-a gătit ca de nuntă aşteptînd la geamul deschis. Şi nici n-a aşteptat mult căci norocul o dată şi ei i-a surîs şi-a venit repede noaptea, o noapte neagră, cumplită, ploioasă şi Lena a zărit sus, pe cer, fulgerînd un cuţit de argint.

— Unde eşti?

Şi cuţitul se-nfigea iute, mai iute în noaptea cea neagră ca într-un trup de iubit.

— Unde eşti?

Şi cuţitul a lovit dintr-odată şi fericită Magdalena murea sub cuţitul lui, de argint.

MARIANA BRĂESCU

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: