LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~George Anca: „Halterele lui Fellini“

“Dacă aveţi vreme, gândiţi-vă uneori şi la mine” (Artur Silvestri)

Haltere, zăpezi de uraniu, voi preda religia a doua zi, pe Basarabia. Bună ziua, domnule profesor. Pătratele nu m-ar mai fobia. Doxuri, societăţi de credinţă. Nevorbiţi. Titularul dispărut. Care murise, care se pensionase. Al doilea pe listă. Haltere nefolosite, în colţ, zice Fellini, Giulietta bombăne intraductibil.

Mi-ar fi drag să te discern în libertatea visului prins, ca laptele, în aburul sângelui cald al vedelor. Lucrurile îşi văd de karma fiecăruia şi împreună. Te iau model de longevitate. Tot trebuie să fii sub cineva. Îşi va opera al doilea iris. Persoane triste distribuite în comedii. Tratează sfânta ortodoxie de păgânism, face un ban în plus inventând sfinţi imaginari. Nu scriu în limba mea maternă. Nuditatea atrage imediat atenţia lumii îmbrăcate. Ceasurile româneşti sunt aproximative. Scriu cu mâna stângă, judec cu partea dreaptă a creierului. Plătim oalele sparte în propriul nostru cap.

A a salvat de un ko pe B pentru că nu a stat în colţul lui. Apărare, nu apărare naţională. Mă învârteam în cerc pre-explozie, spulberând din realul conspiraţiilor. Vieţi îngropate unele în altele, coduri stafidite. Trăim pe bază de ochi, te ustură, te panichezi. Memoria ţi se negativizează prin martori.

Când, pe la două, a venit, ca de obicei, la soacră-sa salvarea, pentru dializă, ea l-a strigat, niciun răspuns, s-a dus în camera lui, era întins pe pat, nu dormea, era mort. La IML, pe certificatul de deces: cauză necunoscută. Nevastă-sa n-a vrut să-l ţină în casă. L-ai dus în sat, l-au privegheat sute. La IML dădusei 11 milioane cuiva ca să-l scoţi vineri, să nu-l apuce acolo luni. Fata lui are patru ani. De ziua lui cântase cucuveaua, la fel între priveghi şi înmormântare. Moartea i-a durat cât o respiraţie lipsă.

Oligarhia manifestă nervozitate şi stări depresive. Îi facem lui Alexa ce i-a făcut Zidane lui Materazzi. Oniomanie, dependenţă de shopping. În pelerinaj, aici pe deal nu la Mecca, gravida şi-a piedut copilul. Recuperarea neamului românesc prin propria istorie sacră. Colecţie de mere roşii, Newton, Tabula Smaragdina. Pe întuneric, afine nedezgheţate, iceberg, nu dorm nici nu tuşesc. Nu numai studenţii nu mai vin la cursuri, dar nici oamenii în societate, trafic cu ceartă al supravieţuirii, mere pe luate din raiul vărsat. Altul fusese şocul, cei din 381 sunt stricaţi, nu opresc între staţii, uşa la mijloc, copilul cu beata, clipele de clipe. Mai mulţi din mai puţini (adventişti), numărul se face la pomeni şi la moarte (moaşte), poate la nunţi şi cine ştie ce discoteci, ce muzici, ce orgii, ce secte. Neadunarea s-o medita cu aşteptarea. Bulucul să nu fie canibalism. I-a luat, cu postmoderniştii, decanatul, iar cancerul, că şi Dej (îl iradiaseră ruşii). Ce s-a ales şi de poştă, de scrisori. Distrugere-genom, cărţi şi cărţari în cantină.

Plângeai ca mine pe cel de sub picioarele arhanghelului. Ţi-e milă de draci, ţi-e milă  de tine. De ajuns de neajuns. Cumva vremurile, cumva orientul. Se scutură  frunze-anturaj, te destulpinezi. Picături în ochi nu ţi-ai pus. Ce să mai fac în Algeria? Dar aici? S-or fi interiorizat afinele. O să las ceaiul pe apă. Să curgă sânge de taur. Ai propria maşină de găurit, viaţa ta a căpătat noi înţelesuri. Găuritul cu bormaşina e cea mai populară formă de manifestare a proprietăţii. Moldoveanca: dă şi pe mărjioare, Ioani, nu doar pi la mijloşel; ardeleanca: cătinel, Ioane, dragul meu, să nu mi te vatemi; olteanca: dă, Ioane, mai cu inimă, că doar n-o fuţi pe mă-ta. Fumam Carpaţi, evident. Oameni legumă, cultivaţi adică.

Nu sunteţi procuror cu mine şi nu vă permit să puneţi întrebări acuzatoare. Legea, ţinută încă pe undeva, ca să producă  efecte, între senat şi camera deputaţilor. În ce bombă ca o dezamorsare de laşităţi cu trâmbiţă. Că s-o cumpărăm, face avocatul, că vor s-o dărâme. Prea adesea cu faţa la perete. S-a uscat vrejul. Nu noi facem aprecierile. Inelul pierdut de S. în pizza şi în Gange. Primar, îi şedea mai bine uscăciunea, poate urâţenia. Cum şi eu am dormit în Capodimonte sub vânătoarea regilor. Sfârşitul plângerii (mogari). Pierdere de vreme, dependenţă. Mai bine să nu vii în bătaia puştii. Probleme cu glota. Căpitanul vorbea mulţimii dintr-o căruţă. Mi-a venit rândul, am spus ceva şi de ce nu în italiană, lâsând napolitana, Oro di Napoli.

Articolul este antiromânesc. Îi iubesc atât de mult cât mă iubesc ei pe mine. Nu mai poţi să scoţi o silabă. O îngropaseră şi se aşezaseră  la o masă de piatră. Am trecut mai în faţă, am vrut să  ies – să fi fost masa cripta? Două fete s-au codit şi una a zis că nu-mi dă drumul. Am mai stat. O bătrână din spate, lasă că te scot eu de-acolo şi vă bag pe toţi – să fi fost eu mortul? Voi scoate, cum zicea femeia, moartea din mortul care nu eram. Puteau fi alte pedepse, toţi râdeau la judecată, ca în filmul lui De Sica.

Inversiune afectivă. Alt tratament. Nu se bagă. S-a internat odată singură, poate-şi găsea un iubit acolo. Să ridic telefonul la primul sunet. Literatură  din schizofrenie. Nu se sfieşte să spună ce gândeşte. Evreii nu sunt cea mai iubită naţie de pe pământ, nici cea mai antisemită. Slănicuri ale vieţii, karma repetată, prea multă pulsaţie, răspuns cronicei terori de peste zi, aplatisată de scuturarea frunzelor sub presa dimiilor ce-om fi, plotoage şobolanilor mângâiaţi jain. Ierarhia cu dictat a dispariţiilor. Ziua Algeriei la Şuţu. Cum, domnule, te mai îndoieşti? Xenia are 16 ani. Ilinca, tot sârboaică. Jung a zis că dacă în antichitate cea mai nenorocită ţară a dat lumii mântuitorul, mâine ne va putea salva un negru, şi iată-l pe Obama.

Fotbalul e o formă de catharsis şi include prostia înnobilând-o. Eşti numai bun să  arăţi studenţilor cum se face maţul cât ciorapul, cum se râgâie de sătul de cad copacii în surcele, de rămâne românul şi fără  umbră. Arta este nepredictibilă, banul tâmpeşte. O hienă stând la un schimb de mirosuri amicale cu o gazelă. Înainte de opt şi nouă lingeai mâna oricărui plutonier. Nu poţi fi penibil, eşti un nimic. Nu merită să împuşti iepuri cu gloanţe de elefanţi. Country music in our dead country, self-killed white race. 66% – 666. Barack-Baiazid. Student de la teologie s-a aruncat de la etajul nouă. Vasile Tanski/Tană, poet,dac – Tighina – Gogol. Propagandă antiromânească pe diferite plaiuri. Subordonatul perfect. Ţânţarii mici sunt cei mai periculoşi.

Mirosea a băutră. Poluare anglofonă. Limba română folosită de exilaţi. Evreii nu postează întotdeauna împotriva românilor. Copiii mei nu au niciun motiv să fie propagandizaţi cu suferinţa lor, mai ales când o ţară întreagă mai suferă de pe urma comunismului evreiesc. Ce galere forumurile. În vise ce ne mai trezim părelnicia bătrânilor comparatişti. Ne denigraţi peste tot. Absolvent al mai multor guri de canalizare. Albii au devenit nişte biete oi neroade duse la păscut de pastori galbeni sau de abanos. Să te dai cu cremă neagră pe faţă şi să crezi în norocul tău. Versatilizat în pictor-pikhamer. Te-ai aruncat ca raţa la muci. Care sunt mai bolşevici, ruşii, americanii, ori englezii? The winner takes all. Trei certificate de naştere false. Pomenile sociale macină tot ce mişcă. Adam călărea pe dinozauri. Încălzirea globală este parţial efectul creierelor încinse, miroase a ars. Spaţiile sunt oscilante. Petrolul e din animale grase.

Frunzele prin aer, visele în somn. La şosea, peste drum, preda Augustin. A scris pe o tablă, am traversat să citesc, el se mântuise şi tabla fugea, nescrisă, electoralizată. Bine că ne-am văzut. Intrase în armură. Ăştia ne-au creat alte firi, stări de levitaţie prin aglomearaţie. Sufletele morţilor trimise la muncă pe meleaguri îndepărtate. Ne trecu de crucifix noaptea post-uraniu. Cine le-a dat liber la pistoale ţiganilor? Cel mai tare glonţu’ e. The Audacity and Hope. Cum făcea biserica odată şi cum face mafia azi. Mulţi albi au votat cu Obama, câţi negri au votat cu McCain? La eşafod cu întreaga politică românească. Nu vei mai tolera o lovitură de stat.

Versuri în areopag, cuţit de zahăr, tot o melancolie. Studiind rămasul neânţelesului pe roata dinspre Asii. Te sluji nefrumuseţea, te rezum în nuvelă ori în alt paraclis. Pe Ţuţea, biserica, şcoala, Strada Luminoasă se înfundă pe stânga. Îmi cărasem picioarele după Mozart şi mere. Adică florăresele ce au? Toamnă de pe drum. Con sangue. Ce aprofundăm? Ţinta aparenţelor de mişcare avatară? God black America. Ia-ţi xanaxul, ia mâna de pe dex. Parazitaţi canonul, bătălia stilistică. Struguri negri pământul somnului, la pas oboruri până la şosea, în sus nici şcoala o sută nici zgârie-fumurile de vizavi, îl strigasem până să pătrundă în hala, acum cred a crematoriului, el în cuptor, a, tu erai, dragule, trece ea latura de răsărit, nu-l mai văd şi-i spun să vorbească pentru publicarea poeziilor mele. Înseamnă că mă incineram pe latura următoare a paralelipipedicului rug stins, cenuşa reîntrupându-se după talie. Dacă nu versificam, n-aş fi lăsat crematoriul în pace? Abia apoi duduiala predatorie.

Se vota roman, autor subînţeles, pe citite. Mănâncă mult, se stresează repede, ăia om fi fost şi votul. Revista presei ştiam, pe necitite, că propagă  un autor conformist ori soljeniţânian. Să intrăm în era postrasială, există o singură rasă, cea umană. 1 din 3 femei, 1 din 5 bărbaţi, arahnofobi. Topirea oţelului, nu, a aluminiului avioanelor. Pe religie mă relaxam, pe violenţă mî întorc. Ani de ahimsa prin violenţa Indiei, ci nu non-violenţa ruso-americană-evreiască. Fan profan, templu contemplu. I.D. Sârbu în mina morţii natale. Tot fiind pe violenţă, cu Eschil, Ex-Will. Coborât să-şi salveze fratele. De la Odobescu la Demange, tot 65. Când să sar de pe pasarelă, ba de la etajul 7 în Chişinău. Boaită făţarnică. Moshe citeşte versuri anti-Israel într-un restaurant din New-York. Refuz invitaţia. Am de tradus religii. Mă gândesc la el ca la un citit. Să fie un talent al României de a fi pocită până la ură.

Jumătate din indienii Pima au diabet şi 95 la sută din diabetici sunt supraponderali. O genă le permite să înmagazineze grăsime în vreme de belşug pentru a nu fi înfometaţi în timp de foamete. Ai întors spatele pustiei. Porc şi cu Eminescu şi cu Gib. Care şi Gib în Donna Alba. Critic de paie luate în gură a ploaie de porc. Eu ziceam de Cioabă, tu de Pima, păi nu din americani vin, poate din Roboam. Gândiţi-vă uneori şi la mine. O cărticică de religiologie. Îşi autografiază cadavrul. Nu mai plecăm dintre casele astea cu ferestre-noi. S-o fi reîncarnat Rabindranath în careva din ei. Sau ei în ei. Profesor universitar din senin. Kamala Das la Islam, Tagore deconstruit de Şişir ca Eminescu de Mano. Eliade a scris şi Gaudeamus şi Maitreyi. Voi tot kosher pe la Epstein.

Iubire-convertire-incinerare, tiraje de târg, om găsi la duşmani, la filială, bogaţii la suprafaţă, săracii sub pământ. Subscriu părerii lui Malthus. Cum va alege el timpul. Sătul de centru, voi intra în rutina periferiei, pe diagonală. Judecător mason în postura de a judeca un frate. Tot marionete. Congres masonic în Casa Poporului. Cică sunt ocultişti, au porniri nefireşti. După desfiinţarea partidului comunist, masoneria i-a luat locul. Iniţierea constă printre altele în sodomizarea celui venit de către un frate mai înalt în grad. Mai toţi postanţii fac presupuneri, că dau foc crucilor, că aduc jertfe umane. Vor să fie mai treji adormindu-i pe ceilalţi. BOR-ul e principala instituţie masonică de la noi. Ni s-a inhibat gena gândirii. Mentalitate masonică şi la nemasoni (Eliade). Aceşti adunaţi spre descompunerea lumii. Cale foarte lungă şi pângărită. Mă, masonerie românească, mândră eşti, mama lor de oculţi. Vegetarienii beau şi ei sângele copiilor dacă devin masoni. Mă miram eu să fie ceva serios în România, îmi dau demisia din lojă.

Dulapuri pe hol, în India, etaj 7, ce ne mai înţelegeam. Şi grupe de creştini se declară sfinţi toţi, ca evreii, mulţi aleşi, puţini mântuiţi. Îngerul păzitor ne-o fi tot tinereţea, întrupată virtual, asexuat. Uite drumuri, studenţi, violenţă, antropologia revoluţiei la Lisabona, frumuseţea puşcăriilor comuniste la Williamsburg, canibalism social în Mexic. Plus crimele, ca la literatură. Mă umple de groază ţara asta. Mă ţin în viaţă românii mei morţi. Cei vii mă omoară în fiecare zi.

Guvernul mondial este în esenţă un pcr în esenţă evreiesc. Dictatura e la modă. Căutaţi-vă fericirea în muncă. De ce-i iei apărarea acestei paparude să nu-i zic paraşute, băi papagalule, are dreptate Parpanghel, oroare genetică. Sunt perfect stupefiat. Oraşul Piteşti o să fie aruncat în aer de terorişti.Terrorism fused with insurgency and guerilla warfare. A soft target. Eternă bătaie de joc să-i alegi pe cei ce te distrug, ţinându-te cu dinţii de piaza fatală, hramuri îmbătate chinezeşte, după famină, perdiţie poleită global, ploşniţe plecate pe alte corpolenţe. Mi se păruse sănătos voinic. Ne-am înţeles ca fraţii. Aveţi toată consideraţia mea şi a altor rubedenii. Câte vieţi să-ţi aminteşti de ei, ei de tine? Aceleaşi mâini, acelaşi sânge. Terorism de stat în Warwick. Cine a mai murit la Viena? Bine că nu se sinucise nimeni. Toţi trebuie împuşcaţi. Depatriotizare. Murim în jurnal. Niţintică răbdare. Stresul oniric parcă nu s-ar banaliza. Din decembrie în decembrie, călcarea pe sufletele gogoliene din Tighina. Muştele au uitat să respire. Tot înainte că podul este rupt. Vor muri prin deces. Intru în linie dreaptă ad vitam. Mâine, la înmormântare. Dans după muzica lui Dito. Este ceva putred în lege.

Vorbea intens, cu plăcere vag revoltată, nepremonitoriu, de n-o fi ascuns cu ştiinţă ce-l aştepta. Pomul libertăţii trebuie împrospătat din când în când cu sângele patrioţilor şi al tiranilor. Ar trebui o inchiziţie. Timpul trece împotriva noastră. Eminescu însăşi. Isus însăşi. Slavi latinizaţi. Rar îngeri. Peregrinam printre ai noştri, ale noastre. Morţi în marş. Oare unde o să ajungem? Nivelurile de apreciere se contrazic. Chiar totul fu bine cu acest om? Cred şi nu cred. Să crezi în credinţă. Creştinismul este sub asediu, la fel bărbatul alb şi homosexual. S-a dat evreu. Singur în întuneric. Stau de vreo oră aici, în comunicare cu un autor, pe ediţie. Lunecă ploaia pe Bucureşti.

În România se zâmbeşte puţin s-au nu se zâmbeşte. Taică-meu se marxiza peste seminarul teologic pmână ajunsese la Kant. Matale stai la Tiraspol, bine merci. Bădia Putină, pe la Bălţi. Audienţă în Nirvana. The thirst for world. Sinucidere din ucidere. Puterea nevăzută a luat chip de stea. Isus s-a născut în iunie. Fratele meu alb, fratele roşu, galben şi albastru. Demnitatea embrionului-fiinţă umană. Se pupa chiar şi cu mătuşa mea care avea herpes. Epoca noastră este antiliterară. O ediţie de versuri să producem şi noi într-un orăşel din Coreea. Ce sat, ce oraş, ce loc, ba dat din umăr, ba sunete unite diferit, iar gara, trenul îl pierdusem, carieră în Râmnic, iute am mai ajunge în Tomsk.

Faţa-ascunselea. Trăiesc din imaginaţie. Am o limbă bună de bătut toaca. Elemente de religiologie. Să simţi mirosul propriei tale morţi în Islanda. Societal, pato, coma, poli, para. Coral austral ciudoval. Pe cât suntem de dezbinaţi în lucrurile bune, pe atât suntem de uniţi în  ticăloşii.

Iubim din interes. Regrete îndârjite, speranţă tinerei generaţii. Canibalii susţin că  japonezii sunt cei mai gustoşi (lipsă de gust?) Votează  ca chiorii şi apoi se ceartă ca surzii. Nici epileptici. O ţară  de nimeni în drum. Noi, oamenii de rând, pe care a tras şi statul, şi privatul.

Încheiarăm pe bicicletă, spre fundaţii, ţinând la dreapta staţia unde avea să oprească Romeo să te aştepte să-l ajuţi tehnic, Dovena. L-ai trişat de faţă cu mine, nepăsându-ţi, la vedere, poate că te-ar fi folosit. Aveai treabă, cred, să ne ajutăm pentru ce era de lucru, genul student-profesor. Cine mai era, lume rară, arhitecturi, sub clanţă, această casă, misiune încheiată. Ba ce curte, ţigancă, alte date, orfelinat, şcoală militară, bibliotecă, fabrică, universitate, politică. Acum vedem de ce era etnologie, nu scriitori, Gheorghe. Am tot văzut, ne usucă iarna amintirea. Depresia în mers a eliberării, agravată de formarea executivului mai comunist decât în ’46, peste o non-entitate de n-om şti ce ni se întâmplă. Cine loja, stolul? Noi, cine? De ce n-aş pieri din virtual când alţii mor cu zile?

Valurile imprevizibile ale perplexităţii. Râd într-una, cu lacrimi, fără a mă  putea opri. Nu e râsul meu. Te-am resuscitat, te-am îmbăiat, te-am făcut frumos, hai repede la formol, că te strici. Ai alternări rapide între depresie şi manie. Păcală la atac. Omul potrivit la criza potrivită. Au hoţii de toate. Degeaba mai speri la ziua de ieri. Poate n-are omul sănătate. Dragoste la comandă, număr mic de spermatozoizi. Numele Gheorghe spune multe despre trecutul tău comunist. Strict ontopic. Endometrioză. Personalitate melancolică. Supus unui atac disonant care i-a provocat dezechilibru emoţional. Baronii râdeau cu un ochi, talibanii plângeau cu amândoi. Cedează şi nu decedează. Vom vedea, a zis orbul.

Antima îmi publică Nirvana cu Vasile şi eu abia de sunt în stare s-o rog să pună  pe sfânta Filofteia pe copertă. Transplant de faţă. Identical Twins by Diana Arbus, ori Child with Toy Hand Grenade in Central Park, New York City, Jewish Giant, Masked Woman in a Wheelchair. Mângâiaţi cu ţevile de puşcă. Abia ieşit dintr-o criză de epilepsie. Dilema caprei este că nu ştie dacă e animal sau poziţie. Să nu mă lase norocul de data trecută, când compusesem paraclisul. Hegel pe medierea finit-infinit, tot el pe recunoaştere şi creştinism şi mai ce, d-le Noica? Înapoi în biblie. Karma îngheţată. John o să moară şi Danny o să fie viu. Alţi boieri spe mas, altă gintă. Scenariu pe trezire-aşteptare.

Se stinse lumina, extrăgeam dodii în distihuri din agenda engleză şi voiam să le expediez-colinde. Cât să iasă ritualul electronic, la o construcţie de bibliotecă (naţională, pe jos), cu abatere de la sedentarismul computerizat şi întoarcere la baletul religiologic pe cocioc-depozit-agendă. Când vor renaşte studii de manuscrise, măcar patologi vor găsi maldăre de lucru la mine, pe unde aruncat, nici cenuşă, nici dietă viermilor diabetici. M-oi şi fi diversionând, murind cu literatura, cu tot. Bine că se stinse lumina. Tu cu vieţile sfintelor, eu pusei sfinţi în Nirvana, parcă şi mioriţe-canguri, uraniu-Ciudanoviţa, Pass-Pass. Găzdoia veselă la antipod. Citatele aduc frumuseţea din Pacific înapoi. A Cannibal Attitude. Nu vrei să fii tu criminalul? Mă fugăreşte un neamţ Alzheimer. Şi D.H. Lawrence fiu de miner, de-ai fost sudor.

The both ways stroke didn’t end in murder. Construir el manana sin exclusion. Pierzându-ne, arzându-ne, să apaie un popor de asceţi. Brâncoveanu a murit cu fiecare copil căruia i s-a tăiat capul şi al cincile a murit el. Pravila de la Govora, citată de prea sf. Justinian Chira: Duhovnicul care va divulga ceea ce i s-a spus este condamnat să i se taie limba. Suntem un popor uşor de manipulat. Mi-e dorm de tine Sihăstrie, Ierusalime românesc. (Pre)texte, rostire religiologică. Dumnezeu s-a născut în exil, libertatea s-a născut în închisoare.

I-a dat adresa de e-mail, drept mulţumire a fost terorizată, de aceea Katy a dispărut de pe acest forum. Poate cel de sus va fi mai îngăduitor şi mai efectiv să  vindece pe toţi cei cu venin în suflete. Şampanie Sekt, noroc Prost. Justin Pârvu: Prigoane, puşcării, lagăre, temniţe, izolări, înfometări, schingiuiri, umiliri, astea le-am trecut şi noi. Nu mai sunt atât de grozave. Dar prin ce veţi trece voi, aceasta nu a mai fost de începutul lumii până azi. Excerpte-aplicaţii religiologice. Dodism-odinism-recunoscentism, vreo retroconştiinţă a măturării, ca jainii, cu pene de păun a fiinţelor din cale. Education is a privilege, not a right. Nici pe masa festivă a unor canibali politici n-aţi avea loc. Cât de întunecaţi să fiţi şi să nu vedeţi că nu puteţi birui? Intrăm în anul Maimuţei.

Religia mondială satanică. Munţi de oseminte. Karma’s bitch. Cu colinda de Crăciun Vă dorim un an mai bun. Păcat că nu poate fi executat decât o dată. Viitorul este al egumenismului. Legea produce efecte numai pentru viitor. Va fi văzut Brâncuşi statuia de 47 de metri a unui Jina la Malva, lângă Indore? Rudi o iubeşte pe Siddi Jaini ca pe Helena Blavatsky. Revoluţia a dărâmat dictatura comunistă, democraţura nu o dăm jos nici cu bomba atomică. Electroni de-a doua zi, munţi metaliferi, haltere de cât? Their pain is so evident. Va fi un măcel roşu. Ce pământ sfânt e ăsta? Ori nu ştii cum se moare în Africa? Îmi iau copiii haltere. Nu mă magnetizează distrofismul din Valea Dosului Bisericii. Dacă nici calculatorul nu mai răspunde. Ai o fiere atât de plină de venin că mă mir cum mai respiri. Kaironomie. Mă intimidează timiditatea studenţilor. Girard, născut în Avignon, renăscut în Stanford.

Eşti pro pentru că eşti contra. Plumb întărit. Eliminate religion. 500 de savanţi irakieni în aer. Sta-ţi-ar în gât Wagner. Conspiraţia leproşilor (sec. 14). E bine să ştii de la ce mori. Eşti cam nervos cu nervii. Vă regizaţi atacuri şi victime. Neobrăzarea unor femei de a muri trebuie blamată pentru că Râmaru a fost declarat criminal. Faceţi o mare dezonoare umanităţii, corect se scrie rendez-vous , nu randevue. Sânge până la zăbala cailor. Auzi colo, palestinienii sunt indieni. Să se spele francezii pe portofele cu ei. Oamenii buni încap oriunde. Ai băut din nou zeamă de mătrăgună. Tu eşti progenitura iadului. Citiţi biblia dacă vreţi să înţelegeţi ce se întâmplă acolo. Dacă nu pricepi, îţi fac un desen. Daţi-ne planeta înapoi. Pacea aduce alienare, războiul forţează evoluţia. Mai studiază pe Eliade şi citeşte şi pe Osho. Sunteţi nişte inculţi, nişte rasişti şi xenofobi. Half the Blood of Brooklyn. Complete Nonsense. Life of Pi.

Beretta. Harakiri. Dumnezeu să odihnească pe el şi pe victima sa. Cadavru de rezervă, la adăpostul lipsei de replică. Romii nu se sinucid. Ziaristul să nu descrie modul în care s-a sinucis o persoană. S-a sinucis după ce a curmat o viaţă. Un gest de remuşcare continuă. Şi-a învins tatăl. Poate a fost ajutat un pic – sinucidere făptuită de alţii. Sinucigaşii sunt lipsiţi de educaţie. O înscenare ordinară. Care din morţi o fi vinovat? Dacă cel de pe trecerea de pietoni nu murea, nici Mârza nu se împuşca. Să fie judecat cel care a murit primul. Era f. depresiv. Valoare zero, viaţă zero. De ce împuşcat în cap? Dacă vrei să distrugi credibilitatea cuiva, îi spui fie că e rasist, fie că nu e political correct, fie că emite o teorie a conspiraţiei. A murit un om, animalelor. Au mmurit doi oameni. Şi Adolf Merkle, la tren.

De fiecare dată când mă rog, iese invers. Să mă rog invers – pentru război – poate iese pace. Popa Tanda: diletanţii asimilează totul din prejudecăţi. Nu vor cunoaştere iniţiatică ( adică să se implice afectiv în ceea ce cunosc) – crezând că ce-i pe dos e mai autentic decât ce-i pe faţă. Noi nu suntem nimeni. I love you, Israel. Moartea a fost viloentă. De cine se tem cei care poartă pistoale? Doamne, iartă acest popor. Pe Necuratul trebuie să-l iubeşti ca pe tine însuţi. 70.000 de voluntari pentru atentate sinucigaşe. Ciuhapi. A muri în mod voluntar înseamnă a fi martir. Ai tu ce ai cu circumcizia. Israelul este în USA. Au mutat sute de trenuri pline cu dolari în alte ţări ale lumii. Nu vor găsi gară. În Wisconsin se poate pescui şi la copcă. Demona. Avem de învăţat de la evrei intoleranţa şi puritatea, iar de la musulmani, solidaritatea de clasă.

Rachete de toată praştia. Renaşterea europeană este rezultatul civilizaţiei arabe şi nicidecum al iudaismului. Renaşterea europeană este rezultatul distrugerii civilizaţiei bizantine de către musulmani şi a căderii Constantinopolului. Tot ce putea fi salvat s-a dus în Italia, Germania, Spania. Au fost salvate zeci de mii de manuscrise antice. Iar vă adunaţi în România, spurcăciunilor. Eu mă distrez, bei, să treacă timpul la servici mai repede. Suntem nişte copii cosmopolite ale tuturor năvălitorilor.

Nu am milă de ei, îi ucid cu plăcere. Ori ucidem, ori suntem ucişi. Deci iar ucid. Pentru noi toţi, un salut din Ţara Sfântă. Vă promit că îi termin cât de curând. Shalom. Ies la vânătoare şi nu mă simt ucigaş. Am ucis, dar nu din plăcere, ci din necesitate. Împuşc în continuare tot ce îmi apare în faţa puştii mitralieră. Să îşi taie gâturile reciproc ca la Massada. Este timpul de război fără gloanţe. America va dispărea, lumea va pierde un vis. Ai grijă ce scrii, că dai de dracu’, murdar împuţit, tu vorbeşti de jidani, cine eşti tu, mă, păduche. Toţi forumiştii care vorbesc împotriva evreilor sunt nişte blegomani şi nişte rataţi. Menachem Begin: Rasa noastră este rasa stăpânitoare. Răni atât de adânci nu le poate vindeca nimeni.

Şocul provocat de primirea citaţiei. În seif, 2 arme de vânătoare şi 2 pistoale. Pe birou, un pistol, altul lângă cadavru. S-a împuşcat stând în picioare – peretele stropit de sânge. Nu cred că va afla cineva de ce s-a sinucis. Cine? Sunt mai multe piei de miel (mielită) decât de oaie. Băiatul securei (Hanna). Un ţigan care omorâse un om. Ai bani, ai justiţie. Muniţie letală. Orice hoţ. Parcă apartamentul ăla ar fi o locaţie Hamas. Să tragă în stânga-dreapta. Mai sunt dezaxaţi. Se numesc deputaţi. Să-ţi îngropi un copil e cel mai mare chin, lucru pe care l-a observat şi soţia nefericitului pieton. Poştaşul s-a dus special unde nu locuia să-l anunţe de citaţie, foarte curioasă treabă, buncăr cu arme letale. Duce cu el în mormânt o enigmă.

Biblia: pe cel care vine să  te omoare trebuie să-l omori. Să lase câţi am botezat eu. Nu iartă pentru că nu le permite religia. Bivoliţo, mă  faci bivol. Voi aţi fost poporul ales până la venirea lui Iisus Hristos pe pământ ca “Dumnezeu” şi “Fiul omului”. După ce l-aţi dat spre răstignire, aţi pierdut alegerile şi n-aţi mai fost aleşi. Demult nu mai poţi numi poporul evreu poporul lui Dumnezeu, nici măcar al Satanei, că şi el e înspăimântat de cruzimea şi setea de sânge a acestor ucigaşi. Cred că Dumnezeu demult se blesteamă că i-a creat. Voi, aceşti derbedei antisemiţi şi nesimţiţi aveţi aceleaşi texte. Bine au făcut trupele maghiare la Ip, Trăsnea, Moisei. Înapoi, la sud de Dunăre, valah împuţit, care ai ciordit Transilvania în 1918, valah borât, ţigan împuţit. D. face parte din gaşca avocaţilor evrei.

Halt, haltere, chiar ale lui Fellini, lăsate sub fereastră, pentru filme de imaginaţie mistică. Pe forum, mi-oi fi văzând studenţi. N-am de unde inventa altă  epică decât curgerea stresată a notărilor şi transcrierilor, un colaj spre dodie etajată. Din risipire, s-ar naşte ceva, în ce taină. Poate trecerea de rituri de trecerea, iniţierea în morbiditate maximă, ceea ce ar plictisi, dacă nu şi enerva. Fosfor alb, uraniu sărăcit. Ăştia vorbesc la bec. Tilicari, parchetari şi alte mişculanţe. S-auzim numai de pace. În locul acelui om puteam să fiu eu. Reconstitui halterele lui Fellini, ritmare fractală a unor exerciţii de religiologie. Sinucigaşul moare singur. Peter O’Toole, singurul lider arab – irlandezul a jucat şi rolul lui Flavius Silva din Massad, asta înseamnă că e italian? Churchill a fost de acord cu genocidul din România. Rezoluţia ONU e un lins de răni înaintea altui masacru, o aşteptare în staţia de autobuz până vine Obama. Ce să ne mai ascundem tot globul după degete, că doar o tragedie ar exista pe glob? Cum poţi descrie adevărata formă a Ceva în a cărui Fiinţă exişti? Animalele au început să mănânce din cadavre.
GEORGE ANCA

Anunțuri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: