LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Dimitrie Grama: „După furtună“

Toata noaptea un vint puternic, tragind dupa el o furtuna de vara, a haituit muntii Aninei, luminind din cind in cind Valea Mare, unde doar cite o caprioara speriata zvicnea in sprinturi scurte de la un tufis la altul.

Inspre dimineata norii s-au retras si din ce in ce mai rar, cite un tunet infundat mai razbatea pina in sat, de undeva de prin Sirbia.

Apoi, ca si cind cineva ar fi vrut sa compenseze lumea pentru larma din timpul noptii, o liniste profunda, de mormint, a invaluit satul, muntele si valea.

Baba Floarea nu s-a culcat, a stat „de veghe” toata noaptea, ascultind glasul liber al naturii si acum cind primele raze de lumina au inceput sa raspindeasca linistea aceea nefireasca, s-a ridicat cu greutate din fotoliul de piele si fara graba a inceput sa se dezbrace.

Ramasa doar in combinezonul lung de in, s-a indreptat inspre oglinda venetiana care acoperea aproape jumatate din zidul ce dadea spre „cancelarie”.

Cu bratele scurse de-a lungul corpului, femeia din oglinda se uita la Baba Floarea cu o intensitate atit de adinca, incit iti venea sa crezi ca, in fond, era vorba de dragoste sau de o porunca cereasca.

„Uita-te bine la tine Baba Floareo! Uita-te, adu-ti aminte si ia cu tine aceasta clipa, aceasta bogatie, care-i doar bogatia ta”.

Asa-i vorbea din oglinda femeia aceia si baba o asculta, dind usurel afirmativ din cap.

O buna bucata de timp au ramas fata in fata privindu-se una pe alta cu intensitate si curiozitate, parca incercind sa descopere ceva nou, ceva necunoscut, ceva important uitat in vreo zbircitura de amintiri, dar nimic altceva nu si-au putut destainui una alteia, decit ceeace deja stiau de o viata intreaga.

Incet, ca si cind i-ar fi fost frica sa nu deranjeze mirajul oglinzii, Baba Floarea s-a intors in dormitor si, fara graba, si-a scos din dulap rochia neagra de matase, comandata cu ani in urma la Budapesta, rochia de moarte si, cu grija, aproape ceremonios, si-a tras-o peste combinezonul aspru de in.

Tot fara de graba si-a pus ghetele, care ii acopereau cam cu doua degete gleznele noduroase si apoi ducindu-se inapoi la oglinda, si-a pus siragul dublu de perle in jurul gitului si si-a pieptanat parul alb in spate.

S-a privit inca odata in oglinda, indreptindu-si rochia peste coapsele ascutite si parca multumita, a iesit pe terasa dinspre curte privind dependintele slugilor, grajdul cu cei doi armasari, privind zidurile cenusii si aspre care inconjurau totul, dind casei alura unei mici fortarete.

Si tocmai atunci, cind baba a iest afara, primele raze de soare au inceput sa sara zidurile acelea inalte, luminind timid, in galben sters, poarta mare de stejar dinspre biserica, poarta scunda, a servitorilor, ce dadea la Socacul Mic si banca de granit din spatele fintinii.

Rotindu-si privirea de jur-imprejur, Baba Floarea a constatat ca aproape nimic nu s-a schimbat in cei aproape nouazeci de ani de cind ea s-a nascut si in afara de mici lucrari de intretinere, nimic nu s-a schimbat de cind Mihai Tzeicu a costruit casa pe la 1820.

Asa a fost gindita si pretuita casa tzeiconilor de la inceputuri, incit nimeni nu a mai gasit de cuvinta ca ar mai trebui schimbat ori adaugat ceva.

Da, nimic nu s-a schimbat in ordinea fireasca a lucrurilor pina ieri dupa-amiaza, cind primarul Ilidiei, insotit de jandarmul de la Oravita au batut pe ne-anuntate la poarta.

Frecindu-si nervos miinile, primarul, care acum era si „reprezentantul poporului”, dupa ce si-a dres vocea de vreo doua-trei ori, a glasuit:

„Doamna, tovarasa Tzeicu, casa asta a fost nationalizata. La fel au fost nationalizate douazeci si cinci de hectare de teren agricol, cincisprezece hectare de vita de vie si padurea”.

„Uite, aici e hotarirea de la raion”.

Tinindu-si capul sus si privindu-l cu raceala, Baba Floarea a acceptat un plic mare si gros plin cu stampile, dupa care primarul urmat de jandarm s-au indreptat aproape tiptil de poarta si au disparut de acolo ca si cind stafia lui Mihai Tzecu i-ar fi gonit de la spate.

Stia ca vor veni intr-o buna zi si la ea, deoarece aflase ca deja fusesera si la altii ca ea, alti oameni gospodari de prin jurul Oravitei.

Baba Floarea a citit cu multa atentie, de vreo trei-patru ori, scrisoare aceia „oficiala” si mai ales a recitit uimita sfirsitul scrisorii, unde cu litere mai mici era scrisa o „Nota informativa”:

„Avind in vedere virsta inaintata a tovarasei Florica Tzeicu, deportarea sus-numitei cu brigazile de munca in Baragan si reeducarea, nu sunt actuale in acest caz”.

De asemenea, pe o foaie putin mototolita, ca si cum in prealabil a fost aruncata la gunoi, era „declarat” ca:

„Se atribuie familiei Tzeicu dreptul de folosinta a trei camere si o parte din dependinte, atita timp cit organele locale de partid considera de cuvinta”.

Baba Floarea s-a gindit ca toate astea s-au intimplat ieri, ieri inainte de furtuna si nu mai aveau nici un fel de importanta astazi.

Dupa ce a dat inconjurul dependintelor si a mingiiat fruntea armasarilor, Baba Floarea s-a asezat pe banca de granit din spatele fintinii, privind soarele care tocmai isi arata fruntea deasupra zidurilor de la Rasarit.

Apoi, cu bisturiul lui Taica Ion, sotul ferice decedat cu ani in urma, Baba Floarea s-a taiat adinc, mai intii la o incheietura si dupa aia, la cealalta.

S-a intins pe spate pe banca de piatra privind cum singele de un rosu inchis, aproape negru, i se scurge pe lespedea rece.

Asa au gasit-o in dimineata aceia slugile; imbracata de gala, cu vinele taiate si cu ochii largi deschisi in soare.

Eu sunt stranepotul lui Baba Floarea si-mi aduc aminte ca mama m-a ridicat la sicriul deschis al babei, spunindu-mi: „Saruta-i fruntea!”

Si eu am sarutat fruntea moarta a strabunicei.

Era 1952. Aveam aproape cinci ani.

 

 

DIMITRIE GRAMA

 

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: