LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Al. Florin Ţene: „Taxiul de la miezul nopţii“

Se făcuse noapte.Luna,ca o halebardă,îmi pătrundea prin fereastra întredeschisă.Stăteam în pat citind o carte despre filosofia antichităţii.Lumina astrului se prelingea ca o pastă peste mobila din încăpere.Pe paginile cărţii aceasta căpăta o nuanţă sinistră,asemeni unui ecou într-o peşteră unde speologii au găcit urme de”civilizaţie”a comunităţilor primitive.

Aşa ,pe nesimţite,m-am strecurat în paginile cărţii,confundându-mă cu frazele şi semnele de punctuaţie şi ele îngălbenite de vreme.Siluete ale unor filosofi din antichitate se odihneau sprijinite pe statuia “Gândul”de Rodin.Încercam să înţeleg această apropiere la distanţă de secole dar,fierberea mulţimii din smerita cetate a Siciliei,Selinul m-a făcut să mă apropii de templul cel mare.Din acesta,cobora pe trepte,bine lustruite,din marmură verde,conducătorii cunoscuţi ai cetăţii.Erau gătiţi în mătăsuri şi profir,înaintând prin mulţimea gălăgioasă,ducând pe braţe daruri şi alte obiecte scumpe împodobite cu lauri.

-De ce este această vânzoleală?-l-am întrebat pe un plebeu de lângă mine.

-Se vede că nu eşti din partea locului.După port şi după grai pari căzut din ceruri.

?!

-Aşteptăm pe zeul Empedocle.Ori n-ai auzit de minunile lui?

-Ba da!Tocmai citeam despre el…

-Pe papirusul din…

-Discuţia ne-a fost întreruptă de un glas ca o goarnă.

-Soseşte zeul!Soseşte zeul!

Empedocle venea în fruntea popoarelor de zeci de mii de oameni,fiind înconjurat de zeci şi zeci de ucenici şi ucenice.Haina largă cu purpură regală,strânsă în cingători şi betele de aur îl făceau olimpian.Văzându-l,mulţimea a amuţit cu totul.

-Salut frăţesc,prieteni de credinţă!Văd că mă primiţi cum se întâmpină zeităţile Olimpului.Eu nu sunt un simplu muritor.Sunt un Zeu.

-O,făcătorule de minuni!-strigă Tracul,spre uimirea tuturor.Dacă eşti cu adevărat ceea ce zici,spune-ne ce este viaţa,ce este lumea!…Căci,pe noi ne munceşte taina lumii şi a vieţii.

-Lumea-i un amestec de foc ,aer,apă şi pământ.Toate sunt materii de –a pururi grăitoare.

Întorcând pagina,am simţit cum sunt strivit de cuvinte.Doar atât am auzit pe indusul Kanada:

-Nevăzuţii mei atomi,invizibili şi indivizibili,se mişcă prin puterea lor proprie…

…Şi aerul vibra în cameră,mişcând perdeaua când luna trecuse dincolo de blocul vecin.Un taxiu a oprit la scara noastră.

-Cine o fi !?

AL.FLORIN ŢENE

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: