LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Al. Florin Ţene: „Evadare din lied“

Ceasul meu electronic de la mână arăta ora 17 şi ziua 19 octombrie 1815.Aveam întâlnire cu Schubert  la biserica din Linchtenthal pentru a interpreta noua sa lucrare,un lied,”Margareta depănând”,pe versuri de Goethe.Aerul rece din biserică,liniştea pătrunzătoare îmi întinseseră la maximum neliniştea de pretutindeni,eram spionat de ochii sfinţilor din icoane.Mă mustrau pentru faptul că îndrăznisem să dau timpul înapoi.Să răscolesc ordinea lucrurilor.Umbrele vitraliilor accentuau înserarea din interior.Cupola înaltă,parcă,mă conducea spre adâncul de nepătruns al cerului.

Deodată,din balconul din spatele meu,s-au auzit primele acorduri ale liedului ce doream să-l ascult.Am încremenit.Orga vibra dând viaţă sufletului.În vârful picioarelor,m-am urcat la balcon..Acolo,am văzut pe tânărul de 17 ani,Schubert în persoană,scufundat în redarea vieţii sufletului prin pulsiunile notelor musicale.Avea un păr creţ,un nas prea gros,trăsături greoaie de negru cu faţa albă.Nu era nici un Apolo din antichitate şi nici un Antonio.Era un in trockener Patron.Aşa îl vedeam purtându-se cu femeile,mai târziu.Un curtenitor…

Am ascultat lucrarea rezemat de tocul uşii de la intrarea în balcon.Când a terminat,s-a întors spre mine şi m-a salutat discret.

-Ce zici,Florine?

-Superb! De la această lucrare începe crearea liedului german.

-Nu mă măguli…

-Acesta este purul adevăr!Muzica împlineşte poemul,fără a-l împovăra.Mai târziu,îţi spun să ştii,că Nietzche a spus despre acest eveniment,”La început a fost nălucirea.”

-Cine este acesta!?

-Un filosof,un psihanalist…O să-ţi spun mai târziu cum vine problema cu “întoarcerea în timp”.

După care,fără altă explicaţie,Schubert intră într-una dintre”furiile sale goethene”,cântând cu entuziasm  Tânguirea păstorului şi Scena din Catedrală,din Faust.După care a tăcut.În biserică liniştea încremenise.Se întunecase de-a binelea.Sfinţii începuseră,parcă,să prindă viaţă.,După un timp,acordurile orgii s-au auzit din nou.Peste ele glasul compozitorului.

-Pentru tine cânt Iubirea zbuciumată,pe versuri de Rastlose Liebe,scrise după Goethe.

M-am restras încet,şi,coborând treptele balconului,am bâjbâit spre ieşirea din biserică.Tot drumul spre hotel m-au urmărit sunetele liedurilor.Luminile firmelor colorau asfaltul în diferite nuanţe.Înserarea era o metaforă a Vienei.Oraşul acesta îmi intrase în suflet,precum o peşteră în inima muntelui.Mirosea a primăvară,iar tinerii de pe podul aşternut peste Dunăre,îşi oglindeau în apă sărutul lor prelung.Mă grăbeam.Eram obosit de atâta întoarcere,cale de aproape două secole,şi murmuram cuvintele din Romani 5:20:”…dar unde s-a înmulţit păcatul,acolo harul s-a înmulţit şi mai mult…”

AL.FLORIN ŢENE

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: