LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Cristina Nemeş: „Poeta Zorica Laţcu Teodosia sau Sacrul încarcerat“

Despre poeta  Zorica Latcu cunoastem putine date,din două motive:datorită faptului că a fost considerată o poetă minoră sau o colaboratoare”incidentală” a revistei ”Gândirea”si,un al doilea motiv,trecerea la „index”a operei sale poetice. Dacă tinem cont de perioada în care aceasta a debutat, ne dăm seama că motivele au fost de ordin politic si ideologic.

Datorită  faptului că poeta Zorica Latcu debutează si publică în paginile revistei

”Gândirea”,ea este trecută,alături de alti colaboratori ai revistei,în diferitele studii care analizează revista si doctrina  acesteia.

Însă dacă cercetăm cu atentie aceste studii vom observa că paginile destinate poetei sunt foarte modeste,din motivele precizate anterior.De asemenea,lirica sa este analizată superficial, dintr-un simplu motiv:în acea perioadă,a regimului comunist,era total interzis a crede în existenta lui Dumnezeu si,mai mult,de a vorbi despre Dumnezeu.

Astfel,dacă  luăm monumentala operă a lui D.Micu1vedem cât de modest este acest capitol,în primul rând si,rândurile dedicate poetei,în al doilea rând.

Capitolul se intitulează”Poeti de alte orientări”si sunt amintiti poeti precum:

Tudor Arghezi,Ion Minulescu,Al.Philippide,Demostene Botez,Emil Isac,Ion

Marin Sadoveanu,Ion Vinea,etc,si,după cum vedem numele poetei nici nu apare mentionat.Anul aparitei studiului nu ne indică altceva decât că cei de la conducere

ar fi cenzurat cu sigurantă tot ceea ce nu ar fi fost în concordantă cu ideologia partidului.

În pagina indicată la subsol si, în care poeta ne este prezentată,observăm că singura poezie ”analizată”este ”Pescarul”,poezie care a fost publicată în paginile revistei”Gândirea”dar care care nu are tematică religioasă.

Autorul referindu-se la poezie mentionează că:”evocă icoane si episoade antice”si”spre diferentă de productia mai tuturor autorilor tratati în acest capitol,versurile(…)si ale Zoricăi Latcu sunt fără atingere cu traditionalismul.

Asadar,autorul o detasează pe Zorica Latcu de traditionalism,fiind mai degrabă o

poetă modernistă,datorită viziunii sale dar si a formelor poetice utilizate în poezia mentionată:”(…)sobrelor cadente,hexametrice în majoritate…”.2

Motivul”analizei”si prezentării datelor  mai mult decât modeste de către autor

este motivat astfel:”Aderentă,total sau partial,la structurile traditionaliste(sau doar traditionale),productia altor colaboratori ai Gândirii,achizitionati în etapa finală a existentei sale,nu va face obiect de analiză.Aceasta nu numai fiindcă un examen critic e altceva decât un inventar bibliografic,dar si pentru că atragerea cu orice pret în sfera cercetării a tuturor textelor apărute în revistă n-ar face decât să dilate descriptia,fără a duce la o îmbogătire si nuantare a observatiilor.Debutantii,cei mai multi si ca atare dependenti de modele,altii-autori cu oarecare experientă,vrednici(unii)de interes,însă colaboratori incidentali ai Gândirii,altii,în fine,simpli versificatori,neglijabili,semnatarii încă nementionati pot doar oferi noi exemple pentru ilustrarea unor constatări deja formulate si validate prin citate îndeajuns de edificatoare spre a nu fi cazul să mai apelăm si la altele”.3

Din cele spuse până acum ne dăm seama că intentia autorului a fost aceea de a oferi o analiză a liricii poetei si nu o fisă bibliografică,pe de-o parte,iar pe de altă parte,atât debutantii,cât si autorii incidentali ai Gândirii,pot fi doar mentionati sau oferiti ca exemple.

Cercetând mai departe,de exemplu,opera monumentală a lui George Călinescu4,

autorul prezintă în paginile sale”Traditionalistii”si”Ortodoxistii”,vorbind si despre revista Gândirea5(”vrea să realizeze faza propriu-zis mistică”,”gândiristii,precum am văzut,s-au mărginit unii la pura iconografie în care îngerul e un element capital(V.Voiculescu,Demian,N.Crainic…)însă despre poeta Zorica Latcu nu aminteste nimic.

Nici Ov.S.Crohmălniceanu în opera sa6 nu aminteste nimic despre poeta Zorica Latcu.

Nici cercetările mai recente nu fac referire la poeta mentionată.Dacă urmărim studiul7lui Boldea Iulian,nici în paginile precizate ,poeta Zorica Latcu,nu se regăseste.

Mergând mai departe,în studiul8lui Mircea A.Diaconu,autorul întreabă:”Cine sunt,ne întrebăm azi,Ion Buzdugan,Ion Romanescu,Florin Creteanu,Sergiu Grosu,Zorica Latcu,Constantin Câmpeanu,Ion Potopin,I.Alexandrescu?

Asadar,cine este Zorica Latcu?

Valeriu Anania în ”Memorii”,mărturiseste despre poetă că făcea parte dintre membrii cenaclului literar care avea loc în casa sotilor Muresan,alături de:Lucian Blaga,Victor Papilian,Francisc Păcuraru,Titus Tifu si altii.Despre Zorica Latcu,Bartolomeu Anania mărturiseste:”pe lângă o minte foarte lucidă si o bogată cultură clasică,Zorica avea si un talent real,unul dintre talentele pierdute,risipite,alungate în anonimat9”.

Părintele Teofil Pârâianu mărturisea că”Zorica Latcu a fost o mare poetă mistică care se înscrie în rândul celor care au scris poezie religioasă modernă”10.

Asadar,observăm,încă de la început,faptul că poeta era ”destinată”uitării si trecerii operei sale literare la”index”.

În cunoscuta sa lucrare11 Emil Pintea notează la  Indicele de nume, pozitia 2566 si la pozitia 902,colaborarea poetei la revista Gândirea.

Cercetând în paginile revistei Gândirea observăm că aparitia volumului său de debut ”Insula albă”(Sibiu,Ed.Dacia Traiană,1994) este elogiat de către mentorul revistei Nichifor Crainic.12

De asemenea aparitia ciclului de poezii”Epitafuri antice”:Captivul,Trecătoarea,

Atheniana,Pescarul.13Vergilius,Melissa către Diodor,Lydia către Caius14si,nu în ultimul ând,Epithalam15,Ectenie.16

Observăm că poeziile pe care le-a publicat în revista ”Gândirea” sunt relativ putine,însă ceea ce este important este faptul că acestea depăsesc sfera traditionalismului apropiindu-se mai mult de modernism,tocmai datorită tehnicii poetice pe care aceasta o foloseste.

Se stie că Părintele Teofil Pârâianu s-a ocupat de reeditarea operei sale poetice.17

Prima editie(2000) a fost înbunătătită în anul 2008,cu o contributie substantială a Pr.Cornel Toma,în primul rând,prin comasarea celor trei volume:Insula Albă(Ed.Dacia Traiană,Sibiu,1944),Osana Luminii(Ed.Episcopiei Cluj,1948)si Poemele iubirii(Ed.Ramuri,Craiova,1949) si,în al doilea rând,poeziile publicate în revista ”Gândirea”.

Despre această editie părintele afirmă următoarele:”Volumul de fată este constituit din cinci părti:Poemele iubirii,Insula Albă,Osana luminii,Din pribegie,Pentru neamul meu,la care se adaugă si anexele.Au fost selectate aici cu multă rigoare poeziile reprezentative atât din punct de vedere tematic,cât si sub aspect tehnic si stilistic.Considerăm că această editie prezintă într-un mod admirabil si cu multă fidelitate viziunea poetică a maicii Teodosia,tehnica si stilul poetic,dar mai ales conceptia sa profund teologică si mistică despre lume si viată”.18

După  cum mentionam,opera poetei se află în cele patru manuscrise:

Primul manuscris19contine:volumul de poezii Poemele iubirii editat la Craiova,volumul Icoane pentru paraclis,poezii inedite închinate Maicii Domnului,scrise în mănăstirea Vladimiresti,1953,si scrisori,poezii dedicate maicii Mihaela.

Al doilea manuscris20contine:traducerea partială a Imnelor iubirii divine ale sfântului Simeon Noul Teolog si un volum de versuri constituit din 101 poezii,intitulat Din pribegie,Poeziile au fost scrise între 1958-1963.

Al treilea manuscris21 cuprinde:un poem numit Grădina Doamnei,închinat României crestine,113 poezii dedicate vietii mănăstiresti si istoriei poporului român.Poeziile au fost scrise în perioada 1949-1954 în mănăstirea Vladimiresti si în localitatea Gurguiesti.

Al patrulea manuscris22cuprinde:87 de poezii,închinate frumusetii cosmosului,istoriei poporului român si poeme axate pe teme teologice.

În ”Tie Doamne îti voi cânta,Poezii”,operă aflată într-un manuscris dactilografiat23avem părerile unanim acceptate conform cărora opera poetei se înscrie în modernitate:

”Prin bunăvointa nouei dar bunei mele,prietene,Veturia Vancu,am luat cunostintă de opera poetică a Zorichii Latcu(Maica Teodosia).

După  umila mea părere a scris-si desigur va mai publica-cele mai frumoase versuri din literatura română modernă”(Radu D.Rosetti,la Sibiu 15 august 1955,Sfânta Maria).

P.S.Cu o mică observatie:că,pentru a nu deveni monotonă,Muza D.-Sale,ar trebui plimbată si prin lumea păgână si păcătoasă.

P.S.bis.După  un an,-ba nu,doi-recitindu-i opera adaog că dacă as fi tânăr,si m-as putea deplasa,m-as duce s-o cunosc.(Radu D.Rosetti,la Sibiu 4 august 1957).

”E plină lumea si istoria de stihuitori,de versuitori si de fabricanti de versuri.Uneori,-rar de tot,-m-ai întâlnesti si câte un adevărat poet,din mila lui Dumnezeu,care cântă simplu,ca paserile cerului,-simplu,măret,divin.Maica Teodosia este din rândurile acestor putini dăruiti de Cel de Sus cu altceva decât cu”talent poetic„,si anume cu inspiratie de proroc,cu duh de apostol si cu devotament de evanghelist al”Frumosului”paradisiac.

Sibiu 17 decemvrie 1958,(o zi aniversară,care mie îmi readuce în minte si în suflet o adevărată minune Dumnezeiască) Prof.Onisifor Ghibu.

Ca semn al osebitei mele pretuiri pentru poezia religioasă a Zorichii Latcu i-am publicat la Cluj,un caiet de poezii:”Osana Luminii”.

Sibiu,5.IX.1957        +Nicolae(Colan).

Despre poeziile sale aflăm în articolul ”Cine este Maica Teodosia24” a lui Nelu Baciu,că nu au avut circulatie după 1948-1949,din pricină că erau poezii religioase sau poezii scrise de o poetă care a ajuns călugărită-la Vladimiresti,din această pricină nu au putut fi cunoscute;cărtile au fost interzise,poeziile au fost asezate la fondul de documentare si au putut fi citite cu aprobare specială(…)minunata poezie scrisă de Maica Teodosia,n-a fost de circulatie,n-a fost cunoscută”.

În ceea ce priveste contributia sa la traduceri,avem următoarele opere:

1.Origen,Scrieri alese,partea I,din lucrările exegetice la Vechiul Testament,col.PSB 6,trad.Pr.Teodor Bodogae,Nicolae Neaga,Zorica Latcu Teodosia,studiu introductiv si note Teodor Bodogae,Ed.IBMBOR,Bucuresti,1981.

2.Origen,Scrieri alese,partea a-II-a,Exegeze la Noul Testament,Despre rugăciune,Filocalia,col.PSB 7,trad.Pr.Teodor Bodogae,Nicolae Neaga,Zorica Latcu Teodosia,studiu introductiv si note Pr.Teodor Bodogae,Ed.IBMBOR,

Bucuresti,1982.

3.Origen,Scrieri alese,partea a-IV-a,Contra lui Celsus,col.PSB 9,studiu introductiv,trad.si note de Pr.Teodor Bodogae,colaboratori.N.Chirică,Teodosia Latcu,Ed.Ibmbor,BucureSti,1984.

4.Participă  si colaborează la  la realizarea Dictionarului limbii române al Academiei române si pregăteste bibliografia pentru revista”Dacă-Romană”si pentru Buletinul Institutului de lingvistică unde a fost preparator.

5.A tradus partial din imnele si cuvântările Sf.Simeon Noul Teolog(lucrare care se află încă în manuscris),poezii care nu au ajuns să fie publicate decât mai târziu,din motive politice,apărute doar în ziare bisericesti(Telegraful Român de la Sibiu).Aici când pr.Papuc Gheorghe era redactor la acest ziar îi solicita poetei să compună poezii teligioase cu teme precise.

6.A mai tradus Minunile Maicii Domnului si Parabolele Domnului de arhim.Serafim Papacostea,precum si Viata Maicii Domnului-o compilatie patristică.Alături de Grădina Doamnei si Întoarcerea fiilor risipitori,zeci de cuvinte de zidire si Scrisori duhovnicesti,în marea majoritate inedite.

Aceste traduceri s-au făcut la îndemnul pr.Arsenie Boca si cu ajutorul pr.Bodogae T.,făcând parte din colectivul de traducere: ”În perioada 1980-1984,la îndemnul pr.Arsenie Boca si cu ajutorul pr.Bodogae T.a făcut parte din colectivul de traducere:Din lucrările exegetice la Vechiul Testament-colectia Părinti si Scriitori Bisericesti-,traducând:Origen-Scrieri alese,partea I,II,IV,Contra Celsus,Tâlcuire la titlurile psalmilor-de Grigorie,episcopul Nissei si Despre moarte si nemurire-dialog cu sora sa Macrina-ale celui între sfinti,Părintele nostru Grigorie”(Familia Vlad din Brasov)

Prin invocarea argumentelor de mai sus doresc să aduc în prim plan împortanta contributie a poetei la lirica religioasă românească precum si date noi biografice menite să îmbogătească studiile existente.

Poeta s-a născut în localitatea Mezötur din Ungaria,unde se aflau părintii ei în timpul primului război mondial.Copilăria si adolescenta le petrece la Brasov.Tot aici absolvă scoala primară si liceul.În anul 1936 obtine diploma de bacalaureat cu rezultate deosebite.Între anii 1936-1940,urmează cursurile Facultătii de Filologie din Cluj,sectia filologie clasică-limba greacă si latină,si filologie modernă-limba si literatura franceză.

În anul 1941 a fost numită preparator universitar la Institutul Român de Lingvistică.

Debutează  cu versuri închinate mamei,acestea fiind premiate.Tot în această  perioadă debutează la revista Gândirea.În anul 1948 Zorica Latcu intră în viata monahală cu numele de Teodosia,în mănăstirea Vladimiresti din Tecuci.

În anul 1955 mănăstirea este desfiintată iar călugăritele arestate.În anul 1956 poeta va fi arestată de către securitatea comunistă din motive politice si va face închisoare timp de trei ani la Miercurea Ciuc si Jilava.

Între anii 1970-1990 va locui la Brasov si,în acest timp va colabora cu prof.Teodor Bodogae la traduceri din scrierile sfintilor părinti în colectia PSB.

În anul 1990 se reântoarce la mănăstirea Vladimiresti.În data de 8 august 1990 va deceda.

Întreaga sa istorie se află consemnată în lucrarea”Grădina Doamnei”,operă aflată în manuscris.Cercetând această operă găsim următoarea mărturisire a poetei în anul 1985:”mărturisesc, că activitatea mea poetică are importantă numai întrucât am fixat în forme usor inteligibile Lucrarea Măicutei noastre Veronica si a Părintelui Ioan.Nu am nici un merit care să fie al meu.Totul este datorat încadrării mele spirituale la Vladimiresti!

Vreau să fiu bine înteleasă în cele ce afirm.Poate,rămânând în lume,cu talentul pe care l-am avut,as fi ajuns o poetă cunoscută si apreciată.Dar arta mea n-ar fi fost necesară nimănui,nici chiar mie.N-as fi fost citită decât cu trecere de vreme.

Pe când, făcând din arta mea,o expresie fidelă  a Vladimirestiului,am lăsat poporului meu documente despre această lucrare,tocmai în vremuri când Mănăstirea era desfiintată si soborul împrăstiat”.(Zorica Latcu)

O altă mărturisire:”Dacă as fi de acord să fardez poeziile pentru ăstia(oficialii vremii),de la putere,ce mai vremuri aveam,ce masină as fi avut la scară(…)”

Citind această mărturisire-testament ne dăm seama că ceea ce a dus la izolarea ei,ca persoană suspectă,a constituit credinta în Dumnezeu,interzis fiind acest lucru în perioada comunistă,si,mărturisirea Lui,prin opera poetică.

Cercetând mai departe lucrarea amintită,iată o altă mărturisire a Zoricăi Latcu:”Eram preparatoare universitară la Muzeul Limbii Române,azi Institutul de Lingvistică Română din Cluj.În anii despre care vorbesc:1941-1942,1944-1948,sediul Universitătii se afla la Sibiu si mai târziu ne-am mutat înapoi la Cluj”.

Am cunoscut-o pe maica Teodosia,în anul 1947,la mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus.Aveam doar 10 ani,eram cu mama mea(…)era în grupul tinerelor intelectuale din apropierea Părintelui Arsenie Boca.La hram(Izvorul Tămăduieii sau Sfânta Maria)o fetită de liceu a recitat o poezie compusă de Zorica Latcu-licentiată în filologie-care începea:”La Mănăstirea Brâncoveanu/

Si-a revărsat Dumnezeu harul”.(…)În perioada 1954-1955,Sfânta Mănăstire a fost desfiintată.Maica Teodosia a fost arestată împreună cu comitetul de conducere al mănăstirii.În prima perioadă de domiciliu obligatoriu,a locuit la Brasov si era obligată odată pe lună,să se prezinte la Tribunalul Militar-din Constanta.”(familia Vlad din Brasov).

Despre perioada anchetelor si a detentiei,avem următoarele mărturii:

În mănăstire cât am stat,1954-1955,prea putin am cunoscut-o pe Maica Teodosia.Adevărata prietenie am avut-o în pribegie,când maica a fost judecată de Tribunalul Militar din Constanta.După arestare,au tinut-o o vreme în securitatea din Galati.În timpul nenumăratelor anchete despre diferitele probleme legate de măicuta Veronica si de mănăstire;maica i-a înfruntat pe toti,dar după multe torturi diabolice,nu a mai rezistat si a căzut la pat,în Securitate.Atunci,ei au eliberat-o si o chemau la proces,tocmai la Constanta.Atunci am însotit-o,că nu se putea descurca singură”(Maica Matroana de la mănăstirea Vladimiresti).

”(…)Ne mai povestea apoi din cadrul anchetelor cum le zicea procurorilor:

-Nu sunteti dv.în măsură să judecati Vladimirestiul!”(Părintele Sebastian Dediu de la mănăstirea Sihastru).

Era prin octombrie 1955.Mă aflam încă din ianuarie,singur,într-o celulă din subsolul Ministerului de interne(…)Devenisem subiectul unei anchete înscenate a securitătii.Am fost torturat o zi si o noapte;în acest timp am lesinat de mai multe ori si pentru a-mi reveni în fire eram udat cu apă.Neputând să mă tin pe

scaun,am fost legat de el.Spre seară-sunt dus într-o celulă unde însă nu reusesc să atipesc (…)În această stare de degringoladă psihică,aud din celula vecină un glas cristalin de femeie.Nu se întelegea ce spune(…)Am pus urechea de usa metalică;n-am descifrat nimic,dar din unduirile si inflexiunile vocii se putea constata că nu era tremurătoare,nici desnădăjdiută si nici plângătoare,ci părea mai degrabă o rugă stenică si reconfortantă (…)Făcusem corp comun cu usa,simtind inconstient că dincolo de ea străbate un glas de înger de la care acum aud din nou cuvintele:”Maica Domnului”.M-am asezat pe marginea patului de beton si m-am trezit cu lacrimi odihnitoare în ochi.Ora era târzie.În timp ce gardianul era ocupat,am ciocănit usor în perete improvizând un alfabet”suis generis”,greoi,nestiind morse.Litera”a”-o bătaie,”b”-două bătăi si asa mai departe.Mi s-a răspuns.Am aflat că vecina mea se numeste Teodosia si că era călugărită la mănăstirea Vladimiresti.Nu stiam că mănăstirea fusese desfiintată iar o parte din maici au fost arestate împreună cu Părintele Ioan Iovan,iar celelalte au fost alungate din mănăstire(…)

Au trecut anii si cu cele bune ale lor,iar după anul 1990 am aflat un lucru care m-a uluit.Maica Teodosia care încercase atunci care să mă lumineze(…)nu era alta decât poeta crestină Zorica Latcu,formată în cadrul spiritual al revistei Gândirea” (Traian Popescu,fost detinut politic).

În ceea ce priveste receptarea poeziei,există păreri unanim acceptate că poeta Zorica Latcu este  o poetă mistică prin excelentă si că lirica sa se înscrie în linia modernistă.Astfel,dacă parcurgem  lirica sa observăm că tematica este:relatia omului cu Dumnezeu,convorbirea cu Dumnezeu,rugăciunea,definirea rugăciunii,raportul Mire-Mireasă specific viziunii crestine,toate culminând cu Iubirea Lui Dumnezeu.Se regăseste în opera sa o căutare a lui Dumnezeu,

Asemeni lui Arghezi,dar,spre deosebire de acesta,poeta îl si găseste si,trăieste prin El,trăire pe care o numim mistică.

”Vino,Preaiubite-al meu,

Pe sub bolti de curcubeu,

Dă-mi aripi de Heruvim,

Mână-n mână să plutim,

În grădini de frumuseti,

Din eterne dimineti…”

(…)

”Vino,preaiubita mea,

Pe sub punti de peruzea,

Cu lumini de foc ceresc

Haina să ti-o împodobesc.”

(Chemarea)

Poemul din care am extras acest fragment este mult mai amplu,aducând în prim plan raportul mire-mireasă din Cântarea Cântărilor.Acest raport,în viziune mistică,nu înseamnă nimic altceva decât relatia dinte sufletul omului si Dumnezeu.

Dacă  volumul de versuri, Insula Albă,poate fi plasat sub zodia căutării drumului poetic.Poezia Epitafurile antice se află sub influensa poeziei mitice a antichitătii(acest lucru se datorează si studiilor de filologie clasică).Aici observăm existenta unor personaje antice,reluând mituri străvechi:Melissa către Diodor,Către Melampus,Torcătoarea,Atheniana,Lida către Gaius,Epitalam.

Poezia considerată capodoperă-simbol se intitulează Te port în mine,integrată perfect în poetica iubirii crestine,relatia Dumnezeu-om,în comuniune si trăire deplină.Despre acest poem Andrei Andreicut25afirma că”omul curătit de patimi ajunge la unire cu Dumnezeu si,implicit,la cunoasterea lui Dumnezeu,precum si la unirea cu El.Iar unirea cu El este dragostea desăvârsită”.

Astfel că,despre poetica lui Zorica Latcu s-a spus deseori că este profund mistică. În cunoscuta sa lucrare La poésie religieuse moderne en Roumaine26afirmă că poeta riscă să rămână cunoscută doar prin câteva volume,brosuri sau,în cel mai fericit caz,să fie citită disparat în publicatiile bisericesti din România.Zorica Latcu a publicat prima dată poeme inspirate din mitologia greacă,pentru a publica apoi,după ce a devenit monahie,sub numele de Teodosia,o lirică religioasă de mare intensitate care asteaptă încă să fie publicată în volum.

Pornind de la această idee,precum si din îndemnul părintelui Teofil Pârâianu, s-a editat primul volum de poezii(editie completă,2008).

Acest volum,foarte consistent contine volumele:Poemele iubirii,Insula Albă, Osana Luminii, Din pribegie,Alte poezii,Pentru neamul meu,Anexe(cuprinde si traducerea Cuvântului I si II ale Sfântului Simeon Noul Teolog).

Fiind o exponentă a miscării gândiriste,Zorica Latcu a încercat să transforme spatiul românesc într-un paradis crestin.

Poeta urmează linia impusă de Nichifor Crainic,transpunându-L pe Iisus Hristos cu Apostolii,cu toate evenimentele,în spatiul românesc.Ea vede în darurile de pâine si vin,sângele si trupul lui Hristos jertfite la altar.

Înrâurirea operei si a liniei gândiriste,trasată de către Nichifor Crainic,este evidentă în lirica Zoricăi Latcu.

_____________

Bibliografie:

Manuscris(CXCII/94,nr.inv.31647),în Biblioteca Astra din Sibiu.

Manuscris(CXII/92,nr.inv.31645),în Biblioteca Astra din Sibiu.

Manuscris(CXII/91,nr.inv.31644),în Biblioteca Astra din Sibiu.

Manuscris(CXII/93,nr.inv.31646),în Biblioteca Astra din Sibiu.

Zorica Latcu,Tie Doamne îti voi cânta,Poezii,Manuscris dactilografiat,

În Biblioteca mănăstirii Brâncoveanu de la  Sâmbăta de Sus.

Interviu cu părintele Teofil Pârâianu de la mănăstirea Brâncoveanu,

Sâmbăta de Sus,realizat în data de 22.06.2009.

1.Anania,Bartolomeu,Memorii,Ed.Polirom,Iasi,2008.

2.Anania,Bartolomeu,La poésie religieuse moderne en Roumaine,Contacts VL,nr.162,2/1993.

2.Andreicus,Andrei,Arhiepiscop al Alba Iulia,Spiritualitate crestină-pe întelesul tuturor,Ed.Reântregirea,Alba Iulia,2002.

3.Baciu,Nelu,Cine este Maica Teodosia?în Maica Teodosia(Zorica Latcu)pe

Situl:www.literaturasidetentia.ro

4.Boldea,Iulian,Istoria didactică a poeziei românesti,Ed.Aula,Bucuresti,2005.

5.Călinescu,George,Istoria literaturii române de la origini până în prezent,Fundatia regală pentru literatură si artă,Bucuresti,1941.

6.Crohmălniceanu,Ov.,S.,Literatura română între cele două războaie mondiale,Ed.Universalia,Bucuresti,2003.

7.Diaconu,A.,Mircea,Poezia de la”Gândirea”,Ideea Europeană,Bucuresti,2008.

8.Latcu,Zorica,Insula Albă,Ed.Dacia Traiană, Sibiu,1944.

9.Latcu,Zorica,Osana Luminii,Ed.Episcopiei,Cluj,1949.

10.Latcu,Zorica,Poemele Iubirii,Ed.Ramuri,Craiova,1949.

11.Latcu,Zorica,Poezii,Ed.Sofia,Bucuresti,2000(I ed.),2008(II ed.),Sofia,

Bucuresti.

12.Micu,Dumitru,”Gândirea”si gândirismul,Ed.Minerva,Bucuresti,1975.

13.Pânăzan,Maria-Daniela,Poezia religioasă românească-eseu monografic-,

Ed.Reântregirea,Alba Iulia,2006.

14.Pintea,Emil,Gândirea.Indice bibliografic adnotat,Ed.Echinox,Cluj Napoca,

1998.

CRISTINA NEMEŞ

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: