LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Aurel Anghel: „Lirismul ca magie a memoriei“

„Sa nu uiti Darie…” , iată o sintagma care mi-a venit in minte, după ce am citit cu interes deosebit REVOLTA FONDULUI NECONSUMAT, o excepţionala carte de istorie si critica literara, o monografie a lirismului despre cazul Zaharia Stancu.

Marele om de cultura Artur Silvestri s-a retras dintre noi lasând un gol pe care îl umplem acum cu opera sa de dimensiuni enciclopedice. Artur Silvestri, critic literar,  prozator ,istoric si filozof al culturii.

Cele doua cărţi primite, Revolta fondului neconsumat şi Radiografia spiritului creol m-a introdus intr-un orizont de cultură care m-a impresionat profund. Motivele sunt numeroase, dar unul m-a determinat să citesc si să scriu, să reflectez, dând expresie concretă gândurilor mele despre un mare om de cultură si urmele pe care ni le-a lăsat.

Mai întâi m-a surprins alegerea celor doi poeţi români, îndrăgiti si de mine, având acum posibilitatea să mă întorc la poezia lor , întemeiat după lectura cărţilor de viziunea profund originală şi temeinic argumentată a criticului literar, Artur Silvestri.

Mă voi referi la Cazul Zaharia Stancu, (imi este la îndemână , sunt şi eu un poet al Câmpiei (La umbra firului de grâu, editura Omega 2006 de o altă factură şi mai ales dimensiune), un poet al Burnasului românesc aşa cum argumentează pe larg Artur Silvestri, dar şi un mare poet al câmpiei ca spirit universal.

Metoda originală de investigare folosită este legată de arheologie, domeniu îndrăgit de autor şi pârghie fundamentală a întregii sale opere.

Refacerea orizntului poetic Zaharia Stancu este “arheologie a textului”, scoase din textul poeziilor, citatele sunt ca frgmentele din siturile arheologice , pe care le comenmtează astfel incât acestea se recompun misterios şi dau citiorului bucuria reîntlnirii cu textul cunoscut pus în lumina lui adevărată. Citind am rămas cu impresia că toate se petrec acum şi aici, pe vremea textului poetic scris de Zaharia Stancu , adică toate sunt aduse de criticul literar la prezentul continuu al ineditei clipe când creatorul timpului poeziei Burnasului le lumina  cu soarele lui, adică cu acea înzestrare care dă viaţă lucrurilor reale  şi în sinea lor grupate în texte poetice, foste situri arheologice, acum cuvinte desprăfuite , aşezate în colţ de muzeu, avnd ca siglă REVOLTA FONDULUI NECUNOSCUT.

Poetul umbla dimineaţa, luand contact cu roua  dimineţii coagulataă în vers, umbla la amiază toropit de căldura ucigătoare a câmpiei, se retăgea in umbra vreunui copac singuratic, apoi revenea seara să numere stele şi să scrie pe foaia Lunii cuvinte bolovănoase de iubire. Toate aceste preumblări şi stări care le susţin sunt descoperite in poezia lui Zaharia Stancu de excepţionalul spirit al criticului si puse în lumina care dă veşnicia unui epos, pe care autorul îl adună sub marca inconfundabilă, eposul romanesc al câmpiei. Critcul literar descoperă convenţia spaţială a poetului care  caută lucrurile în altă parte, acolo unde se află reflectată acţiunea de luptă a lucrurilor pentru posesie ”un lucru deposedează pe un altul de existenţă”. Existenţa poetului este o realitate numai cu această condiţie pe care tot el o pune, de a se afla acolo în acest misterios moment al aflării propriei existenţe. Criticul literar luminează intimitatea acestui process şi ne aduce aproape de înţelgere arheologia creaţiei unui mare poet roman. Este aici o filozofie întreagă a existenţei noastre in lucruri şi în cuvinte, nu în afara lor, şi mai ales în reflectarea acestora ca imagini în noi. Existenţa reflectării lucrurilor în noi sunt textele pe care le-a compus Artur Silvestri despre poezia lui Zaharia Stancu, compunând o ordine a lucrurilor şi stărilor, am simţit citind aceasă carte, efortul auorului de căutare a unei noi ordini , în care să se grupeze altfel decât le vede un om obişnuit şi chiar poetul care le sublimează în imagini.

Poetul ca om al lucrurilor din faţa lui, aflate în mişcarea continuă le transfigurează, criticul literar le uneşte definitiv şi  le înobilează cu nemurirea înţelegerii.

“Ori de unde am lua-o, lirica e în Poeme simple , o recenzie de lume agrestă şi de Burnas insolat, un extract de populaţie agrară cu existenţă legată de ocupaţii străvechi, liricul e rapsodul ei expert si, într-o măsură, ţine locul unui cântăreţ cu funcţiune de exponent, apt să comunice tot ce-l înconjoară şi smulgând din clipă substanţa unei culturi ce se exprimase şi folkloric.Totuşi, el ştie să se sustragă canonului poporan şi poezia lui trăieşte prin individualitate estetică, nu prin folklorism.”(pag.33).

Deosebit de interesant mi s-a părut a fi capitolul “Eseninian” şi “anonim”.

Artur Silvestri precizează treapta superioară la care a ajuns la un moment dat” lirica lui Zaharia Stancu, începe să se aşeze, precum vinul după o fierbere furtunoasă, şi se limpezeşte treptat in direcţia unei metode ce nu se abate de la cadrele iniţiale, forţându-le să se omogenizeze.”

Decantorul care finalizeată procesul este desoperit de Artur Silvestri care precizează şi anul 1934, când Zaharia Stancu “trebuie să se instruiască în chip organizat şi ajunge , să-şi traducă din lirica lui Serghei Esenin, ceea ce îi pune deodată numeroase in direcţia tehnici, alta decât aceea populară şi în gust tradiţional pe care o cunoştea.

Autorul cărţii fixează astfel locul corect pe care îl ocupă Zaharia Stancu în rândul traducătorilor unuia dintre cei mai mari poeţi ruşi.

Cum problema îmi este cunoscută( ca specialist în limbă şi literatură rusă), imi voi permite câteva comentarii legate de acestă temă.

Esenin a fost tradus în limba română de mai mulţi autori, cei care însa au intrat în “Uzul public” sunt George Lesnea si Ioanichie Olteanu. Traducerile lui George Lesnea au facut din Esnin un fel de Cosbuc al românilor, traduceri”perfecte” cu rime si ritmuri care nu sunt decat partial specifice poeziei lui Esenin in original. Esenin este un liric pe care nu l-a interesat forma perfecte , de;I geniul sau l-a fixat si in aceasta coordonata.Esenin este foarte greu de tradus, ritmul interior al poematicii sale are ceva din maretia câmpei ruse si din tulburatoarea varietate a peisajului geografic, reflecate in profunzimea sufletului rus si apoi transfigurat in literatura rusa , in muzica ruseasca, in ritmurile dansului si in maretia picturii, mai ales cea din sec.19, aflată în colecţii aproape integrale la Galeriile Treticov, la Muzeul Puskin si alte muzee mari.

Esenin este complicat si simplu în acelasi timp, versul sau este blând ca un miel care crescand te poate lovi cumplit. Esenin este un poet genial si doar la Ioanichie Olteanu am regasit acest farmec aproape intraductibil.

Iata de ce sunt bucuros sa aflu citind această carte să aflu că înca din 1987 Artur Silvestri poseda instrumentarul arheologic necesar pentru a emite judecati de valoare corecte si competente în domeniul creaţiei literare.

Autor complex  si complet Artur Silvestri demonstrează cu evidneţă competenta particularitaea enciclopedica a demersului său critic.

De o inestimabila valoare mi se pare a fi capitolul Enigma antropologica in care intalnim o ampla prezentare a locului care l-a născut ca mare scriitor si poet pe Zaharia Stancu. Am găsit aici ceva din misterioasa şi durabila formare a poporului român. Intr-o poezie a lui Geo Dumitrescu una din ideile dezvoltate de Artur Silvestri a prins forma poetică în Inscriptie pe o piatra de hotar, ”Ne-au dat si altii sange si cuvinte..”

Citez din Enigma antropologica:” “Aceasta mică furie a grâului, însoţită si de un spor de comerţ, facea să se adune aci(unde se  nastea la 1902 Zaharia Stancu) numeroşi vantura-lume,mânaţi  de iluzia negustoreasacă. Ei se adugă unei populaţii de câmpie vechi si stabile, părând, totuşi, a fi prin natura aşezării foarte eterogenă .”

Farmecul acestei populaţii este exprimat în termeni care refac o istorie, o poveste a unei populaţii,  care uimeste si azi prin frumuseţea cantecelor si iubirea faţa de peisaj, aşa ne explicăm ivirea pe lume a unui mare poet si prozator, Zaharia Stancu, (Padurea Nebună-una din carţile mele preferate, Uruma, personaj feminin, o iubire literară la care revin uneori, dar şi a marelui prozator Marin Preda.

Citez un text definitoriu pentru dezlegarea enigmei antropologice a populatiei din zona care l-a motivat pe Zaharia Stancu:

“ Pe Dunăre veneau comercianţii, înfiinţând câte un emporiu şi facând negoţ pe la vaduri, peste câmpii tropoteau năvălitorii, înălţând dinspre Asia trâmbe de colb, în câte o raia turcească se împleticeau toate limbile Orientului, şi din aceste amestecuri de greci si de armeni, de cumani şi de bulgari, de slavi, de sârbi şi de turci, cu greu s-ar fi putut  desface o trăsătură autohtonă. Până şi în toponimie par să se fi depus urmele acestor venetici, căci Teleorman,)deliorman, Pădure nebună, Călmăţui, Urlui, sunt relicve de idiom asiatic, fără îndoială cuman.”

În asemnea termeni, intr-o viziune antropologică largă este motivată o carte excepţională cu un titlu de metaforă care incizează spiritul, îl stimulează şi îl mobilizează.

AUREL ANGHEL

26.08.2010  Buzau

Reclame

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: