LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Ana Capotă: „Comedia lirică în viziunea lui Mihail Sebastian“

Prima piesă,  Jocul de-a vacanţa, este scrisă într-un timp relativ scurt între  20 martie  1936 şi  29 august 1936. S-a spus despre  opera lui Sebastian că temele migrează în creaţia sa din romane în creaţia dramatică . In Jurnal găsim notată prima referire la piesă în data de 20 martie 1936:” Voi  încerca să scriu piesa de teatru la care mă gândesc de  câtăva vreme. Am văzut primul act uluitor de precis (până în replică de precis), astă-seară, în  timpul spectacolului de la ,, Regina Maria”. Cu amintirile  mele de la vila Wagner, cu oarecari teme reluate din  Renee, Marthe, Odette, aş putea face un lucru gingaş.”1 Tot în Jurnal găsim mai multe variante de titluri pe care Sebastian le-a propus pentru piesa sa până la titlul definitiv: ,,Mă gândesc la  felurite titluri (Vacanţă e prea  şters) , ,,O zi cu soare”, Jocul de-a vacanţa”, ,,Jocul de-a fericirea”.2

Ştefan Valeriu este personajul  confesiv din Femei care migrează în teatru şi care propune persoanelor , care se află la statiunea Weber , un joc: ,,Se cheamă jocul de-a vacanţa. şi se mai cheamă jocul de-a uitarea. şi s-ar  mai putea chema  jocul de-a fericirea.”3

Acţiunea piesei este cu o desfăşurare lineară, de la piesa de atmosferă  care este , până la un punct, conflictul -cum au observat comentatorii operei sale,- se delimitează net între cei ce pot visa şi cei ce nu pot. Contrastul este între o realitate comună şi între  libertatea neîngrădită la care poate aspira individul. Locatarii pensiunii şi în primul rând  frumoasa Corina sunt atraşi de joc pe care-l menţin, îl îmbogăţesc şi trăiesc iluzia unei vieţi petrecute în afara unor convenţii rigide , greu de respectat. Prima care se trezeşte din joc este tot Corina care curmă jocul şi se desparte de Ştefan Valeriu pentru a-şi salva iubirea. Cunoscutul critic Ion Vlad referitor la joc nota : ,, Jocul implică subtextul adică, un sistem de referinţe cu variante semantice deschise, comparabile cu o suită de metafore. Etapele piesei se înregistrează atent, cu accente plasate pe câte o scenă din fiecare act: actul I, scena lV (Corina -Bogoiu, construită ca un recitativ dedicat imaginarelor  călătorii ale funcţionarului eliberat acum de convenienţe); scena XV( Corina Ştefan şi invitaţia la joc); actul II scena lll (Corina- Bogoiu); scena XVlll ( Corina- Ştefan refăcând elegiac etapele vârstelor); actul III scena Vlll ( Corina- Ştefan motivul iubirii); scena lX (Ştefan -Jeff şi reîntoarcerea la vârsta adolescenţei).”4

Această  piesă a fost încadrată în categoria comediilor  lirice deoarece are transparenţă, nuanţe şi tonalitate  şi este considerată de Mircea Tomuş ca fiind ”cea mai tristă dintre comediile lui Sebastian” şi atrage atenţia asupra unui aspect important al modalităţii de receptare a teatrului lui Sebastian : ,,… întreg farmecul piesei şi al personajelor se naşte tocmai din subtila lor concepere. Atât motivul de bază, căt fiecare erou în parte se află la limita dintre simbol şi realitate. Echilibrul lor merge  pe acest tărâm  atât de ingust şi de nesigur e susţinut  de textul plin de poezie şi de adevăr omenesc. Un remarcabil simţ pentru nuanţe se asociază, în piesa lui Sebastian , unei forţe de sugestie deosebită. Expresia sa e aluzivă şi precisă în acelaşi timp, creează atmosferă şi numeroase ecouri, disecând totodată adevărate adâncimi sufleteşti”5

Ov. S. Crohmălniceanu considera că: ,,Toate piesele lui Sebastian sunt nişte farse mai subţiri, intelectualizate, cu implicaţii sociale şi morale serioase. De fiecare data asistăm la o evadare din realitatea plată, cotidiană, prin acceptarea unei lumi iluzorii a imaginaţiei.6 Cred că ar trebui amendată părerea criticului deoarece piesele lui Sebastian , în speţă aceasta nu conţine nicio festă cu nuanţă răutăcioasă , înscenată sau jucată cuiva, acţiunea nu se bazează pe farsă. Personajele farsei nu sunt indivizi, nu au individualitate ci reprezintă categorii morale, trăsături de caracter. Personajele lui Sebastian sunt  alcătuite din lumini şi umbre. Intr-adevăr pănă la un punct Ultima oră poate fi considerată ca  având  unele nuanţe  de farsă . Autorul nu a fost de acord cu încadrarea în categoria farsei lucru spus clar în Jurnal : ” Am fost duminică seara la spectacol şi   eram indignat de felul copilăros absurd, în care  se râdea. Râdeam si eu ca prostul, luat de atmosfera de veselie  din sală -e greu să rezişti unei săli de teatru arhiplină, cu lojile, balcoanele şi parterele înţesate şi zguduite de râs –râdeam şi eu dar în acelaşi timp eram consternat. Ce mai pot înţelege oamenii ăştia din piesă, dacă se amuză ca la o simplă farsẫ ! Şi dovadă că nu înţeleg nimic  e că actul al treilea îi derutează. La ridicarea cortinei ei contină să râdă –dar, după primele replici, după prima scenă mai ales, îşi dau seama că râsul lor e cam deplasat şi atunci toată veselia lor rămâne suspendată .”7

Fericirea este cuvântul care se repetă în teatrul lui Sebastian şi poate fi considerat un fel de lait-motiv, fiecare o caută , şi-o imaginează  în felul său. Ştefan Valeriu promovează uitarea drept condiţie a fericirii. El găseşte fericirea în lucrurile simple pe care le avem fiecare la îndemână , dar pe care le ignorăm deoarece ne complicăm inutil viaţa. Personajele până la urmă îşi ratează fericirea după care tânjesc şi prin această ratare se transformă în nişte incorigibili visători. Bogoiu se vede navigând pe mări şi oceane şi acostând în porturi celebre. Ţine cu stricteţe un jurnal de bord în care notează starea vremii. Ştefan Valeriu reprezintă tipul intelectualului blazat ironic, având oroare faţă de femeia deşteaptă. Nu este tipul intelectualului întâlnit la Camil Petrescu. Eroii lui Camil Petrescu suferă dacă partenera nu e cultă şi inteligentă. Ştefan tocmai asta îi va reprosa Corinei. În Ştefan îl recunoaştem pe Mihail Sebastian. Dacă în romanul  Femei, Ştefan Valeriu era un ,,animal tânăr de douăzeci şi patru de ani”,  în piesă eroul se află într-o altă etapă a trecerii şi petrecerii prin existenţă: ,, Sunt treizeci şi patru de ani – la 5 octombrie vor fi treizeci şi cinci de când ştiu  cu precizie că nu sunt interesant”. Ov. S Crohmălniceanu preciza: ”Dar dramele eroilor lui Sebastian nu sunt propriu – zis intelectuale. Aici, oamenii care au văzut ”jocul ielelor ” suferă fiindcă sunt siliţi  să poarte o haină roasă sau modestă, să facă sacrificii pentru a putea pleca o lună la munte, să locuiască intr-un orăşel de provincie şi să indure platitudinea mediului înconjurător, să trezească o indiferenţă aproape totală pentru preocupările lor. Sebastian ne prezintă dramele sensibilităţii rănite şi nu ale conştiintei eroilor lui Camil Petrescu. Sub o intelectualizare incontestabilă, dar numai de atmosferă, reîntâlnim teatrul sentimental. Piesele conduc, inevitabil,  la situaţii care dezvăluie ,,micul vis” ascuns al fiecărui personaj… . Faţă de Camil Petrescu, se poate observa la Sebastian o coborâre sensibilă a revendicărilor  intelectuale. În locul ,,absolutului”, eroii acestuia din urmă acceptă măcar o ,, vacanţă fericită”.8 Ar trebui puţin amendată opinia exegetului pentru că absolutul pentru eroii lui Sebastian înseamnă de fapt tocmai această vacanţă care nu aparţine conştiinţei dar care aparţine sensibilităţii  eroului. Putem considera că absolutul pentru Mihail Sebastian înseamnă o oază de linişte , de bucurie . El nu face parte dintre cei care au văzut idei sau ielele , el doreşte să atingă fericirea sau măcar s-o întâlnească.

Piesa Baronul de Mihail Sorbu care cuprinde povestea unui tânăr de provenienţă aristocratică, decăzut materialiceşte , s-ar putea afirma , că anticipează personajele  din Jocul dea vacanta. Mărunt funcţionar într-un magazin, tânărul strânge, ban cu ban, cu sacrificii eroice cotidiene, spre a putea să-şi petreacă vacanţa ca un nabab. Corina care este prima pasageră care păraseşte vaporul imaginar al lui Bogoiu şi vacanţa de la pensiunea Weber exprimă foarte clar ”realitatea identităţii” acestor personaje.

Corina  : Ascultă, Ştefan. Nu mai întreba. Simt că dacă  mai întrebi, am să răspund. Dar nu vreau. Cine eşti tu? Cine sânt eu? Nu ştiu. Poate că eşti prinţul de Galles. Poate că  sunt o mică dansatoare. Pe vapor niciodată nu ştii  bine cine au fost colegii tăi de călătorie.

Ştefan …poate că într-adevăr eşti prinţul de Galles. Rămâi aşa. Ce vrei să aflu de la tine? Că eşti un mic inginer, sau un mic avocat, sau un mic arhitect…Că te vei duce de aici la fabrică sau pe şantier , sau la tribunal, unde munceşti de dimineaţa până seara şi câştigi cinci mii sau opt mii, sau zece mii de lei pe lună. Că tot anul ai făcut economii naive, de care te jenezi, pentru ca să cucereşti o lună de vacanţă, în care şi-ai putut da impresia că trăieşti o viaţă somptuoasă…( coborând glasul ) cu o sută optzeci de lei pe zi…Că pantalonii tăi albi – frumoşii tăi pantaloni albi—costă trei sute de lei şi sânt cumpăraţi de gata. Că puloverul tău albastru ţi l-a croşetat  mama sau o soră … Că eleganţa ta – înduioşătoarea ta eleganţă , Ştefan – este câştigată cu socoteli mici eroice, pe care n-o să le mărturiseşti niciodată… şi eu, ce vrei să-ţi spun eu? Că mă intorc într-o casă modestă, oarecare. Că rochiile mi le cos singură, după ce am visat ceasuri întregi la vitrina unui mare magazin…Că pălăria mea nouă este pălaria mea veche, şifonată puţin ca să semene cu un model văzut la cinematograf… Că fiecare bucurie a mea se plăteste cu trei renunţări… Că o floare mai scumpă– uite, o creangă de liliac in februarie… – este o mare sărbătoare, când se întâmplă s-o primesc, sau când fac nebunia să o cumpăr. Că ” domnul de la Civita Vecchia ” este şi el un biet om fără mister. ” 9

Mihail Sebastian surprinde foarte bine această lume a oamenilor simpli care au manii nevinovate  de exemplu, Corina o modestă funcţionară care-şi coasă singură rochiile dar se visează o stranie şi enigmatică necunoscută, având relaţii în lumea bună, şi în cea muzicală. Aşteaptă convorbiri telefonice misterioase şi fixează pe harta desenată de Jeff mica localitate Civita Vecchia unde se pare că i-a rămas inima. Bogoiu  modest funcţionar la minister navighează pe mări şi oceane: ”Navighez. Da, da navighez , vezi tabla asta? E jurnalul meu de bord. În fiecare zi, în fiecare dimineaţă, notez temperatura vânturile, presiunea atmosferică…” 10 In anumite momente el găseşte această evadare din real ca o alternativă la viata de la minister care devine insuportabilă prin faptul că toţi ţipă  şi-l întreabă de soarta dosarelor iar el navighează pe mări şi oceane secondat în fantastica sa călătorie  de arhivarul de la Meteorologie care îi furnizează zilnic informaţiile despre situaţia atmosferică la modestul birt unde iau masa.

Bogoiu care se impune ca unul dintre actanţii principali şi devine prin această formă de evadare din acest furnicar al vieţii cotidiene, un personaj cheie care oferă un echilibru necesar întregii construcţii. Vasila Bagiu avansa ideea: ” Într-o prea temerară, speculaţie psihanalitică , am putea spune că cei trei sunt feţete complementare ale unei paradigme în care femeia prezintă supraeul (conştientul ), bărbatul eul (subconştientul), iar Bogoiu sinele (inconştientul)” Cred că nu este o simplă speculaţie şi ideea avansată are un suport real. Bogoiu este persoana care  descoperă decetionat în ce dată se află, după ce în urma unei coaliţii pusă la cale de toţi îi expulzează pe intruşii care atentaseră la liniştea pensiunii. Acesta este momentul crucial în care personajul trece brusc de la o stare sufletească la alta şi această descoperire îl decepţionează profund  după ce zile întregi tânjise după ” jurnalul său de bord”. Bogoiu cu toate fixaţiile pe care le are trăieşte la o altă intensitate drama vârstei pe care o are dar şi drama nemărturisită a unui intelectual ratat. El  dintre toate personajele piesei  aminteşte de verva , elanurile , umorul precum şi lirismul lui Jules Renard.

Ştefan Valeriu este personajul care afişează o duritate şi chiar o mitocănie vizibilă prin lipsa salutului, ocuparea abuzivă a şezlogului, gesturi care nu-l prea onorează şi-l fac să scadă în ochii celorlalţi.

Prin defectarea telefonului şi a radioului, precum prin împiedecarea sosirii scrisorilor şi a ziarului, el distruge orice contact cu realitatea din  afară. El transformă spaţiul pensiunii într-un spaţiu închis etanş în care n-au ce căuta întruşii. Timpul este măsurat de locatarii pensiunii după răsăritul soarelui şi după apariţia unor frunze ruginii sau prin căderea acestora. Se dovedeşte că sub carapacea acestui tip dur se află un individ cumsecade care ii cere vieţii puţin ”o porţie de fericire”,  după ce 11 luni pe an este un om grăbit, un om crispat, un om care aleargă. Devine ridicol în ipostaza în care are în mână uun buchet de  flori. Perdonajul care ilustrează intelectualul blazat o intâlnim in această epoca la Camil Petrescu şi la M Sadoveanu.

Iubită  de cei trei bărbăţi care sunt de fapt trei ipostaze ale iubirii , timpurii reprezentată de Jeff, pătimaşă reprezentată  de Ştefan Valeriu şi târzie simbolizată de Bogoiu. Un punct sensibil în numeroase comentarii asupra piesei a fost întrebarea dacă Jeff şi Bogoiu pot fi consideraţi  ipostazele în timp ale lui Ştefan. Înițial autorul sigur nu se gândise la acest lucru dar pe parcurs faptul devenise evident.

”Ştefan(… )Cred că în mine descoperise un Jeff din trecut. Un Jeff pe care-l  pierduse … şi pe care                                                                                                i-am ajutat să-l regăsească.

Bogoiu(… )M-am obişnuit cu asta . Ba, dacă vrei să mă crezi, într-un fel eram bucuros.Mă uitam la        dumneata şi-mi ziceam că sunt eu, cu douăzeci de ani în urmă.”11

Cred, că aici se găseşte şi cheia explicării faptului că Corina nu pleacă cu Ştefan care este o singură ipostază a unui prototip uman . Un simţ al echilibrului l-a scutit pe autor să cadă în patetism sau sentimentalism excesiv deoarece sentimentele vizibile după plecarea Corinei sunt de resemnare calmă, regret, sentimente care ies la suprafaţă chiar dacă în interior simţim sentimente incendiare, adevărate seisme şi prăbuşiri. După plecarea Corinei, Sebastian  lasă acţiunea în suspensie iar drumurile personajelor nu se mai cunosc iar ca în romanul modern autorul se dezinteresează total de soarta personajelor sale dincolo de existenţa cărţii.

Momentul sosirii străinilor care au rolul unor intruşi sau clandestini pe vaporul condus de căpitanul Bogoiu primeşte o dublă semnificaţie : întreruperea visului şi a reţetei de fericire căt şi valoare pitorească de a specula în manieră lui Caragiale ticurile cuplului cocoana -domnul. Aceşti doi vizitatori, împreună cu maiorul şi Madame Vintilă au rolul de a susţine dialogul dar şi de a aduce o notă de umor în scenele grave.

Lumea pe care o zugrăveşte autorul în acestă piesă este o lume pe care eroii vor s-o uite, s-o ocolească, simt nevoia să se desprindă din cotidian, şi   nu s-ar întoarce în această lume dar când se întorc îşi lasă visele acolo unde s-au născut deoarece, este sigur că dincolo ar ieşi din starea de ”garanţie.”

In această primă comedie a lui Sebastian înfloresc găndurile frumoase, cuvintele sunt cizelate şi folosite cu deplina lor capacitate artistică şi de nuanţare. Comicul şi tragicul îşi dau măna iar eroii puri şi imaculaţi se luptă cu societatea care-i umileşte parcă intr-un fel ar repeta destinul lui Sebastian însuşi. Lupta este mai mult o zbatere, dar eroii au marele merit că măcar au încercat şi nu s-au lăsat învinşi fără luptă. Mircea Tomus observa :” Catharsis-ul acestei piese nu duce la înăltare sufletească, ci strecoară tristete si scepticism.”12

Această  comedie a surprins, încă de la apariţie, prin stăpânirea la perfecţie a tehnicii dramatice şi a încântat prin dialogul viu, antrenant şi inteligent. Poate fi  inclusă în  familia  teatrului  francez in care visul, realitatea, umorul si sensibilitatea îşi dau mâna, însă dramaturgul a ştiut să se desprindă de modele,  si desi a devenit dramaturg dintr-un pariu si-a căstigat un loc n istoria dramaturgiei interbelice cât si in cea natională.

ANA CAPOTĂ

Anunțuri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: