LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Zenovie Cârlugea: „Într-un pridvor de mănăstire…“

 LUMINĂ LINĂ


1

 

Departe, în singurătăţi, unde de Cer albi munţi se-anină,

Am pregustat murmur de schit, cu toacă şi lumină lină.

****

Pe după creste albăstrii se cobora, portocaliu,

Un soare eşarfând pe văi lungi umbre de lumină lină.

****

O pasăre trecu ţipând peste pădurea de arini,

Lăsându-se pe vechea turlă în slavă de lumină lină.

****

Simţii atunci cum dintr-un colţ de ţintirim foiră stins

Ghirlande de omăt şi roze – metanii în lumină lină…

****

O, cum pluteam fără dorinţi, într-un ocean de fericiri,

Când rugul sinelui cerşea taborica lumină lină!

****

Azi n-aş putea să-mi amintesc, în câte stele s-a răsfrânt,

Ca-n heruvimice oglinzi, dorul de cea lumină lină…

 

 

2

 

Zugravul vechi lăsă pe zid o aspră zare de sărut

Şi din aceasta răsări o floare de lumină lină –

****

Ca dintr-un vas se revărsa pe chipuri aspre de monahi,

Preadulce, Duhul Sfânt… –  imens fu rugul de lumină lină!

****

Au tresărit pe-arcade reci prelunge feţe de martiri

Şi-n candele veghea cu dor, plăpândă, o lumină lină.

****

Într-un târziu, peste păduri, se-aud bufnind îngeri căzuţi…

Fuşteii Scării tot sporind sub paşi uşori lumina lină,

****

Că-n isihia lor dedaţi, chilia se dezmărginea

Dreptrugătorilor, gustând noesica lumină lină…

****

Aproape-i clipa – la un semn din alba criptă va mişca

Un snop de oase, ce de mult aşteaptă în lumină lină –

****

O, îngere strălucitor, scoate din lanţuri pe martir

Şi-ncercuieşte-i fruntea cu văpaie de lumină lină!

 

3

 

Amurgul lumii s-a lăsat, puţini sunt cei ce pot vedea

Noroiul spornic pustiind în margini de lumină lină,

****

Scârbit de toate, Dumnezeu s-a înălţat şi ne-a lăsat

Cu faţa în bătaia morţii, cerşetorind lumină lină…

****

Pline de griji se-arată azi icoanele ce tainic plâng

Şi în mieznoptice vegheri se-nnimbă de-o lumină lină,

****

Se-aude-un freamăt din adânc şi-un ros de cariu în văzduh, –

Cumplită vreme va veni!

O, de-am vedea lumina lină

****

Cum, la suflarea morţii, ea, în vâlvătăi se va-nălţa!

Şi toţi cei mântuiţi vor bea din cupe vii lumină lină…

****

Se-ntunecă la orizont povestea păcătoasei lumi

Şi  fulgere în noaptea grea ne amintesc lumina lină,

****

Armaghedonul va spori, înrourând aureole,

Povestea Rugului aprins – ca stâlpul de lumină lină…

 

____________

ÎNTR-UN PRIDVOR DE MĂNĂSTIRE…

 

 

Într-un pridvor de mănăstire au înflorit cu sârg oleandrii,

Şi fluturii în largi ocoluri cădelniţează pentru Tine,

****

E o amiază-nvăluită în slava cea revărsătoare,

Când chipul sfinţilor tresare-n raza venită de la Tine

****

Ca o făclie primitoare, cu turlele în aşteptare,

În murmur tainic de-nserare şi-n toată clipa, către Tine,

****

Tot sârguind spre rugăciune, acest lăcaş de-nchinăciune

Părea un galeon pe valuri ucigătoare fără Tine!

****

Pe dunga mării se iveşte un Soare înroşit de slavă,

Şi un prelung covor de raze se desfăşoară pentru Tine,

****

Iar harul făr’ de înserare, întru de-a pururea-i trezvie,

O tunică adamantină dă tuturor ce sunt cu Tine.

****

O, Doamne, lumea încercată de spornica deşertăciune,

Şi de amarul greu, te-aşteaptă, cu mare râvnă, azi, pe Tine,

****

Ca o făclie de răşină tot însetată de lumină,

Ca rugul cel nears – prin care primenitori venim la Tine…

 

ZENOVIE CÂRLUGEA

Anunțuri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: