LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Traianus: „Răvaş din Basarabia“

1.***

Ciuruit mi-i trupul de cuvinte,

Sunt ogorul semănat  cu răni,

Vai,sufletul liniştii mă  minte

Şi-am să-l beau din aurite căni.

Cîntecul  din ochii mei se pierde

Undeva în cer, de unde rar

Mai aruncă în poeţi cu verbe

Şi dispare ca un solitar.

Neamuri de cuvinte-mi bat în poartă,

Cînd prin tine dragostea îmi plimb

Şi mă rog Domnului bun din soartă

Să-mi dea veşnicie pentru-un timp.

2.***

Am uitat să-mi dau bineţe,

Să fiu cît mai pămîntesc,

Şi-ntr-o zi ,din politeţe,

Am uitat să şi trăiesc.

Am uitat să mor odată

Şi-nc-odată am uitat,

Eu ce-avui murirea toată

Şi pe-a voastră la pătrat,

Am uitat să uit de toate,

Să mă uit cum am uitat!

Şi-acum,cînd miros a noapte,

Sunt uitării împărat.

3.Inscripţie pe etern

Am refuzat vecia,v-o dau vouă,

Regatul lacrimii am să-l aleg,

Din pomii de azur să  tot culeg

Mărul sublim,duhovnicească  rouă.

Din mine cineva s-a petrecut,

A dispărut prin lanuri de candori

Ca urma pe nisipul din trecut,

Pe care cerul o citeşte-n zori.

Şi-o pune ,sigilînd-o cu peceţi,

În limba născătoare de poeţi.

4.***

E muzica un fluviu ce curge printre inimi,

Cu mîinile pe clape dansezi valsul risipei,

Aristocrat al orei şi general al clipei.

Torenţial,în tine,cu disperare ninge,

Sufletu-mbătrîneşte cînd îl atingi şi moare,

Cuvintele sunt păsări şi se grăbesc în soare.

5.Poem viscolit

Lui Gellu Dorian

În zori  ţi-a revenit tristeţea,

Era frumoasă ca un rai.

De orice taină dezbrăcată,

Avea cel mai serafic strai.

Singură,totuşi,ea,tristeşea,

Era,sublimă,doamna ta

Şi-atunci i-ai spus:”Hai,ningi cu tine,

Te rog să fii zăpada mea”.

6.Săruturi

Pe sîni îţi scriu cu buzele poeme,

Să le citească  marea-nnebunind.

Îmbolnăvit de tine,leac îmi este

Cerescul dar de a nu fi fiind.

Ca un spital dumnezeiesc ţărîna

Mi-o deveni,şi-n ea am să cobor.

Pe sînii tăi atunci cine-o mai scrie

Tăceri pentru tristeţea tuturor?

7.Repoemul morţii…

M-am dat în judecată  că nu mor

Şi sunt cu-o moarte lumilor dator.

M-am răsculat pe Timp  fără-a mă teme

Şi mi-am luat pseudonim de Vreme,

Dar moartea-n zori ,rîzînd,mi-a-mpuşcat visul

Şi inima mi-a subjugat narcisul.

8. O întîlnire cu visul

M-ajută,Doamne,să nu scriu

Şi să nu-mi mai gîndesc tăcerea.

Tot intervievînd durerea,

Am obosit şi sunt tîrziu.

Tîmplele mi-s coline reci,

Dar nu m-auzi,proptit în cuie,

Tu,carele-n loc să mă  treci,

Spre crucea literei mă  suie.

9.Gust de lumină

Ce gust are lumina,amărui,

Gust aspru,ca de piersică  necoaptă,

La uşa ta vin caii vîntului,

Vin cu copita de văzduh să  bată.

Asurzitorul zvon a-nnebunit

Toţi plopii rezemaţi în disperare,

Dar caii vîntului necontenit

La uşa-ţi bat din ce în ce mai tare.

Gust de lumină beznele împart,

Din căni de-azur s-o bea  şi din ulcioare

Femei în aur pur, cîntînd ciudat

La alăuta cerului din zare,

Cînd uşa ta în care neguri bat

E-un crîng de nepătruns în zi cu soare.

10.Balada marelui neînţeles

1

Cînd a murit l-au dus pe umeri zeii,

Vulturii şi cocorii,rînd pe rînd.

Cădeau tăriile de-atîta gînd,

De-atîta plîns zbucneau cănţe–teii.

El,care scria pajişti  cu poeme,

Improvizînd murirea-n orice zi,

Era tîrziul ce pleca devreme

Ca-ntr-un tîrziu  să  poată răsări.

2

La uşa morţii

Stau ca pe ace.

De-oi fi–– m-oi spune,

De nu––– m-oi tace.

3

Sub acest cer scris cu privirea

E un hotar fără de rost,

Unde sfîrşeşte amintirea

Şi-ncepe cîntecul ce-am fost.

4

Dor de tine-mi este,Poezie,

Şi te-aştept,copil în dimineţi

Să-mi şopteşti din nou/nimeni să ştie/:

“Cine n-are Prut  n-are poeţi.

Ţie el îţi dă rana vederii,

Să creşti flori în ea,lacrimi să strîngi

Şi-arşiţă  de-o fi-n marea tăcerii

Să te-apleci,icoană,şi să plîngi…”

5

Noi n-am vîndut lumina ,deşi ni s-a propus

Un continent de beznă  şi-un milion de lauri,

Prin noi şi-acum aleargă neînhămaţii tauri

Ducînd lumina-n coarne,zburînd peste coclauri

De amintiri spre cerul de-un gînd barbar  răpus.

Noi n-am fost fii tăcerii,chiar dacă viaţa toată

Ne-a fost trasă  pe sfoară  şi sufletul–-pe roată.

Să mă iertaţi pentru ce n-am scris.Pace Vouă!!!!!!!!!

TRAIANUS

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: