LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Paul Abucean: „Foc în vid“

FOC ÎN VID (Lui Cezar Ivănescu)

în mijlocul deşertului

nostru de toate zilele

ne aflăm noi

fiii deşertului

=======================

iar în noi se află

ndria deşertului

a şi esenţa sa

deşertul ajuns la apogeul

gloriei sale de deşert

un deşert atît de vid

atît de arid

de risipit

şi insipid

=======================

incît noi, oamenii de nisip

cu ochi de nisip

şi inimi de nisip

cu gînduri de nisip

şi vise de nisip

=======================

nu vedem castelul

castelul de nenisip

castelul unde

în mod tradiţional

sunt trimişi la odihnă

după arderea

pe rug propriu

în foc propriu

prometeii

naţiei de nisip

************

FOAIE DE TOAMNĂ

=======================

Foaie de toamnă

visu-mi îndeamnă

dulci melodii

=======================

Arbori cu strune

galbene, brune

şi purpurii

=======================

Cu coapte coacăze

şi şoapte-mbracă-se

toamna din nou

=======================

Prin văi bucolice

cad melancolice

voci de ecou

=======================

Foaie de carpen, floare de crin

pasăre vino

şi-mi cîntă lin

=======================

Cîntă-mi, încîntă-mă

şi desfrămîntă-mă

cît mai suntem

=======================

Iar de-mpămîntă-mă

în toamna sfîntă mă

fă recviem

=======================

Că-i datul legii

pe vechi arpegii

noi agonii

=======================

Foaie de toamnă

spune-mi ce-nseamnă

a nu mai fi…

=======================

septembrie 2009

**********

TESTAMENTUL LUI MANOLE

=======================

El, stăpînul de-atunci

Cu obraz neschimbat

De-a istoriei munci.

Noi, sub bici şi porunci

Am răbdat şi-am sperat.

=======================

În poeme soldat

Şi-n războaie poet

De pe-al său parapet

Cu stiloul-stilet

Ori cu pumnul a dat.

=======================

Pe cei slabi i-a scuipat

Pe puternici i-a lins.

Cu-ai săi fraţi, înadins

Şi cu-al ţării cuprins

El s-a răscumparat.

=======================

Cîte holde-atîţi crai

În al nostru regat

De căpuşe mînat…

În satanic alai

Au supt gura de rai.

=======================

Cînd nimic n-a rămas

Din cel plai fermecat

Trişti, în minţi ne-am retras…

Pînă ne-a-nstrăinat

Limba, al minţii glas.

=======================

Peste hău, triumfal

Monument şi-a-nălţat.

O, păstor ancestral

Dintre neguri chemat

La judeţul final!

=======================

Manole, Manole

Tu, soţ şi părinte

Al durutei ginte

De blestem desfă-ne

Vieţile redă-ne!

Aşa ne-am rugat

Şi l-am implorat.

=======================

Iar el, meşter mare

Cetăţean de-onoare

În zid uzurpat

Ne-a înmormîntat

La apus de soare.

=======================

august 2009.

**********

DESPRE SPERANŢĂ

„Pe ape şti-va-mi flama să se ţină…” – Francisco Quevedo y Villegas

„Şi te voi duce în  ţara unde curge lapte şi miere.” – Exodul, 33-3

=======================

Cînd formulînd savanţii

a omului substanţă

exclud sărmanul suflet

din docta lor balanţă…

două treimi ni-s apă

şi-a treia ni-i Speranţă.

=======================

Cînd pe oceanul vieţii

vîslim visînd un mal

Speranţa ne e luntre

şi cer şi ideal…

ea ultima se-nchină

fatidicului val.

=======================

Cînd vin heralzii negri

sunînd prelung din goarnă

şi ce-i născut din noapte

în noapte se întoarnă…

aprins e stropul care

clepsidra o răstoarnă.

=======================

Cînd focu-i începutul

al apei act final

cînd toţi aflăm o cale

spre regnul mineral…

cînd viaţa curge-n vale

Speranţa arde-n deal.

=======================

Cînd tot ce-i viu în lume

vibrează o secundă

şi piere iar, Speranţa

cu Moartea se confundă …

cînd Moartea ne înalţă

cînd viaţa ne afundă.

=======================

august 2009.

**********

ÎNTR-O NOAPTE
=====================
Într-o noapte de visare
prin cei munţi cutreieram…
Tot mai sus spre neagra zare
lună nu-i, nu-s nici hotare
grijă n-am
nici nume n-am…
========================
Cînd deodată… o lumină!
Ar pleca, dar vre sa vină
cînd acolo, cînd aici…
Pîlpîie şi iar se stinge
pe retină
mă atinge
scapără… Un licurici!
=======================

„Licurici, luminătate!
Ce chemare te abate
dintre văi întunecate
peste arbori, peste flori?
Cînd e noaptea în tărie
şi-i culcată lumea vie
încotro întruna zbori?”
=======================

„Unde zbor, e taina vieţii”
– zice blîndul licurici –
„Vino cînd grăiesc profeţii
colo-n geana dimineţii
şi vei şti… cînd te ridici.”
=======================

Mă trezesc… dar ce trezire!
Oasele îmi sunt de plumb.
Fără voie, fără ştire

într-un hău de amorţire
mă prăvăl, expir, sucumb.
=======================

Uruie, cu cai o sută

cerul preschimbat în dric.
Vreu să strig, dar gura-i mută
dau să fug, dar nu m-ajută
corpul… Lupta e pierdută:
nu mai pot să mă ridic!
=======================

Şi din noapte altă noapte
se deschide-a mă-nghiţi…
N-aud zvonuri, n-aud şoapte
şi îmi cad, ca fructe coapte
simţurile în pustii.
=======================

Doar din timp în timp răzbate
cu ecouri estompate
şi luciri mereu mai mici
viaţa mea din vremi uitate
şi din lumi îndepărtate…
viaţa mea
de licurici.
=======================

20 august 2009, Pindeya.

PAUL ABUCEAN

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: