LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Olga Alexandra Diaconu: „Poezii de dragoste şi meditaţie“

DREPTUL LA NEMURIRE
Uneori

îmi vine să cred că ceaţa

e-o intrare în lumea de la-nceput

în care toate lucrurile sălăşluiau împreună

fără ca ele să  fi ştiut

Ce minunat trebuie să  fi fost

să-ţi schimbi în fiecare clipă identitatea!

ca într-o mare călătorie prin lumi

şi-apoi nimic să nu mai ştii pe de rost

Nimic nu era

mare

nici mic

nici sunet

nici culoare

Totul era

numai ură şi dragoste

Totul era

nedumerire

Pentru memoria

care-n curând avea să  ne ia

dreptul la nemurire.

Februarie 1990

_______________

MENITĂ SUNT SĂ  PLEC CURÂND
Ci iată-mă:

eroare pe-o tâmplă de pământ

de mine desprinzându-mă

până mă-ntunec

până din nou voi fi punct

umilul punct…

Mă-ntâmpină în mine ceaţa –

menită sunt să  plec curând

Până atunci voi înflori

într-un imens şi trist sărut

şi devorată de lumină

rămân o casă mişcătoare

cum melci cu balele uscate

la întâmplare duşi de vânt.
6 iunie 1989
_______________
EPIFANIE
Ci iată-mă:

în orizontul auroral

al firii –

deschidere

lumină

Născându-mă

din mine

eu sunt

deja iubire

Mă poţi numi Eva –

sunt ziua

sunt noaptea ta

Cât timp rămân

de pază

la Poarta Cerului

desferecă-mă de mine

şi-ai să te naşti şi tu,

Adam!

De fapt,

nu sunt sigură

că sunt eu Eva

Ştiu doar că

ocup un teritoriu

împrejmuit

de existenţa mea

Pot fi oricine

oricine altcineva

numai să vin

să vin ascunzându-mă

în proprii mei paşi

Urăsc plecările –

ele sunt

numai ascunsul

fără mine

Ele pun

în aceeaşi clepsidră

iubire şi ură de iubire.

4 decembrie 1987

_______________
PYTAGORA
O, Pytagora,

întoarce-ţi tabla

să-nchidem universul

într-un număr!

Poate că Atlas

s-ar trezi din somnu-i

şi n-ar mai ţine cerul

pe un umăr

Mai lesne

muzica astrală

ne-ar cuprinde

şi cifre reci doar

ne-ar dansa pe gură

Noi înşine

doar cifre muzicale-am fi

şi viaţa-ar deveni

cu mult mai pură.
20 aprilie 1988
_______________
ÎNTRE FIRE ŞI GÂND

I

Cheamă-mă!  –

tu eşti

însăşi chemarea firii,

a firii care se dăruie

Ocroteşte

adevărul nostru

dezvăluit

în pragul cuvântului

Eu sunt

undeva

între fire şi gând:

jumătate frumuseţe,

jumătate adevăr

Dăruie-mi

libertatea

de a asculta

porunca firii

şi prin ochii ei

să contemplu

înălţimea locuirii mele.

OLGA ALEXANDRA DIACONU

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: