LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Nicolae Rotaru – „Duhul zborului“

BARD DE VEGHE

Vişinii, în vişinii lui Vişnu,

Trei idei zeieşti se rotunjesc,

Ţintuit cum sunt: şi da, şi nu,

Sufletul în trup mi-l schingiuiesc.

Aflu ce nu ştiu că ştiu de mult,

Ca-ntr-un palipsest pierit sub ploi,

Rătăcesc prin hindicul tumult,

Sub mahabharaticul năboi.

Uit profund de starturi şi sosiri,

Star al scenei cu adânci culise,

Victimă sau herb din vechi prăsiri,

Bard de veghe ultimelor vise!

__________________

BASTARDUL

Sunt un copil al nimănui ş-al tuturor,

Un prunc din flori făcut la o beţie,

N-am nici trecut, nici azi, nici viitor,

Sunt ucenicla şcoala de hoţie.

Sunt fiul cerului şi-al lunii pline,

Al ploii şi-al zăpezii prunc bastard,

Copilul secetei ş-al mării line,

Sunt fătul nedorit, zvârlit la gard.

Agonisesc pe zi, dar mai ales pe seară,

Atât cât să mâncăm eu şi magistru’,

M-am pripăşit la voi, deşi sunt fiară

Care-am trecut pe gheaţă, peste Nistru.

Mi-aţi dat de milă, am furat şi fur,

N-am mamă, nu am tată şi nici fraţi,

Un vagabond ca şi eroul Raj Kapoor,

Parc-aş juca-ntr-un film cu-actori adevăraţi.

Sunt derbedeu, golan sau boschetar

Povestea mea chiar film poate să fie,

Dar un prieten vechi şi de pahar

M-a-ncondeiat cu tuş în poezie!

__________________

BAZAR BIZAR

Într-un bazar bizar intram,

Cobzar retoric asertoric,

Ca-ntr-o biserică, de hram –

Haram de capul altui Yorik!

Într-un tractir unde-i delir

De muze nude şi zălude,

Mă simt bufonul unui Lear

Ce de pe scenă mă exclude.

Într-un pahar torn har lichid,

Stors din idei şi interjecţii;

Parc-aş lucra la sanepid

Şi nu ştiu cum să fac injecţii.

Într-un târziu ajung devreme,

Unde-am plecat, plecat, umil,

Vâslaş defunct pe vechi trireme,

Cumpărător de splin la kil.

Într-un bizar bazar de muze,

Pătrund, biet bard golind bărdace,

Şi-mi şterg poemul de pe buze

Cu cârpa vechii baibarace.

__________________

BEAT ŞI UITAT

Se strecoară,

ca un borangic de rouă,

prin urechile ácelor verzi,

ale ierburilor ude,

o dimineaţă de argint,

firavă şi rece,

care-mi cârpeşte ochii

obosiţi şi închişi

de-atâta întuneric alb

înfumurat tabagic,

încât, beat şi uitat

de mine, mă cufund

în triluri şi arome de veghe…

__________________

BEAT DE IARNĂ

Ninge alb-murdar şi indecent

Peste urbea rea şi somnambulă,

Frigul mai câştigă câte-un cent

Şi pe-alei, în parc, trece-o patrulă.

Termometre moarte zac în zloată,

Zloţi plătesc podarului de vis,

Să mă treacă peste apa lată

Pe alt mal de moarte şi plictis.

Ninge alb-rozalb şi sacadat,

Zbor pufos şi rece de ftizie

Şi cum zac din mine exilat,

Mă măsor cu muza la beţie.

__________________

BESTIAR UMAN

Ca un câine care muşcă

fără remuşcări,

Stau în ţara ca o cuşcă

şi mănânc răbdări!

Ca o mâţă ce ia mită,

mi-au spus ca să miaun,

Dacă vreau să intru-n pită,

să nu umblu chiaun!

Ca un urs pierdut în munţi

par în Ursa Mare,

N-am nimic şi-s scos din minţi –

minte cine are!

Ca un peşte pe uscat

fiindcă nu-s rechin,

Tac şi sufăr şi mă zbat –

viaţa e un chin!

Ca o vită de pripas

piesă din şeptel,

Mi-am pierdut şi cap şi glas –

nu am nici un ţel.

Ca o blestemată fiară

vulpe, tigru, râs,

Îmi torc timpul: iarnă, vară –

viaţa e un fâs!

Ca viţel la poarta nouă,

tot un bou adică,

Mă prefac şi eu că plouă,

că aşa mai pică!

Ca berbec în zodiac

behăi şi împung,

Boala mea nu are leac:

plec însă n-ajung!

Ca un crocodil parşiv,

lăcrimez vizibil,

Scriu obscen şi corosiv,

însă… ilizibil!

Ca un şarpe ies în cale

când capul mă doare,

Cum ies popii din altar

cu sfinte odoare!

Ca fiinţă, vietate,

bestie, făptură,

Am, totuşi, întâietate,

fiindcă dau din gură!

__________________

BLASFEMIE

Corupător de zei incoruptibil,

M-aţi declarat şi-mi pare rău că nu-s;

Ca ei nemuritor sunt compatibil,

Deci tot la fel ca ei nu am apus!

Nu am apus că nici n-am răsărit

Deşi în occident am emigrat,

Răsăritean ce sunt v-am părăsit,

Veste vă dau, din vestu-ndepărtat.

Cu îngerii complici în evadări,

La schituri cu măicuţe rătutite,

Sub patrafire grele de cântări,

În rugă şi blesteme tâlcuite,

Cuvinte adunam, păgân ori sacru,

De bărbi trăgând pe sfinţii de pe muri,

Şi-n viaţa abstinentă simulacru,

Pe stareţă o bănuiam de nuri.

Corupător de zei şi mucenici,

Satanică-ncarnare în bazílici,

Mi-s dracii tineri calfe, ucenici,

Rătăcitor prin evi ca unul Ilici!

__________________

BOCNA SINGURĂTĂŢII

În apa ochilor mei

stelele fac pui,

când la brâu de olane,

streşinile-şi pun

spade albe de gheaţă,

de-atâta întuneric

aud cum trosneşte în somn

bocna singurătăţii,

rădăcinile viselor

stufoase mişună

adâncuri ca nişte

tăişuri retrase

în teaca remuşcărilor.

__________________

BULGĂRI UCIGAŞI

Cineva îmi sparge

ferestrele în care se zgâieşte

la lumea trecătoare

sufletul meu grav bolnav,

dă cu bulgări în sticla

transparentă, ca un capac

de ceasornic uitat într-un turn,

căruia i-a fugit trecutul

de sub călcâiele tăbăcite,

bulgări grei de alb

ca nişte ciocane

sfărâmă sticla dioramei

din care-şi ia zborul

pasărea îngheţului…

__________________

BUN PLATNIC

Par fantoma unei feline

când, vulpaşin, străbat

păduri înalte şi divine

pe muntele cel sfânt Ararat.

Lemn ud şi greu de corabie

mi-e trupul-arcă vetust,

caut un pat şi o sabie

biet Noe-ntrupat în Procust!

Drum lung, şerpuit, suitor,

bate vârtelniţa zorilor,

bun platnic aduc obol de zbor

mai marelui firii zărilor!

__________________

CA ŞI TOMA

Aştept să treacă era noastră

ca să-mi dau seama

cât sunt şi dacă sunt

oaia cea pierdută sau

fiul risipitor,

aştept să văd şi să pipăi

şi să urlu-n pustiu:

a foooost!

__________________

CA ÎN …

Ca-ntr-unHarlem american defunct,

Mă-nvrednicesc a lene şi desfrâu,

Şi vorbelor, blând curgător pârâu,

Le pun zăgaz tăcut, adică punct.

Ca-ntr-o taiga rusească-n nostalgii,

Adaug paşi a fostă tinereţe,

Metafore şi iambi îmi dau bineţe,

Retras cum sunt în vis de alergii.

Ca-ntr-un Sahel centr-african uscat,

Dedat putinţei de-a fi fost fiind,

Un Noe bântuit de-acelaşi jind

Mă simt şi-mi caut zilnic Ararat.

Ca-într-o istorie recent trecută,

Mă simt bătrânşi abrogat

Cu înc-un an de moarte mai bogat

Şi pe ogorul feţei cu-altă cută.

Ca într-un rai uitat de muritori

Mă plimb aiurea printre flori şi îngeri,

Primind pe frunte recile mirungeri

De la părinţi bărboşi şi protectori.

__________________

CA-N VECHI PALESTRE

Se deschid în noi ferestre

De cuvinte şi idei

Învăţate-n vechi palestre

Cu ai Romei derbedei.

Către mâine se scurg ore

Ca microbii în spitale,

Noi rămânem cu Tagare,

Cu Baudelaire şi cu Montale.

Hoinărind printre copacii

Prefăcuţi în cărţi surori,

Invocăm în vers ciracii,

Strugurii şi-a lor licori!

__________________

CÂND DINCOLO

Sorb drojdia răbdării pân’ la fund

Din cupa dimineţii-nrourate,

Ca un agricultor bătrân, burgund,

Cu-obrazele de cute-adânc arate.

Din Evul Mediu evadez grăbit

Ca din Egipt, ieri, Moise-n fuga sa celebră

De anii-mpovărării dezrobit,

Calc precaut ca un bătrân pe zebră.

Că sunt povară, piedică, impas,

Ştiu şi vă cer iertare tuturor,

Dar poate nu-i prea rău al meu pripas

Căci n-am de gând să vă rămân dator.

Vă las un raft cu cărţi şi-un vis frumos,

Când dincolo voi fi, în viitor,

Ieri şi mereu credeaţi că-s firoscos,

Acum, că nu mai sunt, vă este dor.

27.05.2008

NICOLAE ROTARU

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: