LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Nastasia Maniu: Poeme

Din ciclul  FEMEIE INCHISA IN NEGRELE SERTARE
(Un manuscris bagat la inchisoare)

CATREN IN CUSCA
Tu vrei vrei poemul meu descult
in contra lumii sa-l asmuti,
dar el nu latra, el nu musca,
el s-a indragostit de cusca.
(1977)

______________
FEMEIE INCHISA IN NEGRELE SERTARE
(Un manuscris bagat la inchisoare)
Ce inger derizoriu am devenit,
scuipat de toti, mintit, batjocorit,
in tara-n care, vai, m-am ratacit,
si-n loc de om, iluzii am iubit;
in tara-n care semenii n-au chip,
au doar imagine inselatoare,
trasa la xerox pe ecranul mic,
daca o-nlaturi, dai doar de nimic,
in tara-n care raul nu mai doare,
caci binele a decedat de mic.
Ce inger trist am devenit, se pare,
femeie-nchisa-n negrele sertare,
un manuscris bagat la inchisoare.
Ce inger trist, ce inger de nimic !
______________
IN CEA DE-A OPTA ZI A SAPTAMANII
– In cea de-a opta zi a cifrei  7 (sapte)
se-aud vibrand tacerile in noapte –
Nu-mi pot deschide cartile,
nu-mi pot intoarce filele,
vantul bate din toate partile.
Seara se gudura casetofoanele,
ziua vorbesc microfoanele,
se-ncarca de timp camioanele,
latra pisicile, miauna cainii
in cea de-a opta zi a saptamanii.

Totusi, devreme se sting cafenelele
si mai devreme adorm bibliotecile,
isi dau demisia privighetorile,
cainii ies inainte de termen la pensie,
se schimba pozitii, guverne, sisteme,
se circula repede, se-asteapta, se teme…
Lumea-i grabita, nu mai viseaza,
se face seara in plina amiaza.
(1977)

______________
ADEVAR CU GHIMPI SI CU OTRAVA
Adevar cu ghimpi si cu otrava,
tuns la zero ca orice recrut,
fericire scoasa pe taraba,
azi nu esti, nici ieri nu te-am avut.

Moarte tandra si prea geniala
inventand viata dupa plac
ce te lafai in mormant de gala
si-mi faci semn cu degetul sa tac.

Dimineata mirosind a noapte
si a tei, si-a fan, si-a liliac,
carne care are gust de lapte
si miros de ceai si de dovleac.
(1979)

______________
DAR NU STIU SA MOR SI NICI NU VREAU
Nu am timp sa mor si nici placere
sa le cada bine unor insi.
Mi-ar da unii un pocal cu fiere,
doar sa-mi vada-n frunte ochii stinsi.

Si m-ar arde tanara pe rug
intr-o zi cu public furios.
De pe cruce dac-as vrea sa fug,
cuiul mi l-ar bate pan-la os.

Si mi-ar trage numele in teapa,
ranile mi le-ar pudra cu sare
si mi-ar da otet in loc de apa,
sa-mi inmoaie buzele amare.

Dar nu stiu si nici nu vreau sa mor
spre hatarul si placerea lor.
(1979)

______________
SUFLETE, CAPRICIU DE APRIL
Murmur dulce, bland batut in cuie,
ferastrau suav care ma taie,
spaima care e si care nu e
strapungandu-ma prin maruntaie.
Samburi cu esente vii si tari
in culcus de carne parfumata,
suflete care prin mine ari
si-ti arunci samanta inamorata
in nisipuri seci si miscatoare
ce nu dau sperante, nici azil,
te topesti ca seu-n lumanare,
suflete, capriciu de april.
(1979)
Din volumul AUTOPORTRET LA IMPERFECT
(Poemele de altadata)
NASTASIA MANIU

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: