LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Mircea Micu: Poemă

PASAREA   DE ACASA

Ea   vine seara si n-o chem.

Si de venirea ei ma tem.

Si ma prefac ca-s mort si surd

Cand pe la geamuri o aud.

Ea n-are trup,ea e un fel

De crin  cu aerul in el,

Ea n-are ochi si-n doua parti

Poarta inele mari de morti…

Prelunga ca o frunza grea

Se-aseaza incet pe fruntea mea.

Apoi coboara mai in jos

Spre-al tamplei vulnerabil os,

Apoi spre coaste, pana cand

O simt cu ghiarele  strangand.

Si  tace atat de mult si greu

Ca aud cum plange Dumnezeu…
_____________

RESEMNARE

Cand vine seara, mama ma asteapta

In fata portii tanara  si dreapta

Usoara si  sfioasa. Ca o soapta…

Ultimul tren se-aude fluierand.

Vin cei plecati.Mai vin din cand in cand.

Mama priveste luna surazand.

Din  cer, cade o frunza   ca un gand…
___________
IMI  SCRIE MAMA

Imi scrie mama:”ti-am facut mormant,

Ca nu se stie ce si cum si  cand…

Tu chiar daca traiesti in Bucuresti

Stiu eu cat de strain si singur esti.

Are gardut de fier ce ne desparte

Dsr vom fi mai aproape dupa moarte.

E din beton. Sa nu fii  suparat

Dar toti vecini s-au asigurat

Ti-am pus compot de visini si gutui

Si daca vrei sa ti-l trimit sa-mi spui.

A venit  toamna.Vremea e ploioasa

Si poate n-ai sa poti veni acasa.

Sa nut e culci tarziu.Stiu eu cum esti

Sis a te imbraci mai gros, san u racesti.

Noroc si sanatate, dragul meu.

Mormantul de beton l-am platit eu”…
___________
ACASA, TOAMNA…

Nici nu mai simt.Nici nu mai vad.

Padurea toata-i  un prapad.

Mestecenii cu presimtiri

Se zbat in vant ca niste miri.

Peste gradini un fum ciudat

Staruie greu, ca un  oftat.

Mama  in pridvor zambeste stins

Ca un cires  de ani invins.

Durerea nu pot sa mi-o strig

Sit ac.Si nu vorbesc nimic.

Instrainarea  si-a infipt

In piept cutitul de argint.

Dar  stiu ca taina asta grea

O intelege numai ea.

Nici nu mai simt.Nici nu mai vad

Padurea toata-I un prapad…
___________

DAR NU-I  NIMENI

Sade mama si vegheaza

Pe un scaun, langa foc

Si oftand, rememoreaza

Viata ei fara  noroc.

Cum se mai scrumira anii…

Zilele cum s-au maid us,

Insotind in golul zarii

Zborul berzelor  pe sus.

Stele stralucesc departe

Tremurand pe bolta vasta.

Prins de grea singuratate

Bate visinul in fereastra.

Se ridica mama iute

Si deschide usa larg.

Dar  nu-I nimeni. In fantana

Pica stele  si se sparg…
___________

RISIPIRE
Ma dau risipei lent. In doze mici

Prada n esastioaselor furnici

Ce-mi infasoara trupul ca un bici.

Ce-a fost, e-nchis in ora de clestar

Am spart, cantand, pahar dupa pahar

Tot invstand sa rad  tacut si rar.

\N-am fost in stare sa urasc nimic.

Sortit sa ma-ntronez sis a abdic

Sa cad mereu si iar sa ma ridic.

Acum, ma duc incrancenat si straniu

Iradiat de propiu-mi uranium

Purtand o lacrima  in loc de craniu…
___________

O RUGAMINTE

Am o rugaminte, Mult mai inainte de inainte

De a ma furisa in pamantul fierbinte,
Cauta  in sertarul cu miros de lamiae

Caietele mele cu versuri din copilarie.

Trimite-mi, daca poti, foile vechi

Sa-mi revina puritatea_n urechi.

In suflet sa-mi revina, incaruntind

Viata mea care se scrie intr-un rand.

Un rand serpuitor

Ca un drum spre Ardeal

Imprevizibil  si frumos

Ca un  ideal…
___________

A FI

A fi peste mormantul verii,

Sedus  de viata  ca de-un dor

Manz tanar degustand lumina

Salbatic si nerabdator.

Sa  crezi ca nu exista moarte

Ca mortii sunt numai un fel

De fluturi adormiti de muzici

Si inchisi in bile de otel.

A fi uitat de toata lumea

A fi iubit de cine vrei

Cand vin sa te-ncalzeasca noaptea

Fragile, turmele de miei.

A fi pe-un camp uitat de lume,

De  smog uitat si de masini,

Tu singur dueland in aer

Cu sabiile unor crini.

A sti razand,ca sanul tandru

Rotit in portelan etern

Se surpa-n el pana devine

Mormant al laptelui matern.

Si peste toate, ca un tigru,

Sa treci razand sis a te minti.

Si   cand ameninta zapada

Sa o intampini cu o floare  -n dinti.
___________

MI SE ARATA

Mi se arata mama in somn,

Numai in somn mi se arata

Cu fata ca o aripa de lebada

De veghe tarzie incercanata.Zice:”ce

Ce faci tu, suflet al meu, puiule?

Te aud noaptea umbland si  imi pare

Ca cineva  stoarce deasupra mea

Luna ca pe o lacrima mare”

Nu stiu ce sa-I raspund

O durere adanca ma   face  de piatra, de lemn.

O pasare lovita de_ntuneric

Mi se loveste de fereastra ca un semn.

Zice mama:

” Nu esti tu, unde esti tu iedule,

Ochii tai verzi de ce s-au intunecat?

Toata noaptea te canta privighetorile

Din gusa in care durerile lumii se zbat.”

Nu stiu  ce sa-i  raspund, sunt surd de spaima

Si e atat de aproape de rasuflarea mea

Ca o statuie ireala de sticla

Prin care ochii mei nu pot vedea…

Ai sapat gradina?

Ai sapat gradina, nu-i asa?

Iepurii nu vor avea ce adulmeca,

Verzele brumate si atinse de ger

Se vor fi mutat de mult in cer…

Nu ma astepti…

Nici eu nu mai stiu sa manuiesc

Harletul  tau in care norii  stralucesc,

Si nici  sa vorbesc nu mai stiu

De instrainare si de pustiu.

Sapa tu gradina. Fa sa rasara

Ceapa dulce de inceput de vara,

Curata pomii batrani si blanzi

Sa ramana fara omizi.

Si   cand voi veni, tarziu, prin  zapezi

Scurge-ti  lacrima in ochii mei verzi

Apoi sa tacem.Eu stiu sat ac !

Sa ascultam cum trece peste gradina

Alt  Veac…
___________

LUMINA  MEA

Cand vei sapa gradina trezita chiar in zori

Gandindu-te la mine ca fluturul la flori,

Dea Dumnezeu  sa ninga cu prabusiri de nori.

Harletul  tau sa fie  usor precum  un vant

Cand il  afunzi  tacuta in pamant,

Incrancenata, fara  de cuvant.

Si va veni si seara ca bufnita de puf

Si  ciocul ei va smulge  mici stele ce se rup

Din inaltimi de tabla . din aprigul vazduh.

Ai grija tu de visin. Nu-l reteza din crengi

El e un visin  tanar si printre pomi intregi

Ma leaga de viata cum numai tu ma legi.

Nu-ti incerca vesmantul de moarte  care-l ai

Pune-ti la indemana  fosnirile de mai

Ma leaga de viata  cum numai tu ma legi.

Nu-ti incerca vesmantul de moarte care-l ai,

Pune-ti la indemana fosnirile de mai

Si   nut e mai increde  in mult ravnitul rai.

Nu ma uita.Mi-e fiinta de viata ta legata

Lumina mea , pe veci  nedescifrata,

Mai naste-ma  sa mor inca o data…

MIRCEA MICU

Anunțuri

1 comentariu »

  1. NU numai de acum, ci demult, demult, dintotdeauna, când vă citeam cărţile, lăcrimam. De ce? Am tărit/trăiesc printre cărţi. Ele sunt pentru mine lumina zilei. ŞI despre prietenii scriitorii, şi despre Mama, şi despre Mongolia (Miere şi fum).
    Tac şi lăcrimez ca o nătângă. Mă vede cine va şi-mi spune că sunt proastă. Nu, sufletul meu e prost, îi zic, sufletul meu e prost, că plânge pentru poeţii lumii, pentru cei ce sunt, pentru cei ce au fost şi vor veni.
    De rouă, nu mai văd cuvintele.
    Atâta sentibilitate şi tristeţe în cuvintele Dvs.
    Daţi-mi-le mie.

    Cezara Adamescu – Galaţi (iubitoare de Nichita)

    Comentariu de CEZARINA ADAMESCU | Decembrie 17, 2008 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: