LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Mircea Micu: „Îngerul fără de somn“

Un gând pentru Nichita

Nu l-am văzut demult. Cu dânsul,

Orice-ntâlnire e un risc.

Când îl apucă „Râsul-plânsul”

Şi stă ca vulturele-n pisc,

Înconjurat de raze sfinte,

De voci de prieteni asaltat.

El perorează  şi se minte

De neatins şi-nsingurat…

Pată  de sânge ce vorbeşte,

Piatră  oftând ca un păcat,

Solz viu şi sclipitor de peşte

Pe ţărmul mării aruncat.

Noaptea, e pasăre şi zboară

Pe-un teritoriu interzis.

Îi cresc aripi la subţioară

Findcă  să zboare i-a fost scris.

Şi din nesomnul vieţii sale

Ce-l spintecă  cumplit pumnal,

Ascultă-nfăşurat în zale

Galopul stins al unui cal…

Acum, când scriu, surpat în mine

De dorul lui, proclam zăpezi

Care să  cadă în desime,

Cu fulgii mari, ca nişte iezi,

Să-i încălzească insomnia

Precum hlamida unui Domn,

Topindu-se-n melancolia

Acestui înger fără somn

Care veghează  poezia…

MIRCEA MICU

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: