LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Gheorghe Neagu: „Nunta neagră“

NOI

Ne-am întâlnit din nou.

Tu, noaptea înstelată,

Eu, cerul plumburiu …

Şi-n ochii tăi de fată

M-am prăbuşit de viu.

Când noaptea a început să miroasă a zori,

m-am trezit cu pantofii în mână.

Iar în adâncul lor am găsit, o lacrimă,

un suspin şi-o adiere senină.

Mi-am umplut visele cu flori

şi-am alergat

la poarta ta

Eram lumină

Eram un copac de argint

Ce-a găsit în pantofi

O lacrimă deplină.

_____________

ARSITA

Un fir de noroi

beat de lumină

se clatină-n lut.

Pe cer, sufocaţi de lumină

mor nouri în vânt.

Mor peştii cu mâl în urechi

şi frunze perechi.

Şi vorbe pe buze crăpate

s spulberă-n zările moarte

E arşiţă mare în noi.

_____________

FLORI

Mai port încă în pleoape

ploile nopţilor albe şi reci.

Te sărut,

te simt iar aproape;

Te las să pleci.

Pe geamul meu

rămân buchete de flori

ofranda celei plecate

Alungată de lumina

din zori.

_____________

PRIMAVARA

A înflorit parfumul gurii tale

sub razele din ochii mei.

Prin trup, cu freamăt de petale,

se plimbă ochii tăi.

Nimic nu pare mut în jur.

Vorbesc şi stâncile şi dealul sur.

Din când în când, pe gura parfumată

ca o albină vin să fur

o sărutare-nrourată.

Tu râzi, şi-n jur,

a înflorit câmpia toată.

_____________

VINA

Din tufe, mari irisuri de soc

Privesc către noi vegetal.

Şi ninge cu boabe de foc

Şi ninge banal

În bozii, mai zace senină

Întreaga lumină.

Cu buze de foc

ne dăruim, secunde de vină.

Şi ninge cu boabe de soc.

Din cer o lună crucită

se uită la noi pe furiş,

Apoi s-ascunde grăbită…

Murind în tufiş.

_____________

LUMINA CERNITA

De-atâta lumină, stelele mor

surprinse de spaime, de spaţii.

De-atâta-ntristare visele dor

în ochii ce par constelaţii.

Mai trece o lună, un an,

Mai trece un zbor, o lumină,

speranţa-nfloreşte pe ram,

dorinţa tresare-n grădină.

La pieptul adânc luminat

de taina aceasta-nflorită.

E timpul iubito, să mor înşelat,

De-atâta lumină cernită…

_____________

ŞATRA

Zdrăngănind din şine şi obezi

trec ţiganii veşnic treji.

Au sub coviltir de stele

Puradei pudraţi  cu rele

Şi ţigănci cu salbe mute

Şi ghiocuri prefăcute.

Plâng din nopţi şi din copite

Ziua cântă pe şoptite

Soarta de nomazi. Pitite

Sub mătăsuri înflorate

Coapse goale lustruite

Fură gânduri rătăcite

Vând românii cântece străine

Pulbere-şi adună-n sân

Cumpără ţiganii vântul

Aur greu plătind descântul

Şi blestemul şi mormântul

Vieţii de nomad.

_____________

CERUL

Pun flori de măr

Pe trupul tău de noapte.

Prefac în cer

Secundele uitate.

Sub lacrima fierbinte

Zăpada din priviri,

Acoperă cuvinte.

E tristă viaţa ca lumina

Topită-n asfinţit.

Îţi caut ochii

Ce mă priveau deschişi

Au obosit?

Priveşte cerul!

Îţi dăruie lumina

Aceluiaşi sfârşit.

_____________

PARCUL

Parcul plânge. În tulpini,

Unduindu-se veşmântul

Te aşteaptă să alini

Lacrima, când fuge vântul.

Singur ca un plop stingher

Scuturându-şi frunzele,

Mai aştept, mai rog, mai sper

Să te-aducă gândurile

Şi-n părerea că exişti

Merg ţinându-ne de mână.

****

Când suntem atât de trişti

Parcul plânsul şi-l amână.

_____________

ZIUA

S-a năpustit pe stradă, ziua

şi s-a oprit la poarta mea,

să-şi plângă iar lumina

care murise-n urma ta.

venită fără de simţire

la masa mea cu flori de fum

venea asemeni altor zile

culese de pe drum,

să-ntrebe iar de tine.

Iar fiecare veste

venită frântă, scrum

a adunat tristeţe

şi năluciri de fum.

E goală ziua, udă, rece,

şi tremură la poarta mea.

Absenţa aspră o petrece

într-o tăcere grea …

_____________

DE ATATEA ORI

Din nou a mai murit un zbor.

O frământare într-o zi senină.

când visele se duc şi mor

în zarea plină de lumină.

Te-ai depărtat de mii de ori

ca să revii tăcută,

purtând în tine calde ploi

şi-o disperare mută.

Cu paşi de vânt peste cuvinte,

cu vise moarte-n palma dimineţii

Mă regăseşti cuminte

în primăvara vieţii,

ca de atâtea ori

în zori.

_____________

DESPARTIRE

Tu pleci iubita mea în soare,

În piept, străfulgerarea lină

Şi-a mai croit poteci stelare

Şi nimeni nu-i de vină.

****

Şi porţi la tâmple stropii reci

În ochi, durerile amare.

Şi pleci uşor. Genuni de ploi,

Se prăbuşesc sub soare.

****

Iar drumul tău, străfulgerat,

S-a mai oprit, ispită.

Mă iartă când, îndurerat,

Te-am alungat o clipă.

_____________

VINOVĂŢII

Cireşii, vinovaţi

că au uitat să moară,

Au aşternut pe stradă

petale foşnitoare

În albe, reci morminte

pe unde nu mai treci

din zborul rătăcit.

Tu te-ai oprit într-o livadă

şi-ai topit, cu ochi aprinşi

petale de zăpadă.

Şi-n zările din minte

cu trupu-ţi tresărind

de vise

ai căzut etern,

Cuminte.

_____________

SEMINTE

Te văd în seminţe când pleci

Îmi spui că te joci

Cu mâna curată-n zăpezile reci

Secunda-i lumină când treci

Iar torni în pahare, licoarea

Plecărilor reci

Aleargă,

Aleargă în furtună

Iar ochii tăi c-o mare nebună

Şi ochii ţi-s răi

Şi plâng seminţele seci

Când alergi

Şi nu simţi

Că nu vreau

Să mai pleci.

_____________

JOC

Sari pe loc cu mine

Bate din picior

Gândul către tine

Se preface-n dor.

****

Vântul ceartă plopii

Cu glas de bărbat

Şi-ţi sărută ochii,

Blând, catifelat.

****

Degete din ploaie

Se strecor râzând

La tine-n odaie

Somnu-ţi legământ.

****

Tu atunci cu gura

Vesel surâzând

Risipeşti durerea

Clipelor de rând.

_____________

LUJER FRANT

Mă uit aşa, la trupul tău,

Cu ochii obosiţi de soare,

Ca un ciclop ursuz şi rău

Orbit de fulgerare.

Şi mă-nfior de cât zăresc

În trupul tău de-a pururi împărţit.

Între a fi, ce-ţi dăruiesc,

Şi a iubi ce mi-am dorit.

Inconştienţi ne repetăm iubind,

Ne rătăcim şi-ades ne doare,

Că am iubit urând.

Iar trupul tău un lujer frânt,

În mâna mea hoinară, mută,

Se risipea tăcut în vânt.

_____________

ROUA IUBIRII

Dacă mai trăieşte cineva în câmpie

Sub paşii mei, sub paşii tăi,

E timpul să tresalte, să învie,

Ca să-ş ferim de-omizi, de ploi.

De grindina iubirii dintre noi.

Tresar străini, stropi de câmpie,

Pe frunze care vor să-nvie;

Şi ne stropesc pe amândoi

Din glezne până la bărbie.

Iar ochii paşilor dintâi,

Ai celor zăpăciţi de rouă.

Ce goi se tăvălesc. Şi plouă

Cu stropi de soare în priviri.

Sprâncene adunate din priviri,

Sub frunţile acestea obosite,

Se vor, se cer pecetluite

De-acelaşi patimi zăvorâte…

În ochi pornirile sunt mute.

Sub paşii noştri ţipă în câmpie

Stropii de rouă ce îmbie

Iubirea, să reînvie.

_____________

INADVERTENTA

Mă vrei statuie-n negura luminii,

în rostul definit al pâinii

prin care legea împarte

la fiecare-o jumătate.

Mă vrei acelaşi om cuminte

în existenţă şi-n cuvinte.

Iar pentru asta, pui în carte

un semn ce pare că desparte

ca între soţi certificatul

acoperirii în păcatul

de-a fi de-a pururi împreună

Mă vrei de-a pururi călător,

Să vin atunci când ţi-este dor.

Mă vrei plecat şi liberă să fii

Nu vrei în casă de copii.

Mă vrei minciună, adevăr

În armoniile ce dor

Şi în durerea care-o porţi

Mă vrei amantul unei părţi,

Lipsindu-mi mereu de-o parte

Uitată-n tine mai departe.

_____________

POVESTE DE NEA

Mai plânge şi-acum în grădină

O urmă din tot ce-am sădit

În toamna ce cântă-n surdină

Marşul funebru cu glas răguşit

****

Lumina din geamul deschis altădată

E moartă ca luna pe cer

Cu nori în urechi, ca o vată,

Domneşte tăcerea de ger.

****

Pustiul pe străzi stăpân absolut

Pătrunde în inima mea

E noapte iubito; şi-ai vrut

Întreaga poveste de nea.

_____________

LACUL

Iată, sunt un anotimp.

Muzica frunzelor cântă

Peste timp.

Păsări mari vuiesc în zbor,

Aripi de secunde

Iată locul unde mor

Sute de cuvinte

Iar din slova ce nu iartă

Nici un zbor necugetat,

Au pornit din nou să ardă

Lacrimi care n-au secat.

****

Tulburat, pe malul vieţii

Mă ridic să mă ascund.

Am în pragul dimineţii

Ochiul blând

Iarba moale mă-nfăşoară-n

Giulgiu vegetal, amorf.

Tu mă ştii cuprins de pară

Lac heliotrop.

_____________

NOAPTEA

Femeia-noapte, cu ochi negri

priveşte mută-n geamul meu;

Mă uit şi nu mă sperii…

Noaptea-i părul tău.

****

Pe cer, cu stele îngheţate

Mari diademe mintea mea ţi-a pus;

Tu râzi cu buzele crispate

Şi râsul se transformă-n plâns-

****

De dimineaţă, transpirată,

în boabele de rouă strălucind,

voi retrăi beţia mea ciudată,

cu palmele în frunze adormind.

****

O, doamnă noapte, crudă şi perfidă,

Pe ochiul tău străfulgerat de stele

cade sărutul ochilor ce desfidă

atâtea înţelesuri grele.

_____________

MAREA DE CUVINTE

Cu cine-mi înfloreşte timpul

când universul moare trist în mine?

Cu cine să-mi usuc de ploi

durerea gândului în doi?

Din care parte marea ce mă minte?

va naşte valuri de cuvinte?

Mai solitar ca şoimul care moare

pe stânca arsă de sărut solar

Tresar în zborul meu pe mare

când mă sfârşesc amar

Mi-s albe visele în suflet,

Şi tâmpla râde-n frig însingurat

Te aştept la poarta mării

În visul meu curat.

_____________

NOPTILE MELE

Oare din ce furtuni ai pogorât femeie?

Ce parte-a cerului furat

a fost ucis în tine

când mi-ai jurat

să-mi fii stăpână, zeu şi viaţă?

Din care nopţi te-ai întrupat întreagă?…

Eu nicio noapte nu mai curg

de dragul de a-mi fi dragă

Că te-am găsit

Şi nu mai am cu mine nici lumina

ce fulgera cuvântul

Acoperit acum de vina

amarnicei dorinţe

Senin şi trist, în ochii ce-n odaie

mai scormonesc jăratecul din slove

cu care mintea-mi se adapă

descopăr noaptea-ntreagă.

****

Priveşte-mă bine…

Eu sunt culoarea ochilor tăi.

De câte ori mă voi privi

Te voi umple de mine

Aşa cum gândul se umple de soare…

Când dorul de lumină

va înflori pe gura ta,

apleacă-te să sorbi în taină

gura mea.

Cu paşii tăi de flori

coboară spre mine.

Roua ochilor s-aprinzi

cu murmur de vânt

şi cu cânt.

_____________

HAINA

Astăzi, am venit la tine

Îmbrăcat cu haina nouă.

Ochii tăi priveau prin mine

Încărcaţi de rouă.

Netezit după furtună

Şi spălat cu ape reci,

Arătăm în haina bună

Stingherit, cu ochii seci.

Mă voiam ca o potecă

Sărutată-n plin de soare

Şi doream ca o ispită

Să-ţi coboare la picioare.

Bucuria într-un murmur

Am plecat stăpân şi rege

Şi mi-am pus haina pe umăr.

_____________

FEMEI

Femeie iubită…

Mai adu-mi un pumn de  pământ

Să-mi curăţ obrazul de tină.

Doar braţul tău mă leagănă lin

Adunând în trupul meu, pământul.

Revarsă-ţi pletele-n holdă,

În grâul presărat

cu maci rubinii, aidoma buzelor tale;

urme flămânde

pe trupul plugarului.

Nu-mi vezi în pleoape ploaia alergând

să-mi răcorească sărutările tale fierbinţi?

Femeie iubită…

Adună în tine rodul adus de furtună,

de grâu zăpăcit şi hai-hui!…

****

Când macii sărutărilor tale

îşi vor pierde petalele

cui vor folosi toate spicele risipite?

Femeie,

Aleargă în părul meu,

E soare

Sărută-mi tâmplele ninse.

Mai adu-mi un pumn de pământ

Să rodim

În zări necuprinse…

_____________

DIN MINE

Din carnea mea

s-au scos cuvinte

ce s-au încins pe jar;

S-au  redeschis morminte,

Din ochii mei

s-au scurs idei

ca nişte raze moarte.

Din mâna mea

au răsărit statui.

Cu dinţii am crestat dorinţe.

nemărturisite încă.

Şi gura mea

a fost o stâncă.

Din braţe-am zămislit urmaşi

s-alerge pentru tine.

Iar trupul meu,

a mirosit a pâine.

_____________

POMENIRE

De la mine suflet,

s-au oprit ostenite speranţe

să-şi mai adune picioarele ostenite

de-atâta goană-n infinit.

Iar băncile se umplu

de trupul altor speranţe

ce rămân să moară

nemaigăsindu-şi drumul.

Şi nimeni nu vine să le îngroape.

Şi nimeni nu poate să umble desculţ

la mine în suflet

din cauza cioburilor rămase

din speranţele moarte,

Singur le cinstesc osemintele.

_____________

IARNA

Au adormit copacii

Sub tămâieri stelare.

Zăpezi, coboară norii

Pe râuri argintii.

Copacii dorm.

sub  mantii de hermină…

O căprioară mută

cu bot catifelat,

străluminează sloiul

izvorului secat.

Nu-i nici o puşcă neagră

Să-mprăştie scântei.

Vin lupi cu guri flămânde

şi ochii grei.

Din cruciuliţe albe

Poteci se întreţes,

Cărări fragile, vrăbii

ce-aleargă

prin puful ne-nţeles

ca nişte mici corăbii.

Sar vulpi din vizuină

sătule de-aşteptare

sub mantia plăpândă

în care-ncet se moare.

Un scârţâit metalic

Din ramuri ca de smoală

Zdrobeşte abstinenţa vegetală.

_____________

BATRAN COPAC

Sunt un copac cu braţele uscate.

Cu fiecare frunz-am mai pierdut un gând

sau o speranţă.

Iar ochii verzi, ca frunze moarte

se umplu iar de vânt,

În jurul meu, o mare de verdeaţă

sălbatecă, se urcă pân-la cer.

Copiii mei, s-ascund în coajă

şi se feresc de ger.

Nu-i nici o floare nici un fir de soare

Ascuns în ramul meu bătrân.

Nu-i nici o frunză să-mi ascundă

Acelaşi gând nebun

şi nici o pasăre s-aducă

din partea soarelui lumină.

Sunt un copac ce-abia mai urcă

Puţină sevă-n rădăcină.

_____________

ALBĂSTRELE

Am plâns cu lacrimi îngheţate

peste albăstrele.

Şi le-am strâns în diademe

să le păstreze în noapte

pentru tine.

Şi cerul mai bogat

a coborât din stele

pentru tine.

Iar din atâtea lacrimi îngheţate,

fragilităţi adânci albastre,

se-nchid în stelele rămase

din albăstrele.

_____________

NEANT

Ce tristă-i coala neagră sub zăpadă.

S-a zgribulit de gol sub pulberi reci.

Şi-atâta-i de pustiu în casă şi-n ogradă

Că pleci şi coala-i goală.

Şi-aşteaptă să te-ntorci,

să faci din ea grădină,

s-aşterni petale-n slove

mari ronduri de lumină,

şi alei de gânduri albe

din marmure divine.

Din gânduri, să presari spre ceruri

Imense ramuri de argint,

când le atârni de frunze,

vibraţii murmurând.

Poeme lungi pictate

cu aur şi cerneală

adună-n mine teama

din alba, trista coală.

_____________

DEŞIRARE

Ca o salcie ce-şi frânge

umbra crengilor în  lac

umbra mea şi-acum mai plânge

într-un ochi de geam uitat.

În lumina care urcă

pe trotuarul îngheţat,

trupul meu căzut usucă,

timpul destrămat.

O ţigancă cu ghiocul

mă opreşte; m-a ghicit.

Îi dau sufletul drept plată

să-l ucidă şi mă duc.

N-am o ţintă n-am o oră

pentru care să respir

Alungat acum din horă

merg şi mă deşir.

_____________

FUGA

Ştiu că-n tăcere plângi

În pieptul tău durerea,

Cu ochii mari, nătângi,

Ţi-a risipit iubirea.

E noapte neagră…

– Fugi!

Şi-ţi caută lumina;

Din stele să mă strigi,

Împărtăşindu-mi vina

Că te-am făcut să plângi.

_____________

SA POTI

Să poţi să dormi la pieptul meu,

Cutremurat de dor.

Iar inima mea

pe sânii mici

ca nişte ochi înmugurând din somn

să-şi fie rodul aşteptării.

Să poţi mângâi trupul, cutremurat uşor

de un suspin ce vine, atunci îmbobocind.

Un geamăt trece peste timp

să ne vestească iar că suntem doi.

Să poţi să ţii de mână, copilul cu ochi mari.

Să poţi să ai în braţe, speranţele de jar.

Să nu urăşti destinul, nici ochii care vin

să-ţi poarte-n trup lumina.

Înmiresmate gânduri,

Să-ţi crească-n iarba plină, în clipe de senin

Şi să-ţi aducă cerul în palmele subţiri

căldura unei zile din care mai respiri

o armonie nouă ce-aduce un surâs

în noaptea-n care ai tremurat şi-ai plâns.

Să poţi…

_____________

POMUL DE CRACIUN

Din ramuri verzi tresar lumini

născând în colţuri umbre.

Şi fiecare-i un suspin

acoperit de valuri mute.

Se zbuciumă tăceri şoptite

cu aripi zdruncinate de priveghi

în valuri sure adormite.

În niciun zbor nu e lumină.

Prin acele de rouă verde

cutremurat ca o beteală

îşi pleacă bradul fruntea

în noaptea de cerneală.

Iar când m-apropii de lumină

cu mâna mea nătângă,

m-ating de spini.

Şi lacrima o ia la fugă

pe-obraz străin.

În ramuri verzi adorm durerea

ce arde, tristă vâlvătaie,

Cu haina ce-o aduse noaptea

la mine în odaie.

_____________

ÎMPLINIRE

Din fiecare curgere când vin

tot mai adânc, tot mai profund spre tine,

Din fiecare geamăt,

Din râie şi din suspine

din fiecare floare de cireş

din armonii ce nu se pot rosti

din clipe care fug şi ies

în drumul către tine

din arborii ce-mbată ochii

şi din lumina de pe buze,

din porţile în care bat

cu flori de măr şi de cais

din gura-n care mai încap

rostiri de vis …

din milioane de secunde

ce curg din mine,

Ude, făurind un fluviu

ce-mparte, şi desparte…

Lumina fără moarte.

_____________

CADERI

Cad frunze moi în părul tău

Şi se cufundă-n plete,

Iar visul meu, din visul tău

Se-mbată pe-ndelete.

****

Cad arbori negri în pădure

Pentru atunci când n-ai să fii;

Cu ochi de jar, adun durere –

Iar ai plecat, , ai să mai vii?

****

Cad frunze ude-n părul tău

De lacrimi care curg şuvoi

Şi se topeşte visul meu

În ochii trişti şi goi…

_____________

UMBRA

Sub cerul când stelele plâng

Cu fulgi argintii,

Luceferi cu ochi pofticioşi

aruncă stihii

Şi-şi zboară sorii spre margini de timp.

Iar eu mă visez, vultur în vânt.

Şi gândul, se-mbracă cu norii

pe care-i descânt.

Cu umbra plină de flori

Îmi acopăr un gând.

Visez că sunt

fărâmă de cânt.

_____________

ROD

Au roşit toţi copacii

De rodul înfloririi.

Cu scoarţe în flăcări

bătrânii stejari

ascund în fructe uscate

mii de păcate.

Ard caişii de miere.

Iar pruni somnoroşi în ulcele

arome-şi împart

de dragoste grele.

Iubeşte-mă livada visărilor mele.

_____________

NOAPTEA

Noaptea venea dezbrăcată

În culcuşul inimii.

Noapte dulce, parfumată,

De pe unde vii?

Ne cuprinde-n braţe tainic

Aruncându-ne-n abis

Cupidon, copil zburdalnic

Iar te-ai strecurat în vis?!

Strecurată pe fereastră

Plete negre ca de tuş.

Noaptea vine-n faţa noastră,

Cu contur de pluş

Noapte fermecată.

_____________

FARAME

S-adormi gură lângă gură

Şi ochi lângă ochi,

Să uiţi cum fuge timpul,

Să urle-nceputul,

Să nu mai poţi adormi

şi să aduni în suflet

tăcerile de vânt.

Să te îmbraci cu fărâme de cânt

Aceasta-i adevăratul veşmânt?

_____________

LEBĂDA

O lebădă ucisă-mi pari

în bronzul răsturnat;

Nici o lumină nu mai curge

din zborul tău turnat…

Sub aripi, picături de sânge

din trup, au îngheţat.

Aşa cum stai, metalizată

Te vor lua custozii la muzeu.

Dar ce-ai fost,

Voi şti doar eu.

_____________

MARAMA

Marama din privirea

ce moare în cetate

ca un luceafăr care naşte

în inimi toamne dragi

e fragedă ca gura

speranţelor purtate

Ce umple-n ochi potirul

plăcerilor târzii.

Maramă, azi din gândul

****

cu care îmi îmbrac

durerea mea, izvorul

tăcerilor de mac,

acoperă-mi sfielnic ochii,

e gândul ce-n cuvinte,

azi şi-a pierdut măsura

la tine în cerdac.

_____________

FLORI

Înlănţuit de lacrimi

E chipu-nsingurat;

Ce sărutări, ce patimi

S-au dus! s-a înnorat …

În parc toţi trandafirii

Îşi risipesc culoarea.

În somnul înserării,

S-a furişat uitarea.

Îmbrăţişaţi de gânduri

Cu slove tremurând,

S-arată printre rânduri

Un dor, o floare-n gând …

_____________

RACEALA

Ce frig a coborât în casa noastră –

– O mare îngheţată de reproşuri –

Stau trişti şi frânţi în glastra din fereastră

Doi trandafiri leproşi.

Din când în când, mai arde focul

Adus de alţii-n bătătură.

Din când în când ne place jocul

Şi mai uităm de ură.

Dar vântul suflă rece-n încăpere,

Prin crăpături căscate an de an,

Gemând stingher printre unghere,

Prelins sinistru pe sub geam.

_____________

FLORĂREASA

Şi pentru că dorea nespus de mult

Să-şi umple braţele de flori,

Am pătruns în sufletul meu

Şi i-am adus iubirea.

Apoi,

Când braţele i-au fost cotropite

De flăcările dorului meu.

Mi-am apropiat buzele

Şi-am răcorit cu jertfa lor

Aripile ei de fluture.

Atunci, iubire,

Florăreasa din mine,

Mi-a zâmbit fericită.

_____________

INDECENTE

Se joacă luna indecent

Cu armonii de nori şi stele

În mine creşte decadent

Uimirea care piere

Din când în când mai urcă şui

Peste luciri de frunze colbuite,

A mai trecut un vânt hai-hui

La poarta casei mele părăsite.

Şi noaptea singură şi grea

Se scaldă în lumină.

Cu torsul ei prea feminin

****

Pluteşte doamna lună.

Atemporal, câte-o scânteie vie

Luceşte-n noapte săgetând;

Ţigara strălucind pustie

Îşi despleteşte fumu-n vânt.

O noapte tânără, fecundă,

De câte ori m-ai răstignit?

Şi câte versuri albe-n tâmplă

Din răzbunare-ai răsădit?

_____________

RESPIRATII

Ţi-a respirat vreodată ceru-n braţe?

Pe tâmple luna te-a mai sărutat?

Călcăm prea des pe sentimente

Şi toate au un gust ciudat.

Terorizaţi de reci cuvinte,

Pe-altarul unei raţiuni,

Sărim cuprinşi de sentimente,

Ne credem infiniţi şi buni,

Ne amăgim chemarea siderală

Cu jurăminte şi dureri.

Ne rătăcim în altă coală

Uitând atâtea primăveri.

Şi apoi, cu cerul mut în braţe

Ne pierdem, reci şi solitari,

Cu stele picurând pe faţă

Când suntem micii oameni mari.

_____________

CÂND

Când oare vei găsi

Lângă tine zi de zi

Ochii mei să te oprească

Mâna mea, să te mângâie,

Trupul meu să te îmbie?

Şi când oare vei uita

Gura mea pe gura ta?

Cine te va linişti

Când pe altul vei iubi?

_____________

RUGURI

Câte stele se topesc

În iubirea care moare

Sub sărutul unui soare

Nu se văd, nu se zăresc

Şi niciuna nu mai doare.

Iar când ochii tăi de gheaţă

Îmi ucid cuvântul, lumea,

Ochii mei suspină-n ceaţă.

Adevărul şi minciuna

Adunate-n ruguri mari

Mai acoperă cu mâna

Paşii noştri solitari.

_____________

OCHII

Pentru mine;

Ochii tăi sunt ca doi copii

Pe care mi-i doresc seara

Să-mi sărute fruntea obosită,

Când toată durerea

Se varsă în cute adânci,

Căutându-şi mângâierea

Sub sprâncenele lungi.

O, ochii tăi ca doi prunci …

_____________

DEFINIRE

Cine este el şi încotro se-ndreaptă

Cu ce drept doreşte, porunceşte

Şi câtă cutezanţă?

Cu cine se luptă şi de ce?

Cuvântul cine îl ascultă?

Cine-i acesta?

Cine-i dă forţa?

De unde atâta putere de viaţă

Şi pentru ce atâta dorinţă?

Priviţi-l!

El este omul

Pe fruntea lui se arată soarele

Cuvintele lui sunt furtună

Şi linişte,

Iar ochii, adevărată lumină.

În braţele lui, femeia poartă

Ferestre spre viaţă.

În mintea lui scânteile aprind

Ruguri spre cer.

Buzele-s arse de patimi

Şi-n trup,

Cuprinde pământul cu întreaga-i structură

Definind universul.

_____________

DUPĂ NUNTĂ

În lumina albă, crudă,

Răsuciţi şi asudaţi

Obosiţi, ca după nuntă,

Iar ciorapii aruncaţi.

****

Iar pe scaune-n himeric

Pantalonii puşi la dungă

Zac cu ochii de-ntuneric

După plecarea asta lungă.

****

Năpădind covorul moale,

Tolăniţi, pantofii trişti,

Mă privesc ca nişte cale,

Goi, de parcă nu exişti.

****

Nicio umbră nu mai vine

Soarele, sătul de ploaie,

A intrat buluc la mine,

Unde-i noaptea din odaie?

_____________

RAMAS BUN

– Pleci?

– Da…

– Nu-mi spui nimic?

Tăcerea moare în odaie.

– Am să-ţi scriu…

Şi gura lui

Ca iarba după ploaie

Căzuse secerată

„Ne vom vedea vreodată?”

– Nu-mi spui nimic?

Tăcerea izolată între geamuri

Ca o albină izgonită

Murea privindu-te cum tremuri.

Plecai tăcută…

– Aş vrea să-ţi spun …

Dar paşii tăi

Se strecurau pe drum

„Drum bun”…

_____________

RUGA DE TOAMNA

Te rog mai vino să vezi

Cum îşi adoarme toamna copacii,

Câmpiile verzi,

Şi buzele roşii ca macii

Şi lasă-mi o frunză  să sper

Plutirea de vânt.

Metalice ramuri înalţă spre cer

O rugă, un imn, un sărut

Şi nu disperarea eternă.

E toamnă iubito şi sunt

Copacul cu verdele-n bernă.

_____________

NIMENI

Cine zboară

Să-ţi alunge grijile,

C-o aripă în spinare

Şi cu alta la picioare?

****

Cine aleargă

Să-ţi sărute urmele,

C-o buză în rai

Şi alta în iad?

****

Cine se-aruncă

Sfărâmând cătuşele,

C-o mână mângâind

Şi cu alta tăind?

Nimeni.

_____________

PLOAIA

Ploaia aleargă desculţă

Pe câmpul însetat…

Din când în când, o rafală de vânt

Îi desface pletele

În care se ascunde plângând

Şi ce ochi speriaţi are ploaia.

Ce regrete

Cum îşi întoarce privirile-n cer

Unde norii închid

Poarta întoarcerii.

Parcă-ar fi ochii tăi iubito

Când te cert.

Când ţi se pare că-ţi închid porţile iubirii

Dar asemenea cerului

Eu aştept

Să te urce iubirea la mine.

_____________

ANIVERSARE

O strângere de mână

Ca un sărut al disperării

De ziua ta.

Atât ţi-am dat…

Şi ne-am zâmbit.

Două statui schiloade risipite

Pe culoarul aşteptării…

Şi am plecat.

Nu-i nici o urmă de lumină

Pe coridoarele tăcerii

A mai trecut o săptămână,

Am mai slăbit

Şi fi vom daţi uitării

Uscate ramuri ne vom creşte

Din trupul cast  şi crud.

Doar vântul vine fără veste

Să ne sărute, ud…

_____________

IUBIND

Frumoase mâini

Lacrimile

Au coborât pe ochii tăi

Şi florile

Ca buzele

Au respirat pe mână

Taci,

Prefă-te că mai stai

Lasă-mă să cred

Că-mi mai dai

Buzele

Florile …

_____________

TRECERI

Din lunga noastră nemurire

S-a răsturnat cu fâlfâiri grăbite

Un anotimp, ca o zidire

De năzuinţe risipite.

Iar visele cu aripi frânte ce zboară

Ce zboară triste-n părul gol

Se regăsesc iar risipite

În frigul ca la pol.

Şi-n gândul rece ca o piatră

Din palma ta de stâncă grea

Mai moare ce-am găsit odată

Pe ochii tăi, cu gura mea…

Iar timpul, nemilos mă poartă

În zborul infinite seci

Spre ţărmuri reci.

Nu mai rosteşti minciuni, iubiri…

Au fost, şi nu mai sunt

Totul e vânt

Şi te mai miri

Că încă sunt…

_____________

PLOAIA

Ploaia-mi vopsise incolor privirea

Alergând  cu gleznele subţiri

Pe trupul somnolent

Iar vântul, violent

O răsucea ca un nebun de toartă

Şi-o împingea pe poartă…

Ca nişte dâre albe

Din vise

Plete-mi despleteam

Şi bucurii din ape

De zboruri ude

La geamul tău strângeam

Din câte păsări care-i făcută să zboare

O ploaie de cuvinte lucitoare?

_____________

FLORI

Cad flori de prun

Şi nu-ţi mai spun

Câţi ochi pe drum

Prefac în scrum

Căldura paşilor tăcuţi

Cad flori de nuc

În urma paşilor ce duc

Uitarea.

Sunt singur cuc

Plâng flori de tei

Sub tălpi văpăi

Din paşii tăi;

****

Cad flori de prun

Şi nu-ţi mai spun

Sub un salcâm

Uitat pe drum

Că mai veghez

La noaptea ochilor de fum

_____________

PASTORALA

Dintr-un lan cu lungi suspine

Când tălăngi din cer coboară

M-am trezit fugind cu tine

Vântul susura prin noi

Când cu gura ta de pară

Ne jucam iar amândoi

Şi din lanul de suspine

Macul Roşu înflorea

Erai iarăşi lângă mine

Erai bucuria mea.

_____________

IUBIRII VEGETALE

De-atâţia ani te-am plămădit iubito

În fiecare căutare

Şi te-am găsit

Plângând în fiecare floare

Mă uit la trupul tău subţire

Ca un suspin în lumea vegetală

Brumat petală  cu petală

Şi lacrima îmi cade fără voie

Pe chipul tău îmbujorat

De ce mai vii când ai plecat

_____________

RISIPA FLORII

Nu vezi că ochii mei sunt flori

Cuprinşi de roua întristării

Ce-a coborât mereu în zori

Din noaptea neagră-a aşteptării?

Şi nu te temi că floarea moare

De atâta noapte şi uitare

Care umbreşte fruntea

Şi-mi risipeşte gândul?

_____________

TE-AM PRINS

De-atâta căutare

Ai devenit un vis

Nu vreau să mă trezesc

Poate-ai să fugi

Să te destrami

Şi nu doresc

De-atâta drum, în calea ta

Au devenit

Şi praf şi piatră

Eu vreau să mai rămân

Dar vântul nu aşteaptă

Din fiecare drum şi vis trăit

Te-am făurit

Zadarnic mai ucizi

Visarea căutării mele

Te-am înflorit din tainic vis

Şi te-am închis

În palme grele.

_____________

FRIGUL IUBIRII

Cad stele aspre, îngheţate

Peste copiii lumii, să-i îmbete

Şi ninge peste mesele curate

Cu vise de lumină peste pete

Iar fulgi îşi scutură din plete

Comori neîmplinite

Ninge

Şi câmpu-ntreg iar plânge

Şi geme-n palmele ce străjuiesc

Atâtea visuri îngheţate-n valuri.

_____________

ZBORUL VISELOR

Din ochi, pe-obraz

Ţi se prelinge cerul

Şi  văd, talaz după talaz

La tâmpla ta, cum gerul

Ţi-albeşte părul…

Iar braţele, cuvinte  mute

Plutesc spre gura-mi încleştată

Din fiecare floare

Petale mari de vis ucis

Plutesc spre cerul neaprins

Odihnă viselor să-mi dea

Spre gura ta.

_____________

ULTIMA ZI

Că astăzi este zi de dor

Când cerul răsturnat în mine

Mă-ndeamnă să gândesc la tine

O ştii prea bine

Că vei veni cu ochi de jar

Când zilele ce fug cu tine

Vor căuta senine clipe

În agonia-n care mor

Iar ştii prea bine

Şi când ucis zadarnic mai aştepţi

Pe un altar nedrept

Să fii iar un izvor

În care flăcările mor

Şi-n care veşnic sui

În disperări ce dor

Atunci să ştii

Că tot mi-e dor.

_____________

INIMA PUSTIE

Sărutul meu îndurerat

Plecat din margine de sat

A înflorit pe gura ta de mai…

Ce-mi dai

Ca să rămân netulburat?

Cuprins de-adâncuri, de fior

De spaime, de regrete şi de dor

Din toate ce-am avut mai bun

M-am risipit în fum

A mai rămas, o inimă pustie

Din toate câte-au fost să fie.

_____________

ARDERE

Hai, voi cei de sus

Opriţi ospăţul!

Priviţi!

v-am adus o jertfă

pe mine…

luaţi-mă aşa cum sunt

n-am fost un sfânt

luaţi ce a rămas

şi-am ars…

GHEORGHE NEAGU

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: