LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Daniel Mureşan: Poeme

GIUVAERUL

Aurul şi alte nobile nu mor,

nu se micesc , nu se ofilesc ,

stau încuiate cu şapte lacăte,

trăiesc pentru ele încoronate,

de îngerii în cor , cu ce să înlocuiască

muritorii vremelnica lor purtare ?

că-s jupuite şi duse-n

morminte să ţină de dor,

de nu-s hoţite , sunt micite

că alţii le vor.

Măreţia nu poate fi pusă pe mână ,

pe cap,

încearcă ea să mai corecteze urechile,

degetele, nasul –

este oprită la poartă ;

s-au schimbat prea des canoanele

de frumuseţe,

pe timpul cernerii din munte.

Ce-i de făcut să avem nobleţea

legată de soartă ?

s-au inventat premiile ,

de-a pururi muritorii

le vor duce dorul ,

îşi aşteaptă moale covorul,

fericitul giuvaer rămâne departe,

să-ţi încerce fiorul,

Poţi şi tu alături de daci,

romani , hoţi şi zei

Să-ţi alegi bijutierul,

să ţii în casă brăţările dace ?,

Vremea împarte veşnice capricii;

fierul , bronzul , giuvaerul.

_______________

LUmină şi flori


Soarelui i s-a găsit explicaţia:

arde pentru înmugurire,

creştere şi coacere şi refacere,

pentru un strop de viaţă.

Credinţele religioase,

dacă respectă Dumnezeirea,

Aduc raze de iubire

şi nasc înţelepciunea.

Dar nu oricum.

În preajmă le stau întregirile

cu roadele culturii,

şi alţi ghiocei ai zămislirii.

Truditorii pământului

Au învăţat că nu sunt singuri,

Dacă ţin în palmele lor

flăcări ce învaţă să

lumineze împrejurimile.

Strânse la un loc micile pâlpâieli

fac din noapte zi

Şi darul este mare pentru vlăstare,

pentru puterea zilei şi necurmatul mers.

Se construiesc şi nu se mai sfârşesc

lucrările de temple strălucitoare;

bisericile bucuriei

şi smereniei.

Pentru primirea luminii

să fie toate speranţele,

zidirile, toate îndreptăţirile

şi purificările.

Normalitatea înseamnă lumină şi flori.

_______________

Imprevizibilitatea

Gesturile să ni se potrivească

la fapte,

La încântare, la disperare.

Ce schimbări ar fi!

Nu ne aşteptam ca în faţa durerii

să râdem –

să ne bucurăm că suferinţa-i

mare.

Aşteptarea ne era să plângem

cu toţii,

Să ne întristăm la nedreptatea

sfâşietoare

Iată tablourile surprinzătoare :

Unii se roagă ca să se înteţească lupta,

Spectacolul bătăliei

să nu aibă sfârşit.

Alţii îi aplaudă pe cei căzuţi.

Sunt insensibili la teroare

Cei din stânga

fac zgomot să fie reluată

Ostilitatea cu primele lovituri,

că ei au

Întârziat puţin.

Din partea opusă răutatea se ridică

cu braţele

Spre cer.

Au ajuns să simtă bucuria unei încleştări.

Măcelul era vrednic

de un ţel.

Aşa vedem un spectacol meschin.

Competitorii ,culoarea morţii

pe faţă,

Aşteaptă să plângă, să spună:

Dă–ne Doamne o alură

de fii, care să

Facă cinste speţei

Imprevizibilul ne-a crescut

cu anii,

Mai bine rămâneam copii.

_______________

LUMEA DECEPŢIILOR

Tot schimbări, trupuri

şi imagini ,flori putrezite

Nu pot fi numite

fiindcă se aseamănă

Ori diferă după număr

Sunt corp şi spirit,

Produc contrast,

sunt vii şi le povestim ,

Cine stă să le numere ?

Orele pentru creştere au fost

prea puţine

Calea desăvârşirii necinstită

N-au fost vremurile noastre

Ce nedrept,

timpul scurs

În zadar dorim justeţea încarnată

Bulgărele-om

s-a oprit la troc

Dezamăgiri în cheltuiala

nefirească

Decepţionate sunt iubirea,

ura,

Rămânerea pe loc.

_______________

ESTE ULTIMA CLIPĂ

Orologiile lumii nu iartă ,

este neiertător timpul

Regele-om se duce cum a venit ,

Clipele îl arată când zeu,

când un nimic.

Poate scurta durată să ne înveţe ?

E drept că în felu-i neîndurător

pe nimeni nu

nedreptăţeşte…,dar

câţi se ruşinează de urâţenia firii ?

Poate atâţia câţi trăiesc într-un cătun

Orgoliul şi trăiri scrise cu sânge

îndeamnă a crede

că vor fi rămaşi în inimi

pentru nisipul adunat

Ce vorbe! Nu-i ţărână , este palat!

Viaţă în desfătare ,

avere urmaşilor

Nisipul strâns cearta o naşte uşor .

Umplutul dă aripi, linişti şi nelinişti

şi nu se opreşte.

Adunatul e viaţa, talente,

zbucium , miez de noapte ,

prăpastia dintre pauper şi moştenitor ,

Stăpânul pe întinderi şi destine

aşa a socotit :

În ultima clipă

Să cadă şi nisipul,

se arată talionul .

Mare a fost obolul şi scurtă calea

Să vină îndurarea ,

cum ne-au venit destine .

Rogu-te nu ne lăsa să fim nimicul ,

nisipul strâns

În chinuri !

DANIEL MUREŞAN

Anunțuri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: