LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Daniel Mureşan: „Paşii lui Prometeu“

PAŞII LUI PROMETEU

O pământean de-al nostru ,

tu Prometeu , ce să facem ,

nu ştim urmarea ?

Hermes e când cu războiul ,

comerţul ,

cu păcălelile ascunse

la  nesfârşit ,

atâţia răspund  în locul

lui Apollo ,

e dragă chemarea ,

limpede replica :

toate stau în coadă  de peşte –

mai clar nu se poate ,

nu-i nici visarea .

Uite –datul cu bobii totul împarte ,

certurile continuă cu împăcări ,

speranţele cu eterne abandonuri ,

câştigurile , pierderile ,

apropieri de clipa despărţirii .

Eu n-am timp de preziceri ,

fapte şi isprăvi şi fapte ,

vieţile sunt de la prima

la ultima rostogolire-n lupte ,

să nu coborâm de la  hotărârea

adânc judecată ,

pot veni mii de cazne şi  nu soseşte

ceasul mai bun , răsplată  ,

e gângăveală   prudenţa ,

simpatia , antipatia ,

locul de aici şi cel de acolo ,

focul pus pe cântarul cu iubirea şi ura .

În adunările de la Curte

mai des se vorbeşte

să mergem în faţă ,

daţi clipelor puteri mai multe ,

nu deplângeţi întârzierea lor ,

că-i tot bâlbâială  ,

fiindcă renunţarea

e slăbiciune ori binefacere ,

aşa puterea Dumnezeiască

e mereu alta .
________________
FRUMOSUL NU PLÂNGE
Ce nu-i mic şi nu-i peste măsură ,

şi-i inspirat

duce bunul nume pe oriunde trece ,

Cum poate plânge bucuria ?

iată motivele pentru a fi zeu

vrem fertilitate , ordine sub glasul nostru

împărătesc ,

hidosul îl scrutăm , îl  împingem

să plângă –n voie în casa lui  din iad ,

să-l ardă focul …,

doar Apollo l-a avut tată  pe Zeux ,

s-a născut din farmece ,frumoşilor

le stă bine între frumoşi ,

încântare pe insulă  , cine a mai semănat

cu soarele ?  legenda pare adevăr ,

îi place sufletului , cum să nu râdă ,

să nu viseze   ?

suferinţă sub palmierii  pe care nici nu-i vedem ,

palmierii mulţimii oropsite .

Bine, nici urâtul nu plânge de-i mare ,

Urâţilor staţi între ai voştri ,

Poate ajungeţi zei ,

să ni-l amintim

pe schilodul principe al focului,

pe alţi diformi cântaţi de genii ,

El , ei

cu ochii lor  limpezi  adeveresc

pe infidela soţie , femei  rămase siderate ,

se scuză  , n-au ştiut ce spun ,

a fost gelozie , n-au  fost chiar novici ,

dar nici pricepuţi  ,

uite Hafaistos , frumoasa ,

adorata lumii până  azi , nu l-a mai lăsat

pe cel ce ţinea treaz , înteţea focul

să picteze în casa lor , să facă

dacă-i dă mâna plenaire ,

orice lucru are început ,

să nu-i vadă chipul slut ,

rupă fiarele dacă-i priceput

*************

ştiţi doar ,  viaţa pe cât nu fereşte

splendoarea ,pe atât râde în disproporţii

şi asimetrii ,

iată  încântătore chipuri

de zână  şi bărbaţi frumoşi precum dracul  ,

ne-au  făcut când să râdem

când să plângem ,

aparent fără motiv ,

era în faţă  învelitoarea noastră ,

unul îşi mai schimbă  locul  ,

că-i pervertit gustul , au învăţat la cursuri

cei de pe margine cum dizgraţiosul

e azi mângâiat  ,

în scurta întrerupere a drumului .

*************

Vedeţi , peste tot se ţin cursuri

se profită de o mică  ezitare

şi înclinatul până la târâş  s-a pretins

miracol vertical ,

e inspirat din necuprinsa viaţă .

S-au adunat zeii pe Acropole şi –n  zări ,

s-au privit , suntem frumoşi cu toţii

şi nu putem plânge , râsul e sănătos

________________

ZEUX ÎN LUNGA-I VIAŢĂ

Răstimpurile şi firea nu m-au

oprit  la o iubire ,

deşi o doresc  nespus pe Hera ,

mi-e sufletul chinuit de zâmbete ,

ele vin spre mine pentru  dragoste  ,

şi Eu , mă ştiţi de  căpetenie ,

nu pot rămâne regele stihiilor ,

al veşnicelor trăznete, prăpăduri ,

gândiţi-vă cum pot şti unde-i plăcerea

chipurilor frumoase –şi când,

unde să câştig râvnita tărie ?

Zânele , până unde cunosc ,

se uită la capul meu creţ ,

la ochii albaştri cu speranţa inimii ,

de atâtea ori mi-au spus :

îngăduiţi-ne  : Tu Mare Zeu ,

vrednic Apollo  ,

Prometeu  ,

nu puteţi pune armele jos ,

e destul de searbădă  viaţa  ,

şi noi avem harurile

neamului împărătesc

din care venim .. –  Sigur , sigur

puteam lăsa chiar eu artele să moară ? ,

iată de ce i-am ţinut calea Mnemosinei

să-mi nască muzele ,

pe cele nouă frumoase , bineînţeles

că nu  le putea dărui şi Hera ,.

ea le-ar fi dat zestrea  sfădalnică ,

răzbunătoare , până  să ajungă

artele mai diletante de cum sunt acum , .

Phidas

m-a lăudat pentru legătura extraconjugală .

-Atâtea omoruri în jur  ,

le-am înlocui cu dulci săruturi ,

gurile voastre  gata să înghită semeni –

*************

Nu mă pot purta mai aplecat cu tatăl Cronos ,

m-am oprit la jumătate de drum ,

privirea

mea de gheaţă nu-l tulbură  .

O văd pe  Hera ,

ea este neliniştea şi pacea ,

îi urmăresc paşii când trece podul ,

intră în templu , de ninge , de plouă ,

avem ceva al nostru ,

vrem să fie numai al nostru

DANIEL MUREŞAN

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: