LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Daniel Mureşan: „Obiceiurile lui dionisos“

Dionisos,

ajută-mă să  număr butoaiele cu vin,

unele sunt de la începuturile Geei,

ce-mi plac teascurile zdrobitoare,

axe din crom, toate a câte trei,

măreţ destin, mulţumită gura,

dar ce faci cu cizmele vechi,

cioturi, potcoave de cai prăpădiţi,

uite şi piua,

argintăria, hainele sparte

în genunchi şi-n coate,

ce-i trebuie unui rege pivnicer

strânsura? –

aşa au şi ceilalţi zei,

făurarul cel mare

de departe

ne întrece, e bunul obicei,

ne întâlnim zilnic cu Hefaistos fierarul,

nu ştim ce hotărâri vin,

trăznete-n senin

atâtea capricii, petreceri,

ordine ce se trec cu ziua,

neînsemnatele

adunături pot răsplăti truda,

ne împrejmuim.

Apollo e cu genţile pline

de prafuri, vin dureri îngrozitoare,

ca la geto-daci

se va arde viţa de vie,

veni-va palul în loc de rubiniu,

azi banchetele-mi cer închinarea

vieţii…

– De ce vă  ţineţi cărţile

la întuneric, se cade unui zeu ?

Homer le spunea lumina? –

sunt de arătare de pe vremea

lui Cronos,

una zicea şi alta făcea;

bezna i-a fost măsura vieţii parfumate,

nemăsurată credinţa că veşnicia e una

cu miturile timpului său,

mă onorează  Zeus,

ţine în mâini amfora plină,

pentru o clipă  o pune jos,

mai răsfoieşte filele lui preferate,

vezi rândul din faţă,

rafturile de argint, recită, se sperie

caturile de sus,

strig nu-i intrus,

a fost însuşi Zeus, citea din răsuflate.

Aici găleţi fel de fel, le am de

botezat atâtea sfinte lumeşti,

am tot amânat,

puteau fi aruncate,

au început biruri;

ar fi prea multe podoabe,

apucături mărunte,

e discernământul ţărânei pământeşti,

e criză în cetate.

SCRISOARE CĂTRE GEEA,

FII ŞI FICELE SALE

Palizi,

negri de supărare mirii sângelui

albastru

nu mai pot tăcea,

toate cele, aşa cum ştim,

mai sus vor ajunge,

e nesomnul din castru.

Geea şi voi fiice, doamne ale

belşugului,

aveţi în mâini recolta,

aduceţi o mângâiere,

începeţi cu ce vreţi,

răriţi zbuciumul, închideţi revolta,

ce faceţi mii de ani de nu plouă,

unde vă este bolta?,

nu-ţi aminteşti, nu-i vezi cum piere?

fiecare poate inventa câte ceva,

ce le spuneţi oamenilor pământii?

ne ridicăm ruguri ?

Voi şi iar voi puternici,

nu uitaţi, nu lăsaţi

uneltirile în furii,

plăsmuiţi blândeţea.

Zeii, după obicei, au alergat

la ateliere, la aranjat aerul în parcuri –

urzim pentru lumea noastră,

din spate,

din faţă imagini, le dăm pe ecrane

în ceasurile grele

să le mai creadă  pruncii,

punem şi flori printre ele.

Vă amintiţi sufletul, ochii deschişi

pentru marii inventatori,

meşteşugari,

înţelepţi, artişti,

s-a născut Mercur

şi noi căutăm modele,

avem noroc între vrăjitoare,

douăsprezece stele.

DANIEL MUREŞAN

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: