LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Const. Miu: Poezii din vol. în pregătire CONTINENTUL INIMII

POETUL

lui Cristain NEAGU

Înzăuatul tău cuvânt

Îl alinţi cu un descânt

Şi îi caţi dumnezeire

Cu iscoditoarea-ţi fire.

Tescuieşti frază zemoasă

Din metafore – ciorchini;

Din poeme îţi faci casă

Locuită de străini.

Care-i rostul tău pe lume?

Se întreabă toţi anume –

De Cuvânt eşti locuit

Şi-n Cuvânt tu te-ai zidit.

______________

ÎNTOMNARE

Toamna strânsă-n frunze moarte

La ureche-ţi spune şoapte

Despre sufletul brumat

Tot mereu înlăcrimat.

Pe alei de parc pustiu,

Gândul meu iar hoinăreşte…

Und’ se-ndreaptă – eu nu ştiu;

Ceaţa-n juru-i creşte, creşte.

Dimineţi fără de soare

Le prind toate la rever.

Nopţile când mi se pare

Că e frig – inimii ofer.

______________

DORINŢĂ

Înc-o viaţă şi o moarte

De tine-aş vrea să am parte!

Numai răsărit de soare

Ţi-aş aşterne la picioare –

Doar la mare.

Bluza nopţii se destramă,

Inima când pui tipar.

Malul mării fie-ţi ramă,

Zbor de pescăruşi arar –

Când apar.

Nopţi de vise iar închise

În singurătatea mea

Prăduiesc tot mai încinse

Sufletul bogat de ea –

Ca o stea.

______________

SULFINA

Bob de cer rămas stingher

Sufletul te strigă iară…

Visele cu toate pier,

Noaptea-l strânge ca o gheară!

Iarna i-a lăsat doar sloi

Lacrima în colţ de stea,

Ca s-o iubim amândoi,

Apă Vie să ne dea!

Adu iar primăvară

Doar în pieptul meu grădină

Şi aş vrea să mi se pară

Inima ca o sulfină…

______________

IUBIREA – NEMURIREA

Tot mereu, de sărbători,

Sufletul ţi-e rai cu flori;

Ochii tăi – fântână lină,

Lacrima fără de vină

Inima acum sfinţească,

Visele cu ea să crească

Şi ca pâinea să dospească,

Visele să le hrănească…

Tot să ai aşa grădină

Magmă de tăceri – IUBIREA,

Aşteptând-o în surdină

Mult râvnita, NEMURIREA.

______________

RUGĂ

Dă-le, Doamne, zile bune –

Cele rele eu le am,

Să Te ştie şi de Nume,

Pentru suflet ca balsam.

Dă-le cer senin de vară,

Nopţi cu lună la pătrar

Şi apoi să li se pară

Că li-i inima Altar.

Dă-le tot ce şi-au dorit,

Numai să poată să ducă.

Mie dă-mi necontenit

Pentru suflet – o lăptucă.

______________

ÎNSETATUL CĂLĂTOR

…Şi, tu treci, noapte de noapte,

Pe poteca mea de dor.

Ale sufletului şoapte

Le ascult pân’ am să mor!

Treci din vis în vis, mereu,

Călăuză ca o stea,

Luminând sufletul meu –

Candelă în noaptea grea.

Treci acum, şi te petreci –

Însetatul călător –,

Dacă nu bei ape reci

De la sufletu-mi izvor!

CONST. MIU

Anunțuri

2 comentarii »

  1. Valoare cantarita pe un cantar defect,(cu minus la gramaj)suflet mangaiat de singuratate,si adeptul discursurilor calinesciene din care a retinut definitia: „unde nu exista sensul bunului-simt,nu e poezie”.Acesta este Const. Miu,
    batran butuc ce se incapataneaza sa mai rodeasca inca…

    Comentariu de Cristian Neagu | Septembrie 30, 2008 | Răspunde

  2. Imi este dor sa mai vorbim fratello…..

    Comentariu de Cristian Neagu | August 18, 2012 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: