LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Cezarina Adamescu: „Stihuri pentru Adala“

MUGUR CELEST

Cuvântului

îi fac  temenele,

mă  ploconesc

poate-l  înduplec,

poate-l răzbesc.

Cuvântului – stea

înfipt în inima mea,

mugur celest

al Duhului – lest,

pâine cu vin

AMIN!
______________

PENTRU SUFLETE – DOUĂ…

Spusele mele,

mănunchi de smicele,

stele – duium

zvârlite în drum

la răscruci.
************

N-ai pe unde s-apuci,

fără  să calci

peste ele

bune ori rele,

rănite, – cuvintele mele –

Vin vrăbii şi ciugulesc

vers îngeresc

din silabe de rouă

pentru suflete – două…
______________

RUGĂ  PASCALĂ
Dă-mi Doamne,

scumpul meu  Domn,

un vers

care să pună

albului început

şi sfârşitului,

somn nedurut.

Un vers

s-arate drumului – mersul –

Dă-mi, Doamne,

un cântec ceresc

să  se împlânte

în suflet şi-n minte,

măiestre cuvinte

ţie să-ţi cânte,

zorii să-i zvânte.

Un vers înalt

cât să sprijin

cu el

Universul…
______________

DESCULŢĂ-N ARCADIA

N-am mai umblat de când

Desculţă  şi nudă-n Arcadia

Cu propriul obraz să alint

Trandafirii şi spinii,

Să-i mint,

Tălpile mele rănind

Pământul şi apa, ca sabia

Şi-apoi pe un preţ de nimic

Să  le vând.

N-am mai băut demult

Căuş  de izvor din Arcadia

Şi-apoi, căţărată pe-o stea

Nesăţioasă, ca naşterea,

În stropi de cleştar să mă scald

Ca o apă  cu ochi de smarald

Să  mă inunde cunoaşterea.
***************

Nu cunosc altul – un jind

Decât a trăi  în Arcadia,

De uitare năucă, fiind

Sub umbră  de nuc să adorm

Să-mi cânte un tainic colind

Prigorii cu glasuri cernute

Şi loc de bucate din corn

Să-mi curgă  iluzii pierdute…
______________

PRIMĂVARA CUVÂNTULUI

Pe drum rămuros

îmbrăţişate cărări

de azur

însoţindu-mă.

În luminiş

ochiul de ciută  zvâcnind

spre ecoul

aproape pierdut

al speranţei…

Anină  o ramură-n cer

să  te poţi sprijini

de primăvara Cuvântului…
______________

TE NASC DIN CUVÂNT
Continui să  creşti

lăstar

nestăvilit

din seva pământului meu

îngrăşat cu Lumină.

Şi astfel te nasc din Cuvânt

necontenit,

prelungindu-mă-n

trupul încă fiind

al Târziului.
______________

ÎNTINERITĂ, SECUNDA…
Doi bănuţi de azur

coborând vertical

în poiana cu frunzele

zburătăcite.

Ca-ntr-o chinovie

sărutul înflorit

al iubirii

zidită  în trupul Luminii.

Secunda

ne întinereşte

pe buze…

______________

ZBOR FĂRĂ  AER

În rug de cuvânt

ascunsă  – floarea

neliniştii.

Iubirea ne adâncea

în zenit

statornicindu-se-n

fructul neînceputului.

Ca o apă  fără întoarcere,

aripi fără  de pasăre,

zbor fără  aer.

______________

MĂCAR O CLIPĂ…

Ce nebuloasă

percepţia acestei secunde!

Devoratoare, Lumina

se răsfrânge-n ghirlande

lăuntrice!

Un semn de-ntrebare

venit din departe

seceră

pruncii nenăscuţi

ai făgăduinţei…

Iar tu,

ducându-te, vino,

măcar o clipă

să-mi inventezi

sufletul!
______________

STARE DE DOR

Întoarceri suinde

din trup înspre suflet.

Un drum sinuos

Dinspre aici

în niciunde…

Martore – sunetele

amuţind în pavilioane

lăuntrice.

O lacrimă  verde

pe obrazul fanat

al păsării poemului.
______________

CURCUBEU DE TĂCERE

Palmă  de lut nesătul

răsfrântă

în graiul izvorului.

Cei făr’  de fântâni

îşi potolesc arşiţa

cu bobul de rouă

al lacrimei.

Tăcerea

arcuieşte vocale-n ether

curcubeu

peste zborul de îngeri…
______________

STRĂJER LA POARTA PĂDURII
Întreabă pădurea pe unde s-apuci

întreabă  şi cerul despre cărare

doar ea te conduce spre cuibul de cuci

să  afli acolo răspuns la-ntrebare.

La poartă  de codru afund şi umbros

mă-nvârt în hăţişul înalt fără hartă

nisip şi ţărână-s sub cer lunecos

vitral incolor dintr-o amforă spartă.
______________

VORBE DE FUM
Sunt vorbele tale cu gust de cireş

castelu-i de apă,

castelu-i de fum

pe unde apuc încotrova, dau greş

şi stau ţintuită în gânduri, duium.

Vânatul e-ascuns în bârlogul uitat

şi prinsul e liber s-alerge prin crâng

doar orbul priveşte la cerul stingher

legată-s de tine cu firul parâng…

______________

CU LACRIMA SCRISĂ…

La margini de codru

aştept Penelopă

în timp ce aştern

din cuvinte-o metopă.

Şi ţes întrebări

şi răspunsuri cu dor

şi inul se mântuie-n

albul fuior…

Sunt argonauţii

plecaţi pe ocean

să  caute lâna de aur promisă.

Alung peţitorii cu lacrima scrisă

şi n-a mai rămas decât

        • singur Pean –

______________

ŞI ASTĂZI AŞTEPT
Ce stihuri se iscă-n adâncuri silvestre!

Cu ele mă-ncumet s-alung nereide

Ivite din aspre ţinuturi agreste

Ascunse stau oase de zei în firide…
*********

Olimpul se-nalţă  într-adins peste frunţi

E cale de-o moarte spre el şi-o-nviere

De veghe şi astăzi stau munţii cărunţi

Aştept să-mi aşterni din cuvânt – lăicere…
______________

PE UNICA STEA…

Mi-e fruntea cuprinsă  de-o caldă-adiere

de-o umbră  de mână flămândă atât

dar nu mai e nimeni în apropiere

să-ntrebe în noapte, de-mi  trebuie – cât

iar când năzăresc printre plopi o nălucă

s-o prind de grumaz şi de fibră aş vrea

pre când îşi ia zborul domol să mă  ducă

spre desăvârşire pe unica stea…
______________

CÂND PLOUĂ  CU SINGURĂTATE…
În mraniţa palmelor mele

răsare un arbor pitic

tulpină, nervuri

şi frunze firave.

Îl ud cu  sudoare de înger

şi-ncerc să-l cuibăresc

între sâni.

S-ar putea preface-ntr-o zi

în arborele

de care să-mi sprijin

zâmbetul  stingher

atunci când

plouă  peste lume

cu singurătate…
______________

MIRESME DE VIAŢĂ
Ascultă

sunetul clorofilei

neauzit cum suie spre vârf

şi coboară

spre rădăcină!

El poartă  cu sine

miresme de viaţă

la fel cum

Timpul poartă

secundele-n buzunarul cel mic

de la surtucul  vechi

ros de carii tristeţii…
______________
AM UITAT SĂ  MĂ BUCUR
O giruetă-n răscruci

inutilă.

Vântul sucombă

la marginea răsăritului.

Păpădia-şi deschide

sporii-n lumină.

Îmi caut surâsul

vreau să-l trimit îndărăt.

Trei maci persiflează  cu sângele lor

zenitul subţire.

Ah, iar am uitat

să  mă bucur

de clipă…
______________

CE-AŞ  FI EU?…
Ce-ar fi bolovanul

fără  Sisif?

O piatră cât se poate de moartă.

Numai spinarea-l viază,

umerii-l fac mai uşor

fruntea îl face puternic.

Ce-ar fi pădurile

fără  o poartă,

aerul fără  de pasăre?

Eu fără  fruntea-nstelată

a Cuvântului?
______________

MUGUR DE VIS….

Gând adumbrit

temple zvâcninde

mugur de vis

aripi fiinde…

Dor în vileag…

Unde e dragul?

Poarta pădurii

şi-nalţă pragul.

Umblu prin sine

printre ruine.

Cum să  mai zbori?

Aripi străine!…

Soare, mă  dori…
______________

DIS-DE-CU-PRIMĂVARĂ
Daţi-mi, daţi-mi

doza diurnă  de-azur

tainul de cer

să-mi scald

nurii

în această mare lăuntrică!

Luminile-mi spintecă

de cu zori

amintirile

la fel cum sapa

despică  brazdele

grase din pământul

-al nimănui –

Dis-de-cu-primăvară…
______________
O ADIERE DE TINE…
Munţii-mi respiră  adeseori

în închipuire;

din când în când

cu aerul meu

ajut iarba

să  mai respire

până  când devin eu însămi

un aer albastru.

Mi se cuminecă  lacrima.

Fiecare din noi

e aerul altuia.

Vreau să  mai simt

fie şi o adiere

o adiere de tine…
______________

DE-ATÂTA LINIŞTE, MĂ  AUZI?

Cum să  trăieşti

doar pe spinarea cuvântului?

Pescăruşii nu ştiu

a cetire

sufletul meu scâlciat.

Din smârcuri albastru-verzui

răsar nuferi galbeni.

De-atâta linişte

încep să  şchioapăt.

Mă  auzi?

Risipeşte-mă-n tine!
______________

AR MAI FI VREME
Se zvârcoleşte

aerul dintre

îmbrăţişările noastre.

Am putea chiar

să  ne agăţăm de el

ca zmeul de sfoara

subţire.

Ar mai fi vreme

de-un vis

dacă  ultima toamnă

n-ar veni prea curând

să  ne ceară

uiumul…
CEZARINA VICTORIA-ADAMESCU

15 Martie 2010

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: