LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Al. Florin Ţene: „Vitraliile mării“

FEMEIA CU TRUPUL DE LUT ARS

Femeie cu trupul de lut ars,încă te aştept

lângă  barca întunecată

cu nasul vârât în nisip,

măcar că noaptea a trecut ne-mpăcată.

În valuri străluceşte luceafărul de ziuă

pe nisipul plajei roţile căruţei se aud

şi omul aruncând algele cu furca dimineţii

când peste tâmple mă loveşte biciul unui gând.

Dar dorul nu te aduce,pluteşte la orizont în hău,

Îţi poartă de ieri urma trupului tău.

A rămas de o parte marea cu care te-am legănat

şi ,fără glorie,barca noastră de nuntă

adoarme ca o femeie căruntă

şi fără şlip

cu picioarele în mare şi nasul în nisip.
_________________

CASA REGINEI MĂRII

Îţi zidesc din apă o casă cu fereastră

În care să intri însoţită de sclave

Cu muşcata înflorită într-o glastră

Când marea îmi cântă octave.

În biblioteca ta de apă albastră

Poetul doarme cu o nimfă suavă.

Mă tem stelelor de venirea voastră

Să nu-mi tulburaţi liniştea bolnavă.

În casa ta de apă te-ntinzi pe fotolii,

Din apă sunt,cum suntem toţi

Şi valsul,universul nostru cu atolii,

Şi ziua aceasta ce alunecă pe roţi.
_________________

DOAR VISUL

Despic cu braţul marea în talazuri

Şi botez cu noi cuvinte pământul întreg

Când gândul mai sare zăplazuri

Şi cuvintele dintre noi se mai leg.

Marea se apropie de mine cu ochii trişti

Vapoare trec pe sub cerul milenar

Luceafărul serii geme a restrişti

Şi-mi aprinde pipa cu-n amnar.

Tu treci călcând pe visul meu

Cum luna despică-n două bezna

Iar marea mi te-apropie mereu

Până când visul îţi sărută glezna.
_________________

ETERNUL NUD

O plaje de azur aici se aşterne,

Dinspre mare bate un alizeu,

Iar tu vii cu clipele eterne

Şi faci din mine un semi-zeu.

Luceafărul bate la fereastră,

Vântul suflă parcă dintr-un corn,

Tu dispari încet în lumea ta albastră

Şi-un pescăruş îşi culcă zborul pe un horn.

În mine dorinţa încă ţipă,

Îţi văd sub lună eternul nud,

Cerul face de lumină risipă

Când clocotul iubirii îl aud.
_________________

FAR CĂLĂUZITOR

Se dă de-a dura luna pe faleză,

Eu te dezbrac de cuvinte,

Mă îmbrăţişez ca o meduză

Lipindu-ţi corpul de veşminte.

Cu tine-n mijlocul verbelor sfinte

Mă simt ca  într-un taler de balanţă

Când marea acoperă morminte

Şi nemiloasă şterge ultima speranţă.

Lacrimi din ochi îţi cad

Când valul mă duce-n neştire

Şi rochiile de pe tine toate-ţi ard

Far călăuzitor pe marea iubire.
_________________

SOMN NELINIŞTIT

Rapsodii de lună şi mare

Sufletul se revarsă în comete,

Inima se aşează,pescăruşi,pe vapoare

Când dorinţa se ascunde în rochii violete.

Sunt o sinteză a universului marin

Luna se sparge-n valuri ca un cristal

Din adâncuri ajunge la mine-un suspin

Şi chip de zână ia,în noapte,un val.

E marea un somn neliniştit

Pe braţele ei ceaţa se aşterne,

Pământul intrat în infinit

Îşi descifrează podoabele eterne.
_________________

DESENUL DE SARE

În ziua aceasta m-a albit furtuna

Ce-şi trimite ţestoasele sub uşi,

Se holba din nori la mine luna

Desenînd pe podele din sare păpuşi.

Din nu ştiu ce clipe înalte şi multe

Te-ai desprins din sarea albă pe podea

Te simt femeie cu dorinţe oculte

Plângând cu lumină pe inima mea.

Mă simt aici ca un Făt-Frumos

Ce-şi arde briza sărutului pe buze,

Vapoarele-mi stârnesc un cântec duios

Când femeile-mi sunt,pe mări,călăuze.
_________________

LOGODNA DIMINEŢII

Se ridică dimineaţa din mare ca o scoică

Care şi-a pierdut melcul la răscruce,

Se aude-n depărtare o troică

Când iese din adâncuri un cearcăn ce străluce.

Aud pe cer fluieratul vapoarelor în cruce

Şi un taraf de greieri împrăştie balsamuri,

Dimineaţa nu ştie ce drum să mai apuce

Rupându-şi cămaşa-n multicolore flamuri.

Îţi simt lângă mine respiraţia subţire

Ca un curcubeu ce se arcuieşte peste mare,

În suflet înmugureşte o mare iubire

Când îţi pun pe deget vergheta de soare.
_________________

POTECA BĂTUTĂ DE LUNĂ

Stânci.Fluxul se izbeşte de gânduri.

Visez ,bătrâne vapoare

Suspină în lumina lunii şi rânduri

De ceaţă vin dinspre mare.

Simt o duioasă sfâşiere de finaluri,

Stelele desenează pe ape vitralii,

Încă mai cred că sunt pe la baluri

Alunecând printre rochii şi dalii.

Cerul a desenat peste mare o arcadă,

Parcă eu ţi-am pus pe frunte o cunună

Când au venit toţi să ne vadă

Trecând prin mare pe-o potecă bătută de lună.
_________________

SE RUPE O SECUNDĂ

O briză de dimineaţă îmi înseninează

Adâncul meu sărut de început,

O stâncă la picioarele tale-ngenunchiază

Când eu te visez statuie de lut.

Duioase îndoieli îmi cutreieră pieptul

Ochii îi înşurubez în nestinse zări,

Mi-e teamă că am călcat cu dreptul

Când te chem să vii din depărtări.

Infinitul se rupe în zare de secundă,

Ai trup de zeiţă sub bolţilşe enorme

Şi genuni neştiute ne inundă

Când întâia oară iubirea prinde forma.

AL. FLORIN TENE

Anunțuri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: