LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Al. Florin Ţene: „La margine de univers, pe o baliză…“

La margine de univers,pe o baliză…

Era o vreme când nu era timp

Lucrurile toate aveau aripe

Se năşteau nevăzute în Olimp

Ieşind din ouăle de clipe.

Copacii cu rădăcinile în cer

Erau înaintea zilei cu un pas,

În universul născut dintr-o enclavă

Ceasul trăgea de mână un alt ceas…

…şi aşa,unul după altul,şi altul…

Omul nu se vedea,nu ne vedeam…

Cu lumea ce aluneca spre-nalturi,

Omul şi veşnicia porniseră-n tandem.

Dar a venit Eva,prima oară

Muşcând mărul din livada cu rădăcinile în sus

Şi de-atunci bărbatul îşi tot cară

Crucea Mântuitorului Iisus.

Prin cuvânt divin al spaţiului curbat

Ne adâncim în vârtejuri proaspete de briză

Zăbovind mereu într-un păcat

La margine de univers,pe o baliză

Cu sufletul ferecat într-o valiză.

_________________

LUMINĂ PENTRU MAMA
În fiecare zi îţi aprind din inimă  lumina,

Lumânare,mamă, pentru sufletu-ţi umil,

De am greşit ,îmi port şi-acuma vina

furnicilor strivite sub călcâiul de copil.

Îmi port crucea plecării mele din sat,

Alergând după fluturi sub cerul depărtării,

Iar dacă,uneori,am căzut  în  păcat,

Îţi cer iertare,mamă,la ceasul înserării.

Îmi aprinzi zorii luminii ce n-o  vezi,

Eu,lumânării zilei mă închin sfios,

De Sus,ştiu,tu prin lume mă urmezi

Şi mă-ndrepţi cu sfaturi când fac ceva pe dos.

Iubire şi cald era mamă lângă tine

În universul casei în amintire rămas,

Dar o chemare încolţea,pe-atunci,în mine,

Destinul îmi pregătise-un Pegas…

De-atunci colind prin păduri înşelătoare

Tezaur de invidie,ură şi venin.

Am mai venit la casa albastră pe-o cărare

Iar tu în ochi aveai lumină mai puţin

Aşteptai tăcută cu  fruntea de fereastră

Aveai în ochi aşchii de întuneric

Iar gându-ţi trimis spre mine-pasăre măiastră

Doar el mă cuprindea în mieziul sferic.

O iubire de tine îmi intră-n sânge mamă

Cu ghiocei,muşcate şi miros de pelin,

Dojeana-ţi blândă aşi luao acum în seamă

Şi m-aşi întoarce acasă pe urme de senin.

Un dor îmi coboară în inimă de casă

De truda tatei,a ta şi de înserate mângâieri,

Însă urma voastră de aer rămasă

Când o ating se preface-n ieri

În fiecare zi îţi aprind din inmă lumina,

Lumânare,mamă,pentru sufletu-ţi umil,

De am greşit,îmi port şi-acuma vina

Furnicilor strivite sub călcâiul de copil.

AL.FLORIN ŢENE

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: