LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Adrian Munteanu: Sonete

STRADA BISERICII

SFÂNTUL NICOLAE (1)

Aici a fost să mă deschid spre astre.

Erau pe-atunci doar ronduri de verdeaţă

Şi pomi rodind în dimineţi cu ceaţă,

Modeste flori, zâmbindu-mi trist din glastre.

Privirea mea de la-nceput de viaţă

Ţintea s-atingă depărtări albastre,

Dar au înfrânt-o aprige dezastre,

Cu urlet lung ce şi acum mă-ngheaţă.

Ligheane-nşiruite pe covoare

În care ploaia necurmat a-nvins

Şi-acei bărbaţi ce răscoleau ziare,

Durerea mamei ce apoi s-a stins

Mi-au pus pe frunte jalnică paloare

Şi peste vii nădejdi murdar a nins.

29 iulie 2007

_____________

COLEGIUL ANDREI ŞAGUNA

Cum buchiseam pe nesfârşite strane,

Acolo unde litera-i virtute,

Şi îi rugam pe zei să mă ajute

Să îmi alunge frica din organe.

Dar buzele parcă-mi erau cusute.

Mă furişam tăcut lângă olane

Şi nu priveam focoasele codane

Să nu se-amuze-n colţ, pe întrecute.

M-au zgâlţâit vântoase mari şi neguri.

Abia trecusem clasa pân` la opt.

Mă curăţam cu greu de chin şi jeguri

Şi nu ştiam ce chipuri să adopt.

Vedeam frânturi de rosturi, nu întreguri

Fragil reper, adolescent necopt.

27 iulie 2007

________________

CURTEA BISERICII SFANTUL NICOLAE

Îmi tremură piciorul prins sub pietre.

Căsuţe mici se-nşiruie pe laturi.

Băbuţe supte, stând zelos pe paturi,

Veghează focul în ciobite vetre.

Turnuri străpung cu stolul de canaturi

Văzduhul spart în bocet de cumetre

Ce-n ţintirim, sub cruci cu Ion şi Petre,

Se tânguie subţire printre straturi.

Prunc străveziu, în argintii veşminte,

Deschid cărări, cu mortul înapoi.

Feresc tăcut cernitele morminte.

Valuri de plâns mă îmbrâncesc şuvoi.

Îmi iau ştergaru-acasă şi, cuminte,

Aştept alt ceas cu ne-ntrerupte ploi.

27 aprilie 2007

Gruiu

__________________

CASA PROFESORILOR

Deschid o poartă. Urc spre neştiutul

Etaj îngust, pe-ntortocheate trepte.

Mi-aş fi dorit să nu mă mai aştepte,

Să nu-mi încuie în cămări avutul.

Dar mi-a deschis. Printre priviri nedrepte

Mi-a aşezat pe frunte, strâmb, sărutul.

M-am ruşinat că nu ştiu începutul,

Lăsând răspunsuri în pustiu s-aştepte.

O palmă grea şi-acuma mă mai arde.

În ceafă-nfipte ghearele de corb

Adânc brăzdară umiliri bastarde.

Un dascăl dur, nesimţitor şi orb

A aruncat în fraged trup petarde,

Dureri târzii ce şi acum mă sorb.

28 iulie 2007

_________________

STRADA BISERICII

SFÂNTUL NICOLAE(2)

Uluci înalte, tremurate ochiuri

De fier întins cât ţine-n jur ograda.

Iar dincolo pornea în pantă strada,

Arena-n care se stârniră jocuri.

Cum mi-a ajuns pe la urechi dovada

Că au venit copii din alte locuri,

Să-nalţe-n colbul drumurilor focuri,

M-am prins de gard, cum s-ar culege prada.

Dar poarta mea închisă e luminii.

Nu pot să sar, oricât sunt de agil.

Privesc cu jind şi ciudă la vecinii

Ce-aduc în juru-mi izul de trotil.

Pe gardu-nalt din capătul grădinii

A mai rămas un scâncet de copil.

28 decembrie 2007

___________________

BISERICA SFÂNTUL NICOLAE(2)

Robuste porţi sunt gata să se-aplece.

Eu şi coşciugul mamei. Lungi tăceri.

Ochi înseraţi. Aşa curând să pieri ?

Rostesc în gând. Nu-s lacrimi să mă-nece.

Cui să mă plâng ? Noi n-am avut averi.

Abur firav din lumânare trece.

Doar eu. Sărutul ultim trist şi rece.

Un gol în piept. Ai încetat să speri

Când boala-n trup s-a răscolit flămândă.

Încă puţin. Să te mai văd. Popas.

Singuri şi muţi. Afară-s corbi la pândă.

Din cât a fost, a mai rămas un ceas.

În strane îngeri mi-au trimis osândă

Să-ţi port icoana-n trup de bun rămas.

11 august 2007

_______________

STRADA BISERICII

SFÂNTUL NICOLAE(3)

Întind cortină între pomi, pe sfoară.

Se joacă Gogol, cu actori de-o şchioapă.

Pe iarbă strânşi ciorchini, ca să încapă,

Stau puşti privind spre scenă într-o doară.

Simţeam atunci cum clipele se-adapă

Din seva caznei, dulce şi amară.

Vibrări de slove nu aveau să moară

Şi-n jur pământul n-a deschis o trapă.

Eram acel ce-şi dibuise rostul

Şi răspândisem printre crengi mister.

Nu pricepeam cât va să fie costul

Vâslirii-n val de crud corăbier,

Dar ştiu c-atunci aveam să frâng anostul

Şi să presar uimirile-n eter.

28 decembrie 2007

______________

ADRIAN MUNTEANU

Anunțuri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: