LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Adrian Botez: „Viersul bolii de viaţă“

UN ÎNGER, AZI-NOAPTE…

un înger

azi-noapte – m-a vizitat (nu vă temeţi

nu vă indignaţi: nu mi-a spus nimic

doar a stat

sau levitat – pe un raft de la bibliotecă…)

******

era supărat: ţinea

între degetele bucălate – o

ţigară – dar

n-a fumat

******

încruntat – mormăia

ininteligibil – ceva

în puful auriu din jurul buzelor:

a fâlfâit din aripile-i

albastre – de câteva ori – deranjându-mi

păianjenii de prin

colţurile camerei – apoi

fără veste – a

plecat

******

adică – a dispărut dintre

razele cărţilor – într-o

groapă mult mai adâncă de

raze

******

m-am simţit gol – părăsit

oarecum trădat: aş fi preferat

să mă înjure pe îngereşte – să

mă facă praf – scânteietor

cu aripile lui ameninţătoare

******

nu – el nu: lumea cealaltă

nu mai are încredere în

simetriile mele: preferă să-mi dea

hapuri – în loc de sibilinice

fascinante mesaje

******

au divorţat de mine – de mult

entuziasmele – agapele

confreriile secrete întocmite cu

cerul – am fost şters din

catastiful măririi

******

a venit scadenţa voluptăţilor

mele – scadenţa tăcerilor mele

comode şi laşe

******

cerul m-a băgat într-o carantină fără

sfârşit:  se preface-n oboseli de nisip spulberat

timpul: nici nu mai apucă

s-ajungă secundă – cu atât mai puţin la

rangul de minut ori

himeric – de ceas

******

până şi ultimul fir de

colb – este blindat în

seiful ceresc – sub un

cifru indescifrabil

******

faţă de cel ce şi-a fraudat

până şi propria viaţă – totul trebuie

ferit şi ascuns – cu o grijă

înfricoşătoare

******

o foarte reuşită acuarelă a

iadului

_____________

SONET SUFOCAT

trec printre-artere ciumpăvite-n seară

decenţa umple-amar pocalul morţii:

prearăbdător, în sânge sui c-o scară –

nu-i niciun bec în mahalaua sorţii

******

preludiul agoniei geme-n strune

sub geamul târfei infectate-n vis –

dar cine se îndură să adune

mii de primordii eşuate-n scris?

******

din casă-n casă, cioclii scot cadavre

şi ciume, lepre   – se sufocă-n fum   –

dar nicăieri nu am aflat palavre

******

s-accepte ghiciturile în scrum…

cerşesc tortùri pe roată, crin ucis –

decât un naufragiu-n paradis!

____________

DESCÂNTEC

altădar şi altădată

privire înmiresmată

de un cer uitat odată

şi-o lumină minunată

******

altădată altădar

călărind pe cal de har

răsărind tot iar şi iar

din altar în alt altar

******

altădar şi altădată

bâiguind pe strune-ndată

o ivire furişată

prin oglinde răsfirată

******

altădată altădar

fără foaie-n calendar

doar în gând şi foarte rar

poposind pe lampadar

******

altădar şi altădată

nume scump şi licăr iată

amândouă deodată

rugăciune preacurată

******

altădată altădar

mirul izvorând preaclar

din ispită aşadar

cuibări în ochiul doar

******

altădar şi altădată

uimire nesupărată

venind val pe val ciudată

de îngeri răscumpărată

******

altădată altădar

orice rege-i azi soitar –

nu-l plimba pe lângă var

focul mistic de bazar

******

altădar şi altădată

nici în van şi niciodată

sfântă vorbă nepătată

dreasă zodie-aripată

******

altădată altădar

cuvine-se lui Florar

fecioară multlăudată

grăire înmiresmată

******

…linu-i lin de paradis

tot rostitu-i doar în vis…

____________

DOINĂ

zac a moarte-n primăvară

vrabie mi-e tot o cioară…

bate-n poartă la copaci

soarele – dar ce să-i faci

când pe scară de cenuşă

moartea s-arată la uşă?

******

lăptişor de soare, lună –

s-a făcut de noapte-bună…

păsările clădesc cer

eu caut locul un’ să pier:

e un loc lângă fântână

unde cârtiţa se-nchină…

******

sărbătoare mare-i lumea

cu poftiţi din toată strunea:

mi-a plesnit cântecu-n toi

de-a rămas orfan de voi…

aştept înc-un val de ceaţă

silabă din altă viaţă…

******

zac a moarte-n primăvară:

eu ‘năuntru – voi afară…

tot se face  după lege:

cine-aicea râde-a rege

dincolo – doar veşti pribege…

…singur trec pe căi betege…

_____________

OSPĂŢUL PRIMĂVERII

să-mi dai Pâinea – felii s-o-mpart lumii întregi:

sunt veniţi la ospăţ zei sălbatici şi regi!

de sub bolţi tămâiază Privighetoarea –

lui Hristos i se simte mărirea şi boarea!

******

azi – aici – prin Hulub s-a stârnit paradis

toţi săracii respiră lumină şi vis!

uităm toţi amintirea şi greul de pântec:

avem rost şi fiinţă prin toiul de Cântec!

******

prin păduri mugureşte – cald – sângele-n cer:

stâlp stă Veghea de Verb – vii popoarele-o cer!

El-Hristosul nunteşte-ntr-al raiului sfat:

******

din rărunchii de lume Plugaru-a schimbat

gramatica ierbii: -a apus şi-a-nviat;

nu sunt eu – nu eşti tu: este Mirele-aflat!

ADRIAN BOTEZ

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: