~Adrian Botez: „C.V. de cioban al cerului (poeme inedite)“
C.V. DE CIOBAN AL CERULUI
LIEDUL METAMORFOZELOR
ar fi fost bine să plouă-ntreaga noapte
să mă înec în florile de rod:
aşa – doar voi privi de pe înaltul pod
cum faclele se sting – discret – în şoapte
****
cumplitul lied mă urmăreşte-n stele
orbesc privind la şarpele uitării:
de-atâtea-ncolăciri se rup ostroave
oprindu-l pe Ulysse-n gura mării
****
e cântul bolii zborului de flutur
e cântecul seminţei prinsă-n brazdă:
din fâlfâiri – târâş fără de gazdă
****
din moartea zânei – florile se scutur…
…mareea morţii unduie-n coroane:
răsare luna – cap punând la zvoane
___________
CÂNTÂND ÎN VIE
licăre şi flacăre – în ploile nopţii
flecăreli de trubaduri – îngeri din adopţii!
latră câini în subpământ – huhuie comori
e un timp ca să trăieşti – zorii-s ca să mori…
****
nu veniţi cu nunţi prin munţi – călăreţi de spaimă
vi-l ştiu tropotul saşiu şi a voastră faimă:
mai bine scăldaţi în vin miezul cel de noapte
să plutească-n el – cu lin – stele tot mai coapte
****
şi un greierel din vii pună-n strună visul
s-o convingă pe „cumătra” – prima oară-n ere
că nu-i asudat de munci – ELCRIN – paradisul
****
şi că lenea din lumini dă oricui putere!
…tresării din cântu-mi beat – un butuc cu coarde:
Hrist se ghemuie-mi în pălmi – ori piron mă arde?
_____________
ARHANGHELUL DIN STUPCA
lui Ciprian Porumbescu
tragi cu arcuşul peste aştri – -nduioşat
vioara munţilor vibrează – -n mii de brazi
de-atâta patimă şi suferinţi de dor
se-aprind şi ard biserici – TRICOLOR!
****
vremea-a-nşirat pe struna-i zvârcolită
sufletul românimii-ngenunchiate
Hrist leapădă lacrimă nezbicită
învie-n sori coroanele-astrucate…
****
arhanghelul din Stupca aiurează
miezuri de noapte se descântă-amiază
iar zânele din flori îşi scutur roua
****
şi-a cântec se deschide-o lume – Noua!
…e-atâta jefuire – de sfânt şi de frumos
încât toţi îngerii s-au prins în horă – jos!
________________
C.V. DE CIOBAN AL CERULUI
sunt cioban şi urmaş de
ciobani – de cei cu ghioaga vârtoasă – iar nu
agricultor – cu pământul până la
buric – cântărindu-i anotimpurile
răsturnării – dării peste
cap – precum
Arhimede
****
turme – coloşi de piatră – port
răstignit în bocetul hărţii
lumii de dincolo – pe toţi îi port – în armoniile
harfei mele – ascunse în
straiţa mea – luând între
trei degete şi semănând – din ea – pe drum (precum un
copil sărman – care nu se vrea rătăcit – ci de zei aflat – şi
cu iscusinţă de
fulger şi pace – mascat) – sămânţă de bun şi străbun – de moş şi
strămoş:
întunericul cald al
rugăciunilor către Zalmoxe – şi stelele fierbinţi ale
revelaţiei piscului
****
pe unde trec turmele – se fac
lumini de răni şi râuri – şi
muşcătoare precum Lupii Sacri – discursuri de
cascade: am venit – aici la
voi – să v-aduc – în fiece zi – Crăciunul şi
Paştele – sămânţa
învăluită în nunţile cerului de ne-nduplecată
piatră – şi
sămânţa greţos putrezită – dar
falnic trezită – în
Noua Poartă de
Arbore – Primenită Veşnic
Axă a Lumii
****
…noi – cântăreţii de soi – cântăreţii de
nor – de vultur – de
soare şi lună – de
regină nebună – vis de
mătrăgună – pe Răstignirea Viorii ne
plecăm – unduind – pletele – precum – pe Crucea din Priveghiul Muntelui – se pleacă şi curg (cu urechea trăgând
pururi – înspre misterele
Firii-Ngropate – Ascunse) – se pleacă şi curg – se pleacă şi curg – …curg Sfintele
Apele…Pururi
Înviatele
****
…şi – colindând într-un ropot de
Cânt – Drumul
Focului – vestim
princiari: noi nu cerşim decât
de la El – vorbele – dar
în mijlocul vorbelor – măseaua timpului se
sfărâmă – cu pocnet sec – de
vrajă destrămată…
****
…şi – printre buzele hăului beznei – îşi taie
cu foşnet de mătase – Cale de Foc (spre limpezirea Sufletului
Lumii – dar şi spre
luminarea ori lămurirea popoarelor – oprite – lovite
cu sete – tocmai în
gura de rai) – tăişul de oglindă al
Spadei Adevărului: „astăzi s-a născut
Hristos”… – şi deci
ne naştem din Sfadă şi Spadă – cumplit
biruitori asupra
Morţii – care nu-şi mai află
Pradă
…şi nimic nu mai este de scris – de
acum – în
letopiseţul vechi al
Privirii Extatice…
_____________
A STA NERÂVNITOR ÎN LUNĂ
prietenului meu de peste oceane, Ioan Miclău
…era şi-atunci o zi – era şi-o noapte – precum sunt cea de azi
şi cea de mâine – şi stam – nerâvnitor – ci
paşnic gânditor senin celest
în lună – exact pe muchia dintre
vis şi via
nestânjeneală-a nemuririi
trăite atât de-intens – precum o
viaţă
****
…n-am râvnit – niciodată – de-acolo – din
lună – s-opresc timpul în loc – doar
pentru că-mi părea mai minunată ca
minunea – o zi din vara
neştiinţei noastre de a fi
****
…apar – din hău – atâtea motive şi
iluzii – încât – cu-nţelepciune – nu râvnesc
nimic: doar stau şi-aştept să mi se toarcă-ntreg
caierul vieţii nemurite – pentru ca-n seară să pot
pune capul pe perna razelor selene
umplută cu înmiresmate – noptatice
ierburi hialine (precum visarea – complicată-n
androgin – a emisferelor
meduze) – şi să-mi mărturisesc – în barba-mi încurcată-ntre alge din
văi venerate şi din tăuri de munte – că
n-a fost tocmai rău să
am răbdare – că
toate-au fost cu rost şi
pe-ndelete povestite îngerilor – din
grădina mea – de Însuşi Naratorul
Dumnezeu
****
…păsările fac tot ce-au apucat să facă – de la
începutul lumii – fără mine – gâzele
zboară în caraghios – dezlănţuit zig-zag – cum
numai timpul mai şovăie – găsind în
aer şi cuget – găuri nesperate – evadări din
rău pecetluita realitate… – …în poienile
codrului de stele – caii frământă-n
copite praf lunar – şi – fulguind din
coame – se cabrează-ameţitor pe muchia
muntelui din cer – treziţi – ori
îmbătaţi – deodată – albi inorogi – şi strugurii le curg
vin sfânt – printre zăbale… – …iar
oamenii – oamenii cei
prea din zori inventaţi de lumină – se bărbieresc într-una
pe obraze – cu tot mai enigmatic
întuneric: cum să ajut eu o
asemenea rânduială – dusă până la-nalt înfiorata
fântână de
cotidiene-extaze?
____________
TIMP NESIMŢIT
trece timpul ca nebunul: nu mi-a
aruncat – niciodată – nicio
privire: a năvălit doar – orbeşte – în
viaţa mea – a pângărit-o şi
sfâşiat-o – nătâng şi
fără-ntrebare – şi-acum
vrea să plece – nesimţitul – umblă
ca turbatul – să spargă ocniţa
pieptului meu coşcovit – să fâlfâie
(neauzit criminal)
surd şi-nfundat – precum
bufniţa – fâl-fâl-fâl – şi
să dea buzna – nesătul canibal şi
mitocan – iar
în alte grădini – uscându-le
secătuindu-le – părăduind
minuni – ofilind
nădejdi – stingând credinţe – muguri de
vise – fremătând
fărâmând
****
nu – nu te las să scapi – să-ţi faci
iar – unde vrei şi cum vrei tu – de
cap – timp nesimţit şi
nebun: nu-nu
****
vei sta – nemernic pângăritor – aici
cu mine: te voi lega butuc – cu toate
beteşugurile mele – fără de număr – şi
vom putrezi – amândoi – ca doi
siamezi: om şi
timp – timp şi
om
****
nu se va mai întâmpla nimic în lume – dar
nici tu nu-ţi vei face
damblaua – peste hoituri de îngeri şi peste colb de
pribegi – prin smerite inimi de pelerini – cu
focul zării în ochi –
toate – hoituri pulsând de instinctul
drumului – fermecătoare
****
…şi – astfel – omenirea şi viaţa
vor căpăta – prin mine
un biet măscărici de
mahala – nemurirea
****
…n-o vor – poate – dar
o vor avea: trebuie făcut şi timpul ăsta
nesimţit – să-şi plătească toate
crimele – prin
cineva
____________
S-A PORNIT PLOAIA DE NEOPRIT
doamnei Rodica Lăzărescu
…s-a pornit ploaia de neoprit – necruţător sfredelitoare – împungătoare
atotstrăpungătoare – ploaia de
meteoriţi – ploaia cea de
uluitor dilataţi stropi de foc – care străbate pământul – mâhnit şi netrebnic
într-un loc stătător – lălâu aşteptător de…
Dumnezeu şi el numai – ştiu de anume (şi fără de
nume) ce – ploaia cea iute – sălbatică – dintr-o parte în
alta-l împunge-străpunge – şi – apoi – mai
departe – în jos – străbate tot ce este de
străbătut: aştri şi stele
planete boccii – amărui şi sanchii – corpuri
numai pe jumătate-mbrăcate – dezvelite
vederii – dezamăgite
morocănoase – şi găuri
negre – şi merge-n adâncul
adâncurilor – fluviul de pară – focul care dă
găuri şi prăpăstii de foc – găuri şi hăuri fără
întoarcere – în josul
josului – până la
rădăcina rădăcinilor lumii – ecou al
rotirilor ameţitoare – nebune-ale
spumii…
****
…şi acolo-i găseşte şi le dă bineţe şi
nopteţe – tuturor gnomilor care – -n delir
de la-nceputul lumii – stau numai într-un
chef – numai la mese de-ospeţe – unde
doar aurul şi argintul sunt
chemaţi să
lumineze – făclii printre
trupuri contorsionate – cu fălcile şi cu
gura şi colţii – smucite a muget şi urlet şi chiot – spre
sus – cumplit răsucite de
secetoasa sete-a minunii
****
…şi din picăturile focului – scormonesc
invidia şi orgoliul Mumelor – invidia şi orgoliul
Tatălui Negru al Lumii – răscolesc pântecele
seminţelor grăbirii – pântecele-n adormire al
ielelor şi ştimelor şi rusalcelor
nevăzutelor – celor care de veci se credeau
uscate – sterpe
netrebnic uitate de
rază şi plod
****
…şi necontenit şi fără cruţare – Pântecul cel de
Fală al Beznei slăvite şi neizbăvite se-ncordează şi
naşte – naşte – plodeşte într-una – într-una îi
scapă – pe sub poale – spre
susul de frunte-al încununării
Lui Dumnezeu – Frunte a sorilor şi
lunilor – amândouă stihiile-aflate în magică nuntă de
foc – plodesc fără de-oprire – numai
arbori cu coroane imperiale – de aur şi-argint – numai grâu
zvâcnind ţepos – asmuţit mustăcios – de grele febre
solare – şi păpuşoi
slăvit întru conuri strălucind şi sticlind – precum
coifuri de luptă – miraculoase: ştiuleţii de
aur şi-argint – …numai pomi cu poame de
aur şi-argint – numai păgâne ferigi arborescente pâlpâite şi
tufişuri gigantic arzând ruguri – ele suite – sfidător
batjocoritor – exasperat de
luminat şi curat – până sub
Tronul cel Mare
****
…da – de sub
Tronul Judecăţii din Urmă curg şi cresc – cresc şi
curg – nu bureţi labirintici
nedescurcăreţi – nu bureţi
de pâclă – sălcii meschini – mici şi
creţi – ci
boscheţi şi smicele de aur şi liane şfichiuind – precum princiare
trene de scântei – scăpate de sub
ritmul minor al călcâiului – scăpate acum întru
văzduh – nepieritorul şi largul şi
generosul văzduh – acum năpădit de trăsnet şi
de aur şi-argint şi de
Fulger…
****
…plouă invers
acum – în univers – numai cu Plozii de
Zâne – rămuroşi – crud fibroşi – fiii şi
fiicele Tainei şi Gnomilor – ai beznei – cu viscol apocaliptic – şi cu
pălălaie cotropitoare
strârnite – din buzunarele zgârcite-ale
Domnilor – care-n zadar ar mai năzui să
oprească plodirea – năpădirea cosmică – în toate şi din
toate colţurile şi
crăpăturile oarbe-ale Creaţiei Lui – năpădirea Seminţei
Flăcării Celei Vii – prăpădire a cătuşelor şi
zarvei pustii – de lanţuri ale
întunericului – acum dezlănţuire descătuşare – întru
răcnet vifornic de glorie – a
Aurului şi-Argintului – picături arzătoare – adânc
sfredelitoare cotropitoare – cu lacrimi de
foc …
****
…ploaie care – de-atunci – în măruntaiele lumii – nu se mai
opreşte – şi cumplit şi
bizar – cu încăpăţânare
mistică – mereu izvorăşte – nimic nu mai
ocoleşte – potop de lumină
înfricoşată – desăvârşit
spre Raiuri de Victorie
Vie – a Focului
liberată
____________
SUPRAIDENTITATE
pe măsură ce scriu – Dumnezeu
citeşte – aflând
cine este
****
n-are nevoie – în noaptea neştiinţei şi
aflării – de
feştilă: slovele – în ţepoşate rânduri
împungând agresive – cu junghere de fulger şi
suliţi – străji credincioase până la
veşnica viaţă – Îi luminează
şi-L învelesc cu
milă
______________
MĂRTURIA LUI DISMAS
să ne liniştim – să adăstăm pe malul
înţelept al cuvintelor – pentru ca viaţa – în
spume – să aibă vreme a ne ajunge din urmă
****
să nu ne ferim de
cuvinte – să nu ne ferim de
lumină – precum furii înrăiţi – ori
cârtiţele cele scobite de obiceiul
iubirii
****
a fi om a însemnat a rosti
curajos ori laş – cuvinte
pentru adormit
minciuna
****
cuvinte – pentru a limpezi
vinu-n agheazmă
****
…cât de târzie – şi cu cât mai târzie – cu atât
mai exasperată
orbitoare – a lui
Dismas – mărturie
***
n-am fost nici bun – nici
rău: un oarece
om
****
am văzut ape-n amug – şi
le-am înfruntat – am văzut
munţi în răsărit – şi
m-am înălţat
****
câmpii şi păduri – m-au îmbrăţişat – în flori şi
materne umbre
****
am cunoscut şi oameni:
nu mi-au plăcut – totuşi
am trăit printre ei – ca-ntr-o
lungă şi meritată osândă – pentru
câtă negrăită frumuseţe am
îndrăznit să-mi aleg şi răpesc – drept
tovarăş de drum şi de jafuri în cer
****
am ajuns la capătul
puterilor de a admira – de a
suporta absurdele cruzimi ale
vieţii: soarele care scapătă
acum – după creste – mă va afla
îngenunchiat – cu adevărată smerire-aşteptând
noi treziri – întru gloria deşartă a
noilor drumuri – întru
reculegere – în faţa
tuturor morţilor din mine – gânduri pe care
umbra mea le-a târât – gâfâind – de-a lungul ţărmilor
înspumatelor ape
****
…e un timp pentru veghere – cu ochii
mijiţi până la izvoare – până la
orbire – în faţa
mormintelor deschise – a ceea ce am
dorit să ucid – dar nu m-au lăsat
stelele cerului – atât de amestecat
vorbind între ele – şi
cu mine – precum îngerii care – noapte de
noapte – îl contrazic – până la
isterie – pe
Dumnezeu
****
iar acum – răstignit – pentru foarte reala mea
crimă – nu fac decât să slăvesc în
El – ceea ce
nu am izbutit – cumplit să visez – dimpreună cu
Adevărul – în
mine
___________
SUNT ATÂTEA DE FĂCUT
sunt atâtea de făcut – într-o
biată scurtă viaţă
nu apuci să faci decât
preapuţine – dar ce trebuie şi
când poţi să faci – nu
întârzia – nu
amâna: dacă nu-ţi stăpâneşti – în
hăţuri – clipa – vei pierde locul din care-ţi
vezi – netulburat de fantasme – viaţa şi
rostul
****
n-ai dreptul să şovăi – când auzi limbi
despicate – în jur – şuierând
****
n-ai dreptul să şovăi – când
în jur nu e nimeni să te
ajute – să te
mângâie – dar simţi mâna Lui
pe umăr: te-ndeamnă să nu te opreşti – decât
odată cu viaţa
****
inima ta îţi spune să te duci la
culcare – când încă este
lumină – deci
încă îţi vezi – mâini şi
lucrare
****
inima ta îţi spune că
nimeni nu mai e lângă ea – dar tu ştii că
tovărăşia adevărată a inimii este
înainte – dincolo de
bezna pădurii – înainte – unde zăreşti
Piscul – Muntele Primejdios al
Zării – iar nu măruntele
popasuri de lângă – din preajmă…
****
…atâtea aspide lingând – bale negre – faţa
Pământului – şi atât de puţine
călcâie decise – deasupra capului
invers triunghiular – al
duşmanului
****
frica şi scârba sunt
scuze – nu
fapte
****
nu aştepta Judecata – ci
pregăteşte-te pentru ea
…sunt atâtea de făcut – într-o
biată – scurtă viaţă
_______________
PLÂNS DE MÂL
nu mai aveam casă
stăteam între tufe de irişi
…urăsc cumplit – dezlănţuit
irişii – îi
măcelăream cu infimele mele
degete – microscopici păianjeni dezmorţiţi
fojgăiţi – de
lacome promisiuni…
****
…fiori se târau în sus – spre
spre bărbie şi gură şi
frunte – tenii monstruoase
tentacular rămuroase – ieşite din abisuri – precum
coşmarul krakenilor – umilite de urduroasa
suveranitate a mâlului
oceanic
****
…plângeam – deci – lacrimi călduţe de
mâl – în mijlocul imemorialelor hălăduiri de
mâl
****
toţi – din toate galaxiile ascultate cu
ciotul – sângerând
hidos – al conştiinţei – toţi mă implorau – servil
să mă trezesc
****
eu continuam să-mi întind
mâlul – pe meridianele şi
paralelele inimii
****
era o vreme a descompunerii
smeritului putregai de
sămânţă
****
atunci – de undeva
cineva – a sunat trâmbiţele
apocalipsei
****
…şi în palmă – am
strivit ultima lacrimă a
vieţii – şi prima – a
învierii
****
…nicio cruce – toate
pădurile de cruci ale
pământului – însă
n-au fost de ajuns încăpătoare – pentru
făţărnicia scabroasă a
morţii mele
____________
STRĂINĂTATEA DE-ACASĂ
iarbă – terciuită de praf – motorină şi
funingini
****
în şanţul drumului – urma de roată – trecută prin
carne de câine
****
câţiva scheletici copaci cerşesc – zadarnic
pe deasupra inimilor de
fier – ale maşinilor
****
Dumnezeu – aruncat de suflul aroganţei
TIR-urilor – stă – dimpreună cu
cadavrul de câine – în şanţul şoselei – stă
cu aureola prăfuită – între
palme: se întreabă – ca-ntr-un bocet
ce caută El – în această strivitoare
străinătate
ADRIAN BOTEZ
Niciun comentariu până acum.
Lasă un răspuns