~Adrian Botez: „C.V. de cioban al cerului (poeme inedite)“

C.V. DE CIOBAN AL CERULUI

 

LIEDUL METAMORFOZELOR

 

ar fi fost bine să plouă-ntreaga noapte

să mă înec în florile de rod:

aşa – doar voi privi de pe înaltul pod

cum faclele se sting – discret – în şoapte

****

cumplitul lied mă urmăreşte-n stele

orbesc privind la şarpele uitării:

de-atâtea-ncolăciri se rup ostroave

oprindu-l pe Ulysse-n gura mării

****

e cântul bolii zborului de flutur

e cântecul seminţei prinsă-n brazdă:

din fâlfâiri – târâş fără de gazdă

****

din moartea zânei – florile se scutur…

…mareea morţii unduie-n coroane:

răsare luna – cap punând la zvoane

___________

 

CÂNTÂND ÎN VIE

 

licăre şi flacăre – în ploile nopţii

flecăreli de trubaduri  – îngeri din adopţii!

latră câini în subpământ – huhuie comori

e un timp ca să trăieşti – zorii-s ca să mori…

****

nu veniţi cu nunţi prin munţi – călăreţi de spaimă

vi-l ştiu tropotul saşiu şi a voastră faimă:

mai bine scăldaţi în vin miezul cel de noapte

să plutească-n el – cu lin  –  stele tot mai coapte

****

şi un greierel din vii pună-n strună visul

s-o convingă pe „cumătra” – prima oară-n ere

că nu-i asudat de munci – ELCRIN – paradisul

****

şi că lenea din lumini dă oricui putere!

…tresării din cântu-mi beat – un butuc cu coarde:

Hrist se ghemuie-mi în pălmi – ori piron mă arde?

_____________

ARHANGHELUL DIN STUPCA

lui Ciprian Porumbescu

tragi cu arcuşul peste aştri – -nduioşat

vioara munţilor vibrează – -n mii de brazi

de-atâta patimă şi suferinţi de dor

se-aprind şi ard biserici – TRICOLOR!

****

vremea-a-nşirat pe struna-i zvârcolită

sufletul românimii-ngenunchiate

Hrist leapădă lacrimă nezbicită

învie-n sori coroanele-astrucate…

****

arhanghelul din Stupca aiurează

miezuri de noapte se descântă-amiază

iar zânele din flori îşi scutur roua

****

şi-a cântec se deschide-o lume – Noua!

…e-atâta jefuire  – de sfânt şi de frumos

încât toţi îngerii s-au prins în horă – jos!

________________

C.V. DE CIOBAN AL CERULUI

 

sunt cioban şi urmaş de

ciobani – de cei cu ghioaga vârtoasă – iar nu

agricultor – cu pământul până la

buric – cântărindu-i anotimpurile

răsturnării – dării peste

cap – precum

Arhimede

****

turme – coloşi de piatră – port

răstignit în bocetul hărţii

lumii de dincolo – pe toţi îi port – în armoniile

harfei mele – ascunse în

straiţa mea – luând între

trei degete şi semănând – din ea – pe drum (precum un

copil sărman – care nu se vrea rătăcit – ci de zei aflat  – şi

cu iscusinţă de

fulger şi pace – mascat) – sămânţă de bun şi străbun – de moş şi

strămoş:

întunericul cald al

rugăciunilor către Zalmoxe – şi stelele fierbinţi ale

revelaţiei piscului

****

pe unde trec turmele – se fac

lumini de răni şi râuri – şi

muşcătoare precum Lupii Sacri – discursuri de

cascade: am venit – aici la

voi – să v-aduc –  în fiece zi – Crăciunul şi

Paştele – sămânţa

învăluită în nunţile cerului de ne-nduplecată

piatră – şi

sămânţa greţos putrezită – dar

falnic trezită – în

Noua Poartă de

Arbore – Primenită Veşnic

Axă a Lumii

****

…noi – cântăreţii de soi – cântăreţii de

nor – de vultur – de

soare şi lună – de

regină nebună – vis de

mătrăgună – pe Răstignirea Viorii ne

plecăm  – unduind – pletele – precum  – pe Crucea din Priveghiul Muntelui – se pleacă şi curg  (cu urechea trăgând

pururi – înspre misterele

Firii-Ngropate – Ascunse)  – se pleacă  şi curg – se pleacă şi curg – …curg Sfintele

Apele…Pururi

Înviatele

****

…şi – colindând într-un ropot de

Cânt – Drumul

Focului – vestim

princiari: noi nu cerşim decât

de la El – vorbele – dar

în mijlocul vorbelor – măseaua timpului se

sfărâmă – cu pocnet sec – de

vrajă destrămată…

****

…şi – printre buzele hăului beznei – îşi taie

cu foşnet de mătase – Cale de Foc (spre limpezirea Sufletului

Lumii – dar şi spre

luminarea ori lămurirea popoarelor – oprite  – lovite

cu sete – tocmai în

gura de rai) – tăişul de oglindă al

Spadei Adevărului: „astăzi s-a născut

Hristos”…  – şi deci

ne naştem din Sfadă şi Spadă – cumplit

biruitori asupra

Morţii – care nu-şi mai află

Pradă

 

…şi nimic nu mai este de scris – de

acum – în

letopiseţul vechi al

Privirii Extatice…

_____________

A  STA  NERÂVNITOR  ÎN  LUNĂ

prietenului meu de peste oceane, Ioan Miclău

…era şi-atunci o zi  – era şi-o noapte – precum sunt cea de azi

şi cea de mâine – şi stam – nerâvnitor – ci

paşnic gânditor senin celest

în lună – exact pe muchia dintre

vis şi via

nestânjeneală-a nemuririi

trăite atât de-intens – precum o

viaţă

****

…n-am râvnit  – niciodată – de-acolo – din

lună – s-opresc timpul în loc – doar

pentru că-mi părea mai minunată ca

minunea – o zi din vara

neştiinţei noastre de a fi

****

…apar – din hău – atâtea motive şi

iluzii – încât – cu-nţelepciune – nu râvnesc

nimic: doar stau şi-aştept să mi se toarcă-ntreg

caierul vieţii nemurite – pentru ca-n seară să pot

pune capul pe perna razelor selene

umplută cu înmiresmate  – noptatice

ierburi hialine (precum visarea  – complicată-n

androgin – a emisferelor

meduze) – şi să-mi mărturisesc – în barba-mi încurcată-ntre alge din

văi venerate şi din tăuri de munte  – că

n-a fost tocmai rău să

am răbdare – că

toate-au fost cu rost şi

pe-ndelete povestite îngerilor – din

grădina mea – de Însuşi Naratorul

Dumnezeu

****

…păsările fac tot ce-au apucat să facă – de la

începutul lumii –  fără mine – gâzele

zboară în caraghios – dezlănţuit zig-zag – cum

numai timpul mai şovăie – găsind în

aer şi cuget – găuri nesperate – evadări din

rău pecetluita realitate… – …în poienile

codrului de stele – caii frământă-n

copite praf lunar – şi – fulguind din

coame – se cabrează-ameţitor pe muchia

muntelui din cer – treziţi – ori

îmbătaţi – deodată  – albi inorogi – şi strugurii le curg

vin sfânt – printre zăbale… – …iar

oamenii – oamenii cei

prea din zori inventaţi de lumină – se bărbieresc într-una

pe obraze – cu tot mai enigmatic

întuneric: cum să ajut eu o

asemenea rânduială – dusă până la-nalt înfiorata

fântână de

cotidiene-extaze?

____________

TIMP NESIMŢIT

 

trece timpul ca nebunul: nu mi-a

aruncat – niciodată – nicio

privire: a năvălit doar – orbeşte – în

viaţa mea – a pângărit-o şi

sfâşiat-o –  nătâng şi

fără-ntrebare – şi-acum

vrea să plece – nesimţitul – umblă

ca turbatul – să spargă ocniţa

pieptului meu coşcovit – să fâlfâie

(neauzit criminal)

surd şi-nfundat – precum

bufniţa – fâl-fâl-fâl – şi

să dea buzna – nesătul canibal şi

mitocan – iar

în alte grădini – uscându-le

secătuindu-le – părăduind

minuni – ofilind

nădejdi – stingând credinţe – muguri de

vise – fremătând

fărâmând

****

nu – nu te las să scapi – să-ţi faci

iar – unde vrei şi cum vrei tu – de

cap – timp nesimţit şi

nebun: nu-nu

****

vei sta – nemernic pângăritor – aici

cu mine: te voi lega butuc – cu toate

beteşugurile mele – fără de număr – şi

vom putrezi – amândoi – ca doi

siamezi: om şi

timp – timp şi

om

****

nu se va mai întâmpla nimic în lume – dar

nici tu nu-ţi vei face

damblaua – peste hoituri de îngeri şi peste colb de

pribegi – prin smerite inimi de pelerini – cu

focul zării în ochi –

toate – hoituri pulsând de instinctul

drumului – fermecătoare

****

…şi – astfel – omenirea şi viaţa

vor căpăta – prin mine

un biet măscărici de

mahala – nemurirea

****

…n-o vor – poate – dar

o vor avea: trebuie făcut şi timpul ăsta

nesimţit – să-şi plătească toate

crimele – prin

cineva

____________

S-A PORNIT PLOAIA DE NEOPRIT

doamnei Rodica Lăzărescu

…s-a pornit ploaia de neoprit – necruţător sfredelitoare – împungătoare

atotstrăpungătoare – ploaia de

meteoriţi – ploaia cea de

uluitor dilataţi stropi de foc – care străbate pământul  – mâhnit şi netrebnic

într-un loc stătător – lălâu aşteptător de…

Dumnezeu şi el numai – ştiu de anume (şi fără de

nume) ce – ploaia cea iute – sălbatică  – dintr-o parte în

alta-l împunge-străpunge – şi – apoi –  mai

departe – în jos – străbate tot ce este de

străbătut: aştri şi stele

planete boccii – amărui şi sanchii – corpuri

numai pe jumătate-mbrăcate  – dezvelite

vederii – dezamăgite

morocănoase – şi găuri

negre – şi merge-n adâncul

adâncurilor –  fluviul de pară – focul care dă

găuri şi prăpăstii de foc – găuri şi hăuri fără

întoarcere – în josul

josului – până la

rădăcina rădăcinilor lumii – ecou al

rotirilor ameţitoare – nebune-ale

spumii…

****

…şi acolo-i găseşte şi le dă bineţe şi

nopteţe – tuturor gnomilor care – -n delir

de la-nceputul lumii – stau numai într-un

chef – numai la mese de-ospeţe – unde

doar aurul şi argintul sunt

chemaţi să

lumineze – făclii printre

trupuri contorsionate  – cu fălcile şi cu

gura şi colţii – smucite a muget şi urlet şi chiot – spre

sus – cumplit răsucite de

secetoasa sete-a minunii

****

…şi din picăturile focului – scormonesc

invidia şi orgoliul Mumelor – invidia şi orgoliul

Tatălui Negru al Lumii – răscolesc pântecele

seminţelor grăbirii – pântecele-n adormire al

ielelor şi ştimelor şi rusalcelor

nevăzutelor – celor care de veci se credeau

uscate – sterpe

netrebnic uitate de

rază şi plod

****

…şi necontenit şi fără cruţare – Pântecul  cel de

Fală al Beznei slăvite şi neizbăvite se-ncordează şi

naşte – naşte – plodeşte într-una – într-una îi

scapă  – pe sub poale  – spre

susul de frunte-al încununării

Lui Dumnezeu  – Frunte a sorilor şi

lunilor – amândouă stihiile-aflate în magică nuntă de

foc – plodesc fără de-oprire – numai

arbori cu coroane imperiale – de aur şi-argint – numai grâu

zvâcnind ţepos – asmuţit mustăcios  – de grele febre

solare –  şi păpuşoi

slăvit întru conuri strălucind şi sticlind – precum

coifuri de luptă – miraculoase: ştiuleţii de

aur şi-argint – …numai pomi cu poame de

aur şi-argint – numai păgâne ferigi arborescente pâlpâite şi

tufişuri gigantic arzând ruguri – ele suite – sfidător

batjocoritor – exasperat de

luminat şi curat – până sub

Tronul cel Mare

****

…da – de sub

Tronul Judecăţii din Urmă curg şi cresc – cresc şi

curg – nu bureţi labirintici

nedescurcăreţi – nu bureţi

de pâclă – sălcii meschini – mici şi

creţi – ci

boscheţi şi smicele de aur şi liane şfichiuind – precum princiare

trene de scântei  – scăpate de sub

ritmul minor al călcâiului – scăpate acum întru

văzduh – nepieritorul şi largul şi

generosul văzduh  – acum năpădit de trăsnet şi

de aur şi-argint şi de

Fulger…

****

…plouă invers

acum – în univers – numai cu Plozii de

Zâne – rămuroşi – crud fibroşi – fiii şi

fiicele Tainei şi Gnomilor – ai beznei – cu viscol apocaliptic – şi cu

pălălaie cotropitoare

strârnite – din buzunarele zgârcite-ale

Domnilor – care-n zadar ar mai năzui să

oprească plodirea – năpădirea cosmică  – în toate şi din

toate colţurile şi

crăpăturile oarbe-ale Creaţiei Lui – năpădirea Seminţei

Flăcării Celei Vii – prăpădire a cătuşelor şi

zarvei pustii – de lanţuri ale

întunericului  – acum dezlănţuire descătuşare – întru

răcnet vifornic de glorie –  a

Aurului şi-Argintului – picături arzătoare – adânc

sfredelitoare cotropitoare – cu lacrimi de

foc …

****

…ploaie care – de-atunci – în măruntaiele lumii – nu se mai

opreşte – şi cumplit şi

bizar – cu încăpăţânare

mistică – mereu izvorăşte – nimic nu mai

ocoleşte – potop de lumină

înfricoşată – desăvârşit

spre Raiuri de Victorie

Vie – a Focului

liberată

____________

SUPRAIDENTITATE

 

pe măsură ce scriu – Dumnezeu

citeşte – aflând

cine este

****

n-are nevoie  – în noaptea neştiinţei şi

aflării – de

feştilă: slovele – în ţepoşate rânduri

împungând agresive – cu junghere de fulger şi

suliţi – străji credincioase până la

veşnica viaţă – Îi luminează

şi-L învelesc cu

milă

______________

MĂRTURIA LUI DISMAS

 

să ne liniştim – să adăstăm pe malul

înţelept al cuvintelor – pentru ca viaţa – în

spume – să aibă vreme a ne ajunge din urmă

****

să nu ne ferim de

cuvinte – să nu ne ferim de

lumină – precum furii înrăiţi – ori

cârtiţele cele scobite de obiceiul

iubirii

****

a fi om a însemnat a rosti

curajos ori laş – cuvinte

pentru adormit

minciuna

****

cuvinte – pentru a limpezi

vinu-n agheazmă

****

…cât de târzie – şi cu cât mai târzie – cu atât

mai exasperată

orbitoare – a lui

Dismas – mărturie

 

***

 

n-am fost nici bun – nici

rău: un oarece

om

****

am văzut ape-n amug – şi

le-am înfruntat – am văzut

munţi în răsărit – şi

m-am înălţat

****

câmpii şi păduri – m-au îmbrăţişat – în flori şi

materne umbre

****

am cunoscut şi oameni:

nu mi-au plăcut – totuşi

am trăit printre ei – ca-ntr-o

lungă şi meritată osândă – pentru

câtă negrăită frumuseţe am

îndrăznit să-mi aleg şi răpesc – drept

tovarăş de drum şi de jafuri în cer

****

am ajuns la capătul

puterilor de a admira – de a

suporta absurdele cruzimi ale

vieţii: soarele care scapătă

acum – după creste – mă va afla

îngenunchiat – cu adevărată smerire-aşteptând

noi treziri – întru gloria deşartă a

noilor drumuri – întru

reculegere – în faţa

tuturor morţilor din mine – gânduri pe care

umbra mea le-a târât – gâfâind – de-a lungul ţărmilor

înspumatelor ape

****

…e un timp pentru veghere – cu ochii

mijiţi până la izvoare – până la

orbire – în faţa

mormintelor deschise – a ceea ce am

dorit să ucid – dar nu m-au lăsat

stelele cerului – atât de amestecat

vorbind între ele – şi

cu mine – precum îngerii care – noapte de

noapte – îl contrazic – până la

isterie – pe

Dumnezeu

****

iar acum – răstignit – pentru foarte reala mea

crimă – nu fac decât să slăvesc în

El – ceea ce

nu am izbutit  –  cumplit să visez – dimpreună cu

Adevărul – în

mine

___________

SUNT ATÂTEA DE FĂCUT

 

sunt atâtea de făcut – într-o

biată scurtă viaţă

 

nu apuci să faci decât

preapuţine – dar ce trebuie şi

când poţi să faci – nu

întârzia – nu

amâna: dacă nu-ţi stăpâneşti – în

hăţuri – clipa – vei pierde locul din care-ţi

vezi – netulburat de fantasme – viaţa şi

rostul

****

n-ai dreptul să şovăi – când auzi limbi

despicate – în jur – şuierând

****

n-ai dreptul să şovăi – când

în jur nu e nimeni să te

ajute – să te

mângâie – dar simţi mâna Lui

pe umăr: te-ndeamnă să nu te opreşti – decât

odată cu viaţa

****

inima ta îţi spune să te duci la

culcare – când încă este

lumină – deci

încă îţi vezi – mâini şi

lucrare

****

inima ta îţi spune că

nimeni nu mai e lângă ea – dar tu ştii că

tovărăşia adevărată a inimii este

înainte – dincolo de

bezna pădurii – înainte – unde zăreşti

Piscul – Muntele Primejdios al

Zării – iar nu măruntele

popasuri de lângă – din preajmă…

****

…atâtea aspide lingând – bale negre – faţa

Pământului – şi atât de puţine

călcâie  decise – deasupra capului

invers triunghiular – al

duşmanului

****

frica şi scârba sunt

scuze –  nu

fapte

****

nu aştepta Judecata – ci

pregăteşte-te pentru ea

 

…sunt atâtea de făcut – într-o

biată – scurtă viaţă

_______________

 

PLÂNS DE MÂL

 

nu mai aveam casă

stăteam între tufe de irişi

…urăsc cumplit – dezlănţuit

irişii – îi

măcelăream cu infimele mele

degete – microscopici păianjeni dezmorţiţi

fojgăiţi – de

lacome promisiuni…

****

…fiori se târau în sus – spre

spre bărbie şi gură şi

frunte – tenii monstruoase

tentacular rămuroase – ieşite din abisuri – precum

coşmarul krakenilor – umilite de urduroasa

suveranitate a mâlului

oceanic

****

…plângeam – deci – lacrimi călduţe de

mâl  – în mijlocul imemorialelor hălăduiri de

mâl

****

toţi – din toate galaxiile ascultate cu

ciotul – sângerând

hidos – al conştiinţei – toţi mă implorau – servil

să mă trezesc

****

eu continuam să-mi întind

mâlul – pe meridianele şi

paralelele inimii

****

era o vreme a descompunerii

smeritului putregai de

sămânţă

****

atunci – de undeva

cineva – a sunat trâmbiţele

apocalipsei

****

…şi în palmă – am

strivit ultima lacrimă a

vieţii – şi prima – a

învierii

****

…nicio cruce – toate

pădurile de cruci ale

pământului – însă

n-au fost de ajuns încăpătoare – pentru

făţărnicia scabroasă a

morţii mele

____________

STRĂINĂTATEA DE-ACASĂ

 

iarbă – terciuită de praf  – motorină şi

funingini

****

în şanţul drumului – urma de roată – trecută prin

carne de câine

****

câţiva scheletici copaci cerşesc – zadarnic

pe deasupra inimilor de

fier – ale maşinilor

****

Dumnezeu – aruncat de suflul aroganţei

TIR-urilor – stă – dimpreună cu

cadavrul de câine  – în şanţul şoselei – stă

cu aureola prăfuită – între

palme: se întreabă – ca-ntr-un bocet

ce caută El – în această strivitoare

străinătate

ADRIAN BOTEZ