LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Petre Bucinschi: „Literatura generează libertatea omului“

Starea actuală a poeziei, aş spune starea poeziei actuale, ar fi altceva luând mai întâi în calcul factorul de areal. Aşadar, liricii naţionale, care şi-a redobândit statutul de integritate, deci o condiţie existenţială autentică, i s-a alipit lirica românilor din exil, este acum vorba de o orchestralizare de pe urma căreia este rescontat un snop de decenii cu potenţial de depăşire valorică a liricii interbelice, socotită încă de neîntrecut. Dacă aceea a operat în sensul unei implozii artistice naţionale, cea de acum s-ar putea manifesta exploziv, înlăturând un anume complex de inferioritate care în secret ne macină ca pe unii care, bunăoară, nu avem încă nici un NOBEL  pentru literatură.

Nu imbundă, poezia proliferează în dezinteresul general, îşi modifică fantastic cadenţele: vorbăreaţă, confesivă, exhibându-şi inutilitatea şi arogându-şi utilitarismul, proclamându-şi mulţiunea, descompunerea ritmurilor, fracturismul, în acea ambiguitate dihotronică ce dă fiecărui jucător speranţa în marea lovitură, cu tunetul cu care se izbeşte frunza de luciul apei, iar criticului spaima diurnă că trece neabătut pe strada cealaltă, fantasma nocturnă de a fi singur judecător din cetate. Distincţia însă trebuie făcută între valoare şi non valoare, între eşec şi propagandă, între manipulare şi ideea de necesitate.

Cred că nu este cazul să aruncăm toată greutatea acestei crize pe umerii fragili ai unor tineri mai puţin citiţi şi mai îndrăzneţi decât şi-au închipuit ei, criza este mult mai profundă, iar ei sunt ceea ce se vede: mai mult posibili cititori decât autori. Lumea în care trăim tinde către o scară de valori foarte relativă, relativismul acesta care ne cuprinde pe toţi, pornind de la convingeri politice şi terminând cu atitudinea faţă de munca cinstită şi banul greu câştigat, acest relativism a atins şi lumea culturală.

Există la ora actuală în România tineri scriitori cu adevărat talentaţi, cu adevărat oameni de viitor ai culturii româneşti, în schimb este foarte posibil ca ei să fie acoperiţi de această orchestră cacofonică prezentă pe toate canalele TV, şi care nu este foarte mare dar este foarte zgomotoasă iar publicul, cât mai există în România, va scădea din ce în ce mai mult dacă va constata că literatura viitorului este produsă de ei, de acest grup de scandalagii care descoperă apa caldă. Această falsă imagine, iluzia că literatura nu mai este literatură, că literatura este altceva şi că singurii valoroşi sunt cei care nu fac literatură, nu cred că este bine să alegem calea cea mai deflagranică, condamnarea în bloc: şi printre bătrâni sunt netrebnici cum sunt şi printre tineri, şi printre tineri sunt atinşi de mâna lui Dumnezeu aşa cum sunt şi printre bătrâni.

Toate aceste lucruri se fac, sunt împotriva sau în apărarea libertăţii pentru că literatura este cea care generează libertatea omului care „consumă” această cultură, nevoia de cultură este de fapt nevoia de libertate iar cei care spun că s-a terminat cu literatura de fapt spun că s-a terminat cu libertatea; nu avem dreptul să cedăm indiferent de vârsta pe care o avem.
PETRE BUCINSCHI

Anunțuri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: