LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Florentin Smarandache: „Traficul internaţional de influenţă în cultură“

Citesc in “El País”, din 6 noiembrie 2005, p. 35. rubrica “La Cultura”, un articol cu ceea ce se petrece astazi in artele plastice: “Ellos deciden lo que nos gusta” (Ei decid ce ne place noua)!… de Andreea Rizzi din Madrid

Este un eseu critic la adresa revistei britanice “ArtReview” (scris impreunat), de care n-auzisem si pe care am gasit-o pe Internet doar cu o mica pagina web. Artview publica o lista cu cele mai “influente” persoane contemporane din arta, subiectiva bineinteles, care abunda in nume anglo-saxone (restul lumii fiind cvasi-ignorat!), folosind un criteriu de clasificare favorabil lor (adica milioanele de euro rezultate din vanzari ori tranzactii artistice). Dar banii nu inseamna neaparat valoare, pentru ca artisti din tarile subdezvoltate nu-si pot vinde operele in zonele lor cu asemenea sume.

Profesoara Estrella de Diego, din departamentul de Arte Contemporáneo de la Universidad Complutense din Madrid, spune: “Aceasta lista este in mod sigur reflexul industriei de arta si falsa ei democratizare. Este un paradox, fiindca mi se pare ca arta se aseamana cumva industriei farmaceutice: lumea consuma medicamente, dar nu stie cum sunt facute si nici cine sunt cei din laboratoare.” (traducere aproximativa).

Manuel Borja-Villel, director la Museo de Arte Contemporáneo de Barcelona, conchidea ca “lista evidentiaza o contradictie… (…) traim una dintre cele mai de jos epoci in ceea ce priveste cunoasterea si calitatea dezbaterilor artistice. Ideea ca accesul la arta e suficient este falacioasa (inselatoare). Ca multi oameni merg la muzee nu inseamna nimic” si continua cu sintagma “arta mercantila”, folosita la consum nu la educatie. Lista este susceptibila de critica. Lipsesc ganditorii din arta, conchide Borja-Villel, continuand ca lista trebuie sa reflecte calitate, nu putere.

Cativa din cei “puternici” in lumea artelor (pictura, sculptura, instalatii si arhitectura), dupa acea lista sunt: artistul Damien Hirst (din Londra), galeristul Larry Gagosian (New York – Londra), colectionarul François Pinault (francez), directorul Galeriilor Tate (bineinteles din Londra) – nume necunoscute marelui public (eu aud pentru prima data de acesti magnati).

In ziar este pozata opera “In his infinite wisdom” (in intelepciunea sa infinita), de Hirst, ce reprezinta un vitel cu 5-6 picioare (nu se-ntelege exact) si-un tanar privindu-l, si ma intreb ce-i asa genial in aceasta imagine de valoreaza milioane de euro?

Se stie ca sumele pot fi umflate artificial prin publicitate si trafic de influenta. Aici intervine si jocul mafiei internationale in arta si literatura. Un poet, prieten din Bobenii Oltetului, imi spunea ca premiile Nobel au fost infiintate ca un mijloc de impunere a dominatiei culturale si stiintifice vestice asupra Globului. Putinele exceptii care exista confirma regula. De pilda, cultura asiatica este cvasi-necunoscuta, pe cand cea vestica abunda ad nauseum.

Daca in prima jumatate a secolului douazeci artisti din toata lumea puteau merge la Paris pentru a se lansa, pe atunci capitala culturala mondiala, acum ne asteapta o agresiva dominatie anglo-saxona (efect al globalizarii?).

Ar trebui sa existe mai multi poli culturale si stiintifici in lume pentru a da nastere competitiei si a impiedica tendinta unora, indiferent care ar fi acestia, de a-si subsuma, monopoliza, ignora sau chiar boicota alte culturi si civilizatii.

Si-n Romania, Bucurestiul incearca sa domine si diminueze arta, literatura si stiinta provinciei. Orase precum Timisoara, Cluj-Napoca, Iasi, Constanta, Craiova, Brasov ar trebui sa manifeste o independenta culturala mai mare fata de capitala, sa nu imite si accepte automat “persoanele” impuse de Bucuresti, ci sa utilizeze criteriul axiologic.

O revista precum “Romania Literara” este dirijata de N. Manolescu, care scria pe vremea comunismului despre revolutii si Alex Stefanescu – de acesta ce sa mai vorbesti: inainte de 1989 compunea cronici pe prima pagina a revistelor literare despre Partidul Comunist Roman si Tovarasul Nicolae Ceausescu!… lingusea fara masura, iar acum face pe… “democratul” de mucava!… ma mir ca nu-i e rusine… un cameleon de ultima speta… il pot asemui cu personajul Le Boef, [Boul], din piesa lui Eugène Ionesco “Rhinocéros”, care s-a transformat in rinocer (din bou!) – fiindca asa devenisera vremurile…

Ba mai rau, iata cum se jeluie un foarte tanar scriitor (G. Dorian) in site-ul de poezie romaneasca:

Am fost si eu prin Bucuresti si-am intampinat aroganta unor redactori mai varstnici sau mai tineri dar care au prins un post cultural prin cine stie ce concurs de imprejurari la Romania Literara, Observatorul Cultural etc.

Alex Stefanescu zicea ca publica vreo cronica la volumul meu numai daca ii platesc 100$ dar eu nici n-am servici iar volumul l-am scos cu chiu cu vai. Nick, prietenul meu, auzise si el acelasi lucru in LiterNet, dar sunt unii care au bani. M-am gandit sa incerc la reviste straine care poate sunt mai cinstite, trebuie sa-mi traduc poeziile.”

Deci, Romania Literara, in care cronicile s-ar publica pe bani, se erijeaza in “conducatoare” a literaturii romanesti? Pai, ce fel de “literatura” de influenta e asta?! Nu de altceva dar Alex Stefanescu pune si o amprenta negativa asupra cercurilor obscure care finanteaza (din motive politice, ideologice, propagandistice mai ales) aceasta revista – deoarece din vanzari n-ar rezista (publicul ii arata indiferenta).

Aceste cercuri obscure incurajeaza coruptia in literatura, si promulga cu mare trambita subcultura lor, plus spaga, spertul, mita care se manifesta atat de tare si-n economie si politica?

Nici actualul presedinte, Traian Basescu, marioneta a strainilor si guvernul sau, care da dovada de servilism politic pe plan extern, nu fac fata.

Alex Stefanescu a scos si-o pseudo-istorie literara, care nu-i altceva decat o insailare de articole publicate in revista la care e nemeritat redactor-sef, un surogat literar cuprinzand gasca lui (in afara clasicilor pe care nu-i putea ignora), departe de predecesorii sai in istorii literare: G. Calinescu, Marian Popa, A. Sasu, Ion Rotaru, Florea Firan si altii.

Din pacate si astazi se aplica in Romania criteriul politic in masurarea valorilor…

FLORENTIN SMARANDACHE

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: