LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Felix Sima: „Prin lumea văzutelor şi a nevăzutelor – la Balcic -“

Regina Mamă Maria s-a cuibărit în mai multe cotloane de vis. La Cotroceni, la Bran, la Pelişor, la Balcic… Aici am ajuns într-o viteză, părăsind România pe la Vama Veche, străbătând 60 de kilometri prin Bulgaria, fără să văd, pe tot parcursul, nicio biserică, prin niciun un sat şi nici un oraş pe care le-am traversat. Ce au făcut bulgarii cu turlele bisericilor, care la noi se văd de departe? Le-or fi scufundat în pământ, în apă? Le-or fi ras, una cu pământul?

La cap Caliacra, loc împrejmuit cu  mulţime de morişti eoliene, toate învârtindu-se pentru curent, vântul puternic parcă ne face să ne ţinem de tufele de smochini rătăciţi printre stâncile de calcar sarmatic. Într-o grotă amenajată ca muzeu, aflăm despre cetatea de aici, întemeiată încă de pe vremea bătrânilor Lissimachos şi Dromichetes, căzută, apoi, în mâinile bizantinilor, a turcilor, a românilor, a bulgarilor… Ancore de corăbii străjuiesc pereţii, scoase din marea cea Mare, ghiulele rotunde, şlefuite, din piatră, cu care se lovea în corăbii, cu catapulte, sunt aşezate, ca nişte ouă uriaşe, pe la unghere şi le ridici, dacă poţi, dar nu poţi, sunt prea grele şi nu reuşeşti să încarci catapulta de luptă…Ce fel de spinări şi de braţe vor fi avut luptătorii aceia?…

Afară, în vântul şi soarele de vară, o bătrână vindea ciorapi de lână şi mănuşi de lână, pentru iarna care va veni…Îmi spune că este româncă, dar nu mai are cu cine vorbi, puţini au mai rămas cu limba română în gură, în suflet, are o pensie mică, 80 leva ( 160 RON)…

Marea ne topeşte pe toţi în apele ei…

Suntem fire de nisip călătoare până la Balcicul care ni se deschide, ca o scoică, pe maluri…

Suntem pescăruşi, guguştiuci, florile-soarelui, odgoane de corăbii, vişini, pepeni, cactuşi…

În grădina Castelului de la Balcic… tufe de soc, tufe de cătină, poduri de piatră arcuite peste pârâiaşe năvalnice, în cascade, printre brusturi, tei, castani, brazi, jnepeni şi platani, asisii, cactuşi înfloriţi – toţi şi toate într-o arhitectură peisagistică suspendată printre terasele zidite cu bolovani de calcar… Iar în Castelul, care arată ca un conac românesc temeinic aşezat, cu console de lemn pe sub streşini şi cuiburi de rândunele … amfore greceşti, de pre când localitatea se numea Dyonysopolis, amfore romane, sipete pentru parfumuri, ancore de corăbii, dulapuri sculptate, tronurile din lemn curbat, cu catifele scumpe şi şnururi şi fireturi, oglinzi înrămate, sculptate, carafe, băile din marmură, cu încălzirea prin podeaua de piatră, şeminee cu lemnele sub ele, gata de aprins, când va veni Regina, foarte multe fotografii ale ei şi ale membrilor familiei şi ale personajelor apropiate, câteva tablouri pictate de ea, multe icoane ortodoxe, din secolele XVII-XVIII, prin toate camerele , prin toate holurile…

Însă de ce, Doamne, a pus să se zidească un minaret turcesc la colţul Castelului? Pentru a nu-i supăra pe turcii care ne stăteau sub coaste?

Să enumerăm, numai, punctele de interes  pe care bulgarii le-au păstrat, obligaţi fiind, prin convenţie internaţională: Ghereta santinelei, Fântâna de argint, Grădina de vară, Cinematograful, Vila Săgeata albastră, Colţul magnoliei, Templul apei Nimpheum, Capela Stella maris, Grădina cu oglinda de apă, Izvorul sfânt cruciform, Grădina Ghetsemani, Grădina cu vălul albastru, Pasarela, Grădina Curtea englezească, Cascada, Uzina electrică a castelului, Puntea suspinelor, Peştera, Restaurantul Coroana, Cele trei mori, Vila Moara, Aleea vinului (pe sub o boltă de viţă de vie), Atelierul de croitorie, Tronul Reginei, Vila Cuibul liniştit, Grădina Crinul, Aleea Secolelor ( cu 19 pietre de moară peste care se trece, era în secolul al XIX-lea, nu?), Salonul pentru fumat, Grădina lui Alexander, Terasele suspendate, Labirintul, Mormântul Mariei, Vila Guttman, Grădina Principesa Ileana, Vila Suita, Grădina Pomilor Plângători, Vila Izbânda, Vila Cazarma, Vila Ciuperca, Grădina alpină, Grădina lui Mircea, Administraţia, Vila Arca (Arca lui Noe, rămasă în vârful stâncilor, după retragerea apelor potopului)…

Nici nu a fost timp pentru parcurgerea, pe îndelete, a tuturor punctelor, deoarece noaptea a venit foarte repede, înghiţindu-ne Castelul, grădina şi visele Reginei…

FELIX SIMA
CASTELUL – grafică: Cristian SIMA

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: