LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Emilian Marcu: „Vremea nesimţiţilor“

Aflăm, şi mult ne mai minunăm, că acum, la începutul celui de-al treilea mileniu, România se află în plin fanariotism. Se lasă unii păcăliţi cum că doar guvernarea actuală ar fi vinovată de marele jaf ce se derulează în agenţiile şi regiile statului, în instituţiile în care  o groază de guşteri, pe bază de carnet de partid sau de certificat de căsătorie ori de naştere jupoaie, cu sârg şi pe întrecute, acest popor care îşi târâie existenţa de pe o zi pe alta la limita cea mai de jos a subzistenţei, chiar a sărăcii lucii am putea spune fără să greşim. Nu. Toate guvernările care s-au perindat din 1989 încoace au procedat la fel. Toate guvernările au avut ,au şi vor avea guşterii ascunşi sub frunzele mari ale nesimţirii şi vor mulge cu ambele mâini din ugerul acestei vaci costelive. Există într-o piesă de teatru a unui dramaturg clasic un dialog de o actualitate năucitoare. |l redau doar ca idee şi nu în detaliu. Dacă Valpone nu va face testamentul său pe numele unui om bogat, spune un anume personaj, va fi o mare greşeală. Ar ajunge toată averea sa pe mâna săracilor care oricum nu ar şti ce să facă cu banii. Ar fi doar un bogat mai puţin şi nu un număr mai mare de săraci deveniţi bogaţi. Iată mentaliatea după care se ghidează guvernanţii noştri mai mari, şi mai ales, cei mai mici. Aşa că aşa zişii oameni de afaceri români adună sume pe care nu le-ar putea cheltui nici în o sută de vieţi, numai şi numai ca să jupoaie cât mai bine oaia. Nero revoltat pe cei din anturajul său i-a îndemnat la prudenţă spunându-le : ‘’V-am dat această oaie să o tundeţi şi nu să o jupuiţi’’. Din nefericire, guvenanţii noştri, aceşti guşteri cu carnete de partid, jupoaie oaia şi merg pe principiul aproape diavolesc: După noi potopul. E parcă o întrecere socialistă, ca pe vremuri când duceam la şcoală sticle şi borcane dar şi maculatură, între cei ce se perindă prin scaunele puterii. Circula pe vremuri o zicere: vin ai noştri pleacă-ai noştri, noi trăim mereu ca proştii’’. Nimic mai adevărat. Cine are naivitatea să creadă că alternativa la conducerea statului se face pe principii doctrinare e mai mult decât naiv. Se fac aceste schimbări numai pentru a se umple conturile unora care sunt, nici mai mult nici mai puţin decât, nişte nesimţiţi. S-a tot spus  şi probabil se va mai spune cât va mai curge apă pe bătrânul şi atât de murdarul Bahlui că România este ţara tuturor posibilităţilor. Optimiştii, şi nu puţini la număr, au sperat că odată cu libertatea deplină, cu democraţia, câştigate după 1989 lucrurile, în ţară, se vor derula în limita unui bun simţ acceptabil. Scepticii s-au burzuluit şi au arătat mereu cu degetul la cei care se cocoţaseră pe scaunele puterii.  {i unii şi alţii au dat-o în bară. Nici pentru unii nici pentru alţii nu s-a întâmplat mare lucru. Sau poate că da! S-a adâncit prea mult prăpastia dintre oamenii cinstiţi şi cei necinstiţi. Indivizi fără scrupule, şacalii care, pitulaţi sub umbrela de partid, atunci  când apar pe micul ecran, mai ales, se îmbracă în subţirile şi atât de delicatele piei de miel, mimând cinstea şi sărăcia  vor să ne arate că în acea clipă  sunt gata să se lase jertfiţi pentru binele celor mulţi, sărăciţi de ceilalţi şi nu de ei. |n acelaşi timp conturile lor se îngroaşă pe seama muncii celor săraci de la care aşteptă cu înfrigurare votul. Sarabanda promisiunilor, emise de ei, nu se mai termină de ai zice că în curând vor curge numai râuri de lapte şi miere pe acest  ţinut românesc. Vremea nesimţiţilor este la apogeu în România. Societăţi ale statului, regii alimentate cu banii publici sunt conduse de guşterii şi profitorii de partid. Salarii la care se sparie şi gândul  au ajuns să-i îngraşe pe cei care până mai ieri lipeau afişe electorale prin diverse holuri de bloc. Nu ştiu de ce dar parcă ceva mă face să cred că atunci când comunismul a devenit stăpân pe o bună parte a lumii se ajunsese la o asemenea stare de jupuire a oamenilor încât i-au determinat, pe cei oropsiţi, să facă lucruri necugetate. Ferească Dumnezeu de o revoltă populară care să-i pedepsească pe aceşti guşteri,că praful s-ar alege de toată agoniseala lor. Trăim în această, atât de urâtă şi de murdară, vreme a nesimţiţilor că îţi vine să pui mâna pe bâtă şi să loveşi în stânga şi în dreapta fără nici un pic de milă. Guvernanţii, ei înşişi nişte guşteri, se fac a nu vedea această jefuire pe faţă. Vremea ticăloşilor este mai actuală ca niciodată în această ţară, jefuită cu atâta nesimţire de aceşti aşa zişi conducători. Mă tem că, din nefericire,toţi sunt o apă şi un pământ. Dar până la alegeri mai este puţin şi poate că românului îi va veni, în sfârşit, mintea cea de pe urmă şi va şti cui să dea sau să nu dea votul lui atât de important.

EMILIAN MARCU

Anunțuri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: