LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~prof. Carmen Andronache: Din alocuţiunile unor lansări de carte ale Luciei Olaru Nenati

De-a lungul ultimului an au fost lansate şi prezentate în mai multe locuri din ţară şi din străinătate două cărţi de cercetare şi restituire literară semnate de dr. LUCIA OLARU NENATI, respectiv ARCADE SEPTENTRIONALE, (Reviste, personalităţi şi grupări literar-culturale din Ţara de Sus, implicate în consolidarea prin cultură a Marii Uniri din 1918), având 5 Cuvinte ale celor dintâi cititori, respectiv: prof.univ.dr. Dumitru Micu, prof.univ.dr. Dan Mănucă, prof.univ.dr. Liviu Leonte, acad. D.Vatamaniuc şi acad. Constatin Ciopraga, EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE, 2007, 634 pagini şi GEORGE VOEVIDCA. VIAŢA ŞI OPERA, editura Biblioteca Mioriţa, Cîmpulung Bucovina.
La Botoşani lansarea s-a desfăşurat în cadrul unui eveniment special organizat, la Teatrul „Mihai Eminescu” , intitulat Ziua Cărţii Academice, egidă care s-a păstrat şi la Suceava în cadrul Salonului anual de carte bucovineană organizat la Biblioteca judeţeană „I.Gh.Sbiera”. La Cernăuţi aceste cărţi au fost prezentate în cadrul manifestării ce a deschis seria celor organizate cu prilejul aniversării a 600 de ani de atestare documentară a oraşului. La Iaşi au avut loc mai multe lansări precum: la Muzeul Eminescu din Copou, în cadrul programului aniversar „125 de ani de la dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare”, la Salonul Internaţional de Carte al Bibliotecii „Gh.Asachi” de la Palatul Culturii şi în deschiderea simpozionului anual al Academiei Române, filiala Iasi. Cărţile au mai fost prezentate la Bacău, în cadrul Colocviului Ateneu, la Konstanz (Germania) în cadrul unei manifestări dedicate aniversării Marii Uniri, la Vatra Dornei, la Rădăuţi, şi recent, la Edmonton, capitala provinciei Alberta, Canada. Cărţile au fost distinse până acum cu câteva premii precum: Premiul pentru Critică şi Istorie literară al Uniunii Scriitorilor din Romania – Filiala Iaşi, Premiul pentru Istoria Culturii al Fundaţiei Culturale a Bucovinei şi Premiul pentru Istorie literară al Societăţii Scriitorilor Bucovineni. La aceste lansări şi prezentări au cuvântat mai multe personalităţi ale culturii şi literaturii române din alocuţiunile cărora am selectat câteva pe care le-am considerat reprezentative şi pe care le reproducem mai jos.
Academician Constantin Ciopraga:
Multe din poeziile Luciei Olaru Nenati anunţau preocupările sale viitoare prin legătura cu pământul, cu trecutul ş.a. Este meritul doamnei Lucia Olaru Nenati de-a fi depus o muncă înverşunată, de documentare, cercetare, reconstituire a unui trecut multora necunoscut. Este aproape uluitor să descoperi în această carte câte nume de români luptători fără morgă şi fără panaş se pot cita din acest areal. Tiberu Crudu, scriitor, animator, profesor de elită, personalitate emblematică, o figură definitorie a Botoşanilor care a fost anatemizat după 1944 căci tot ce a făcut nu putea fi placul autorităţilor de atunci. Există multe alte personalităţi de excepţie în această carte. De pildă, preotul Toma Chiricuţă, parohul bisericii Uspenia, eseist şi predicator de excepţie, sau George Voevidca, despre care există în Arcade un capitol care a fost amplificat până la dimensiunile unei cărţi care a apărut ca o monografie a acestui interesant poet, fiu al culegătorului de folclor Alexandru Voevidca. Si acest poet a fost tabu, interzis după 1944 căci în toată opera lui nu există nici o derogare de la ideea naţională. Iată motive pentru care Lucia Olaru Nenati l-a scos din uitare şi i-a dedicat o carte atrăgând pe bună dreptate atenţia asupra acestui personaj. Trebuie citat şi preotul Dumitru Furtună de la Dorohoi, foarte bun cunoscător de folclor, cel care a fost consultat de către profesorul parizian Jean Boutiere în legătură cu Ion Creangă, găsind în el un cunoscător desăvârşit.
Expunerea doamnei Lucia Olaru Nenati conţine sute şi sute de documente şi cu privire la Eminescu, din arhive, izvoare şi documente nepublicate încă. Această scriere e uşor de parcurs, e captivantă ca un roman, afli la tot pasul lucruri noi, fraza lunecă uşor, te cucereşte, te încântă. Structura cărţii este perfect rotundă, organizată, începând de la conturarea epocii şi continuând cu conţinutul, cu activitatea culturală, având în centru cele două reviste botoşănene, fapt care a atras deopotrivă forţele locale dar şi multe nume din afara lor din restul ţării. Toate vorbesc despre capacitatea de absorbţie, care, trecută prin filtrul botoşănean capătă o anume vibraţie. Graţie publicistului botoşănean C.Iordăchescu, Al.Macedonski a aflat că există o parte a intelectualităţii care îl susţine şi îl aprobă. Nu se ştie dacă chiar a plâns citind articolul lui Iordăchescu, dar e limpede că datorită acestuia a murit împăcat.
Iată câte elemente care o îndreptăţesc pe Lucia Olaru Nenati să considere că ceea ce a făcut e de foarte bună calitate căci nimeni n-ar fi ajuns până la aceste importante informaţii ascunse in praful gazetelor locale fără perseverenţa şi fără ascuţimea intelectuală a Luciei Olaru Nenati. Iată deci o carte model care ar trebui să fie aplicat şi în alte părţi ale ţării. Reconstituirea pioasă a trecutului este o formă de patriotism, dar mulţi ezită, din păcate, să vorbească despre acest lucru. Există o formă de dezinteres, de depărtare de acestea, de indiferenţă condamnabilă a vieţii noastre de azi.
Un premiu pentru această lucrare din parte unui for important ar compensa pe merit deplin, mai cu seamă moral, o asemenea personalitate model. Poeta Lucia Olaru Nenati, o personalitate dinamică, care a putut fi găsită şi în comunităţi româneşti din Franţa, Germania, Canada, S.U.A., această personalitate fremătătoare care a dat şi o carte splendidă de convorbiri cu marea eseistă Svetlana Paleologu Matta din Elveţia, merită toată stima şi aprecierea noastră. (Iaşi)
#
Un eveniment cultural de primă mărime este apariţia lucrării Arcade septentrionale, autor Lucia Olaru Nenati. Aceasta este cunoscută şi ca poetă, autoare a mai multor cărţi printre care cea mai cunoscută fiind Singur, Sinele meu, titlu ce sugerează o implicare filozofică. A scris şi proză şi un volum de convorbiri cu Svetlana Paleologu Matta din Elveţia, carte menită să proiecteze lumina asupra unei creatoare de primă mărime, o eseistă superbă cu care autoarea s-a aflat pe aceeaşi lungime de undă. Nu trebuie uitate activităţile conexe creaţiei: conferinţele din Germania, Canada, Franţa, S.U.A. Sub acest aspect doamna Lucia Olaru Nenati este o ambasadoare culturală de prima mărime perfect adaptată cerinţelor moderne, dar privind cu multă sensibilitate şi înapoi.
Lucia Olaru Nenati este o autoare completă: şi lirică şi cogitativă şi documentată istoric. A întreprins o operă de una singură ca nimeni până la ea, operă care presupune întâi de toate dăruire, perseverenţă, iniţiere, cercetare documentară de primă mărime. Prin asta dsa se situează şi în rândul autorilor de monografii locale care sunt atât de necesare. Dacă privim bine structura cărţii, ea este întocmită foarte judicios, pornind de la elemente de cadru, de la acel ambient care invită la creaţia de cultură şi care continuă cu realizări diverse din sec. al XIX-lea.
Cartea este centrată pe două publicaţii locale importante : Junimea Moldovei de Nord şi Revista Moldovei aparţinând de o epocă de freamăt intelectual. După primul război mondial lumea se trezea în faţa altor realităţi decât cele anterioare. Mai toţi cei care veneau din afară au remarcat că întreaga viaţă culturală era legată de Bucureşti. Numai la Iaşi mai pâlpâiau forme de cultură. Botoşanii la nord, Bârladul în partea de jos a Moldovei, iată localităţi unde oamenii au înţeles să sfinţească locul. Există aşadar elemente de localism creator, adică acea stare spirituală care produce la nivel regional valori însumabile în ideea de cultură naţională. Ideea a fost teoretizată de profesorul Al. Dima din Iaşi şi ea pune accentul pe datele constitutive ale culturii legate de mediu.
Cartea Arcade septentrionale oferă o sumedenie de relaţionări de ordin spaţial şi temporal. Cu alte cuvinte, vorbim despre cultura produsă la Botoşani, Suceava, Cernăuţi ş.a. Doamna Lucia Olaru Nenati oferă o imagine foarte interesantă, bazată pe documente, pe dialog cu urmaşii acelei vremi, o documentare extrem de bogată bazată pe elemente de arhivă, pe mărturii din presa locală. Acolo au colaborat: N.Iorga, Ion Simionescu (fost preşedinte al Academiei Române!), Sextil Puşcariu, Mihail Dragomirescu, A.D Xenopol, Leca Morariu şi atâţia alţii. Se leagă de existenţa Botoşanilor şi numele lui Alexandru Macedonski cel căruia Constantin Iordăchescu, redactorul Junimii Moldovei de Nord, îi dedică un articol laudativ. Scrisoarea pe care o trimite Macedonski lui Iordăchescu este un document de mare rezonanţă sentimentală.
Printre coordonatori trebuie nominalizat Tiberiu Crudu, fost profesor la Liceul Laurian, excelent organizator, un animator de primă mărime, orientat spre fenomenul tradiţionalist. In general, mai toţi colaboratorii au în vedere fenomenele deja consacrate, mai puţin tendinţele novatoare bucureştene. Iată-l pe Tiberiu Crudu, autorul unor romane precum Lunatecii, Momâia, Săhăstria Sihlei ş.a. Acesta este un botoşănean de veche stirpe care a fost un reper, o emblemă a locului. L-am găsit adesea în fruntea educatorilor având un rol important în preajma tinerilor şi în atragerea lor către ideea de specific local.
Localismul creator reprezintă deci axa de susţinere a lucrării Arcade septentrionale, dovadă că partea nordică a ţării a fost totdeauna de o mare forţă creatoare. Vasile Bogrea, un mare istoric care a murit tânăr şi a fost omagiat fără rezerve de N.Iorga considera că nordul acesta prolific a avut şansa unor oameni întreprinzători şi că apariţia unor luptători pentru cauza românească a fost efectul răpirii Bucovinei. Pierderea Bucovinei a însemnat o mare dramă, o tragedie. Sub acest aspect bucovinenii, cei din Suceava, dar şi botoşănenii s-au raliat spre a demonstra forţa şi posibilităţile culturale ale românilor, lucru care se întâmplă mai puţin în sudul Moldovei.
Este importantă râvna şi capacitatea cu care Lucia Olaru Nenati a dus la capăt o lucrare de aproape 700 de pagini încărcată de date. Faptul că vine cu o sumedenie de date, citate, documente, amintiri ale localnicilor conferă scrisului său de mare calitate o anume vibraţie. Cartea se citeşte ca un roman. Este în realitate un fel de cronică superioară a locului fără de care în viitor cei care vor veni nu se vor putea orienta singuri fără un asemenea ghid cum este cartea Arcade septentrionale. Alcătuită după toate rigorile ştiinţifice, logic, frumos structurată, însoţită de toată documentarea şi elementele biografice şi bibliografice, cartea aceasta reprezintă un model în felul ei care trebuie urmat şi în alte părţi ale ţării.
Un capitol amplu al cărţii este intitulat George Voevidca. Despre acesta nu s-ar mai şti aproape nimic dacă nu s-ar fi scotocit arhive şi biblioteci şi amintirile celor celor ce l-au cunoscut. A fost un eminent profesor şi un poet parnasian cu o linie perfectă a versului, un poet deplin dar care, trăind în provincie, la Suceava, Roman, Câmpulung, n-a avut cadrul care să-l propulseze. A murit necunoscut. Restituirea Luciei Olaru Nenati este de două ori importantă. O dată umanitar şi moral şi a doua oară din punct de vedere cultural.
În ansamblu, cartea Arcade septentrionale merită să fie luată ca model, ca punct de plecare pentru toţi cei ce în alte părţi ale pământului românesc se gândesc să nu lase să moară faptele înaintaşilor.
(Alocuţiune înregistrată video la Iaşi în vederea lansărilor de la Botoşani şi Suceava)
Academician Mihai Cimpoi, Chişinău
Lucia Olaru Nenati a făcut un lucru de excepţie în domeniul valorificării lui Eminescu, a restabilit cântecele pe care le cânta acesta, demonstrând pe larg legăturile poetului cu muzica, drept care este azi elucidată această importantă chestiune. Dar doamna Lucia Olaru Nenati este legată şi de teatru. Când am venit eu în Botoşani în 1986 am găsit-o în calitate de director al Teatrului dramatic care poartă numele lui Mihai Eminescu, teatru care a fost singurul care a montat câteva piese ale lui Eminescu, fapt care se leagă şi de numele dnei Nenati. Căci puţină lume cunoaşte, dar Eminescu a fost şi dramaturg, deşi piesele lui nu sunt finisate.
Iată că acum dsa vine în ajunul Zilelor Eminescu cu alte două cărţi importante. Una, Arcade septentrionale, ţine de preocuparea dsale eseistică, dar e şi istorie a acestei zone româneşti prin importantele personalităţi culturale pe care le luminează sau cele pe care le scoate acum la lumină, prin publicaţiile culturale editate acolo. A doua carte este o monografie a unui poet mai puţin cunoscut, cam uitat pe care însă şi eu l-am inclus în istoria mea căci este un poet care are valoarea lui, poate mai modestă, dar certă. Deci iată două cărţi care se adaugă la un buchet extraordinar de poezii şi de eseuri scrise de această autoare.
………………………………………………
“Aşadar, eu salut din toată inima cele două cărţi ale doamnei profesor dr. Lucia Olaru Nenati, Arcade septentrionale şi George Voevidca.Viaţa şi opera, care sunt chiar de la ora apariţiei lor lucrări de referinţă.
Ele comportă o dublă semnificaţie, în anul când sărbătorim aniversarea Marii Uniri, demonstrând cu deosebită seriozitate exegetică, angajarea noastră în dialogul valoric european şi unitatea spaţiului cultural românesc.”
Academician. D.Vatamaniuc, membru de onoare al Academiei Române
“Doamna Lucia Olaru Nenati este o cercetătoare cu o bogată activitate ştiinţifică, colaboratoare cu articole şi studii la presa din ţară şi din străinătate. Are o contribuţie esenţială la redarea în circuitul public a casei memoriale a lui Eminescu de la Ipoteşti şi şi-a făcut obiect de studiu permanent privind biografia şi opera poetului nostru naţional. Cartea de faţă prezintă personalităţile şi publicaţiile din această epocă (1919-1938). Cercetare exhaustivă, ea aduce rezultate definitive privind acest spaţiu geografic şi spiritual al poporului român. Cartea lărgeşte considerabil şi perspectiva pentru mai buna înţelegere a operei lui N.Iorga, M.Eminescu şi G.Enescu, care aparţin tot acestui spaţiu geografic şi spiritual al poporului român. Cartea se încadrează în categoria cercetărilor locale cărora G.Călinescu le acorda o mare preţuire pentru faptul că pe baza lor se construiesc marile sinteze în istoria literară.
Lucrarea defineşte spaţiul geografic şi momentul istoric pentru demersul critic. Judeţul Botoşani, ţinut de graniţă până în 1919, devine, după Unirea cea Mare, un ţinut din interiorul ţării. Desfiinţarea graniţei dintre Moldova şi Bucovina impusă de Imperiul Habsburgic în 1775 şi care separă ţinutul Botoşani de Bucovina mai bine de un secol, are o importanţă de prim ordin pentru tot ce urmează. Cernăuţiul, metropolă de tip occidental cu o veche universitate, exercită o puternică atracţie asupra botoşănenilor. Sunt de menţionat şi Mitropolia Bucovinei şi Institutul său teologic, cu prestigiu internaţional. Autoarea acordă, pe bună dreptate, o atenţie deosebită legăturilor Botoşanilor cu Bucovina ca “o vie arteră sufletească”.
Importante sunt şi informaţiile cu privire la Mathias Friedwagner şi culegerea sa de folclor, în care şi-l asociază şi pe Alexandru Voevidca, pentru partea muzicală. Istoria acestei culegeri de folclor din Bucovina este departe de-a fi elucidată. Ea rămâne însă cea mai mare culegere de folclor dintr-o singură regiune, din folcloristica noastră.
Cartea este construită după sistemul cumpenei. În centru ei stă, ca bază, Efigia eminesciană şi are, într-o parte şi alta, ca braţ, pe de-o parte, monografiile consacrate revistelor botoşănene, iar de cealaltă parte, ca alt braţ, monografiile privitoare la personalităţile de altădată. Se consemnează prezenţa lui Eminescu în cele două reviste cu contribuţiile autorilor, altfel destul de variate, ca în numărul festiv al Junimii Moldovei de Nord din 15 iunie 1919. Între colaboratorii Revistei Moldovei îl întâlnim şi pe Vasile Gherasim, acela care iniţiază cercetările în Călineştii lui Cuparencu din Bucovina şi aduce contribuţii importante privind ascendenţii poetului pe linie paternă. Autoarea îl aminteşte pe I.V. Adrian şi menţionează polemica lui Eminescu cu botoşănenii. Ion Veniamin Adrian face parte, ca secretar, din comisia care îl angajează pe Eminescu în postul de practicant în noiembrie 1864. Ulterior Eminescu este avansat de Consiliul Permanent din Botoşani ca “secretar al cancelariei”. Nu se cunoaşte până acum nici un act întocmit de Eminescu în funcţia sa de secretar şi investigaţiile în arhive ar putea să ne ofere surprize. I.V.Adrian scrie şi versuri şi este între poeţii criticaţi de Eminescu în Curierul de Iaşi pentru producţia sa literară. Acum îşi expune Eminescu prima dată concepţia sa cu privire la arta literară. Consideraţiile sale teoretice, fapt important, au la bază producţia literară botoşăneană.
Lucrarea doamnei Lucia Nenati Olaru este o cercetare cu orizont larg şi cu o informaţie bogată privind spaţiul cultural botoşănean şi legăturile sale cu Bucovina. Lucrarea are meritul de-a ridica valorile locale în planul mai larg al culturii naţionale şi de-a readuce printre noi pe acei oameni din trecut care au contribuit prin activitatea lor la realizarea Marii Uniri din 1918 şi la consolidarea ei in istoria noastră naţională.
Cartea despre George Voevidca este o continuare structurală a primei şi reprezintă un pas important în demersul de restituire literară şi culturală a unui poet pe nedrept uitat. Colaborator al revistelor botoşănene şi a celor bucovinene, nici istoricii literari bucovineni nu au făcut tot ce trebuia în legătură cu acest poet. Cartea doamnei Lucia Olaru Nenati este o cercetare importantă a activităţii acestui poet şi un act de reparaţie morală.
Amândouă aceste cărţi se înscriu ca demersuri ştiinţifice importante şi apariţia lor este un eveniment literar şi cultural care se cuvine sărbătorit.
Academician Alexandrina Cernov (Cernăuţi), membră de onoare a Academiei Române, Rădăcinile doamnei Lucia Olaru Nenati se găsesc la Cernăuţi şi ea s-a aflat în primul autocar care a venit la Cernăuţi după revoluţie, spre a-şi căuta locurile unde a trăit familia sa. Aşa că nu e întâmplător acest pod cultural pe care-l face dsa acum prin aceste cărţi între Botoşani şi Cernăuţi.
Anul acesta se împlinesc 115 ani de la naşterea lui George Voevidca, poet născut la Sinăuţi, sat unde a fost director de şcoală Vasile Leviţchi, care a animat cu mult succes viaţa literară bucovineană, mai ales cea poetică. Aici s-au născut Vasile Tărâţeanu şi Ilie Tudor Zegrea adică cu toţii, poeţi care contează în peisajul nostru cultural nord-bucovinean. Sinăuţi este un sat care a fost împărţit mai întâi în două şi apoi în trei, o parte aflându-se azi în România, fiind aşadar, un sat cu destin simbolic pentru Bucovina. Această carte (George Voevidca.Viaţa şi opera) este importantă şi prin aceasta, nu numai prin valoarea sa intrinsecă. Autoarea începe cu trimiterea la Constatin Loghin care-şi pune întrebarea dacă există o literatură a Bucovinei, întrebare cu care se pune în discuţie problema literaturii regionale, chestiune foarte bine tratată în cea de-a doua carte a domniei sale lansată azi, Arcade septentrionale. Cartea lui Loghin (Istoria…) cuprinde literatura română de la început până în 1926, dar perioada interbelică nu este suficient de bine tratată în cartea sa. S-au mai făcut şi la noi la catedră teze, eseuri, dar cu multă prudenţă, ceea ce era interzis nu se arăta. Aşa încât deja se pune problema unei lucrări care să cuprindă istoria literaturii române în Bucovina de la începuturi până acum.

În acest context cărţile doamnei Lucia Olaru Nenati constituie o contribuţie foarte importantă pentru o viitoare istorie a literaturii române, amândouă fiind cărţi de referinţă. Amândouă cuprind o bibliografie extraordinar de bogată, nemaivorbind de consideraţiile pe care le expune autoarea. Ele constituie acea punte care duce la ideea constituirii unei istorii literare reale şi nu sunt mai puţin importante decât cărţile lui Mircea Diaconu, fiind de aceeaşi valoare şi aducând aceeaşi contribuţie şi ele completează, de fapt, ceea ce a făcut Mircea Diaconu.
Cartea Arcade septentrionale este extrem de importantă pentru că cercetând revistele timpului găsim în ele acele elemente regionale care merită să fie întregite în peisajul literar românesc. Intotdeauna la reuniunile noastre şi eu şi dl.acad.Cimpoi, la fel ca şi A.D.Rachieru vorbim de un spirit integrator românesc în care se încadrează valorile bucovinene şi basarabene. Trebuie să spunem că autoarea cărţilor de faţă aduce o contribuţie esenţială în această direcţie, luând în vizor perioada interbelică care nu s-a mai cercetat în profunzime, ci doar superficial.
Trebuie spus că nu este întâmplător în cazul acestei autoare că figura centrală a acestei cărţi, Arcade septentrionale, este Mihai Eminescu care, aşa cum a afirmat dl.acad.Vatamaniuc, constituie baza cumpenei şi că de la acest capitol se deschid ca două braţe într-o parte şi-n cealaltă, două teme largi şi nu este întâmplătoare această situare centrală a figurii lui Eminescu.

Cercetând revistele bucovinene găsim iată, foarte multe referiri despre Eminescu şi în acest fel se conturează o posibilă carte „Bucovineni despre Eminescu”, unde pot fi găsite mai ales lucruri despre începuturile sale literare. Vreau s-o felicit pe doamna Lucia Olaru Nenati pentru aceste două lucrări foarte importante pentru istoria literaturii române.

Catinca Agache, doctor în filologie, istoric literar, în acel moment director adjunct al Bibliotecii „Gh.Asachi” din Iaşi, coordonatoare a Salonului internaţional de carte al bibliotecii ieşene
M-a uimit la Lucia Olaru Nenati faptul că, poetă fiind, ea şi-a neglijat opera poetică şi din dragoste pentru Basarabia şi Bucovina şi-a consacrat foarte mult timp scriind despre viaţa culturală a basarabenilor şi nord-bucovinenilor, despre faptele de cultură petrecute în acele teritorii, surprinzând prin articolele şi studiile pe care le scrie şi le publică în diferite reviste sau on-line pe Internet, făcând în acest fel servicii importante culturii române căci oricine vrea să afle informaţii despre un autor sau un eveniment găseşte acolo şi lucruri publicate de ea. O regăsim mereu acolo, pe acel bulevard al Internetului şi mă bucur că în acest fel ea contribuie la propagarea culturii române. M-a uimit aplecarea ei şi spre istoria literară – către care, de altfel, m-am aplecat şi eu – , spre lucrurile mai puţin studiate până acum, fiind chiar de invidiat faptul că a găsit un subiect extraordinar, inedit, pe care l-a tratat în această în această carte. Am fost foarte plăcut impresionată şi pentru faptul că a tratat o perioadă deosebit de dificilă, o perioadă de regăsire, acea perioadă interbelică când încercau să intre în matca literaturii române şi literatura din Bucovina şi Basarabia, literaturi scrise în spaţii până atunci izolate.
Iată că şi în spaţiul botoşănean au avut loc atunci asemenea fapte de cultură pe care mărturisesc că eu nu le-am cunoscut. Am descoperit în cartea ei că aici s-au editat două reviste importante începând cu acea Junime a Moldovei de Nord despre care n-am ştiut şi unde au colaborat nume de vază ale literaturii române, Sextil Puşcariu, N.Iorga, Leca Morariu, Ion Simionescu, Mihail Dragomirescu şi atâţia alţii şi iată, şi Alexandru Macedonski. Aşadar, e cert că această carte e o contribuţie de istorie literară foarte importantă pentru mulţi asemenea mie care n-au ştiut aceste informaţii, dar nu numai pentru asta, ci şi pentru monografiile foarte importante pe care domnia sa le face unor scriitori . Am descoperit nişte scriitori importanţi despre care ştiam foarte puţin precum Tiberiu Crudu şi Constantin Iordăchescu care au fost adevăraţi factori de cultură care au contribuit enorm la cultura botoşăneană dar, de fapt, la cultura română. Am apreciat şi actul de dreptate pe care autoarea îl face poetului George Voevidca, o dragoste declarată, căruia i-a dedicat şi o monografie specială.
Mărturisesc că m-a frapat la această carte originalitatea ei, dar nu numai asta, ci şi talentul cu care este scrisă, cartea fiind fluentă, curgătoare, cu o documentaţie şi o argumentaţie deosebită, extraordinară, de la primele pagini până la bibliografie, pentru care a cercetat arhive, fonduri speciale, biblioteci publice şi private. M-a impresionat această fluenţă a cărţilor căci, deşi sunt cărţi pe deplin ştiinţifice, într-adevăr, aşa cum a remarcat dl. acad Ciopraga, ele se citesc ca nişte romane. M-a impresionat, de asemenea, fiorul patriotic ce se degajă de la un capăt la altul al cărţii, dragostea pentru valorile locale, sentimentul de responsabilitate al autoarei faţă de aceste valori, aducerea la cunoştinţa colectivă comună a unor fapte deloc sau foarte puţin cunoscute .
Deci o responsabilitate pe care autoarea şi-o asumă şi pentru care trebuie să-i fim recunoscători pentru ca dacă va dori cineva să se informeze de acum înainte despre asemenea fapte de cultură va fi foarte uşor s-o facă cercetând aceste cărţi ca să-şi facă o imagine completă.
Eu nu pot decât s-o felicit pe Lucia Olaru Nenati pentru cărţile extraordinar de importante pentru literatura şi cultura română şi pentru argumentele solide de valoare pe care le constituie prefeţele semnate de nume importante ale culturii române (acad. C. Ciopraga, acad. D. Vatamaniuc, prof. univ. Dumitru Micu, prof. univ. Liviu Leonte, prof. univ Dan Mănucă), una dintre cărţi fiind publicată la o editură atât de prestigioasă cum este Editura Academiei Române pe care de asemenea o felicit pentru publicarea acestei cărţi.

CARMEN ANDRONACHE

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: