LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Orghidan George Radu: „Schimbarea la faţă a României“ de Emil Cioran

Contextul în care Emil Cioran scrie această carte, fundamentală pentru a se putea construi o imagine pertinentă, relativ la prezentarea unui « sistem cioranian », este cel al anilor ’30-’40, când, o dată cu ”revoluţionarul” din Răşinari, şi-au dezvoltat creaţiile şi autori precum M.Eliade, M.Vulcănescu, E.Ionescu, P.Comarnescu, Al.Vianu, I.Vlasiu, P.Pandrea, P.Manoliu, C.Noica, I.Nestor, etc. Vorbim de fapt despre ceea ce a rămas în istoria contemporană a României sub denumirea de ”generaţia ‘27”.

O generaţie prolifică, tânără, ”trăiristă”, experienţialistă  şi ortodoxistă, cu centrul în Bucureşti unde activa atât ca profesor cât şi ca analist/scriitor politic, un real fenomen naţional, Nae Ionescu. Iniţial, această generaţie, care şi-a lansat programul prin Eliade (”Itinerariu spiritual”), s-a asemănat cu ”Junimea”. În cercul bucureştean intră apoi, treptat, artizanii întregii elite sociale româneşti. Totodată trebuie să amintim contextul politic în care s-a remarcat generaţia în cauză: avem de-a face cu două fenomene contradictorii – mai întâi o criză europeană a valorilor şi simultan, necesitatea edificării unei conştiinţe naţionale prin promovarea unei culturi majore legitimatoare, din moment ce, din 1918, s-au trasat graniţele României Mari. În Europa domnea o dezagregare, un amurg al zeilor, valorile fiind înlocuite de vitalism, iraţionalism şi existenţialism. Toate aceste mutări epistemice au fost adoptate de generaţia tânără românească. În linii mari, generaţia ’27 se caracterizează prin radicalism revoluţionar, printr-o ”sete de schimbare cardinală.”

Emil Cioran este apolitic în primă fază. Îi convenea iraţionalismul, afirmând ritos că ”orice creaţie este inconştient absurdă.” Ulterior, vorbind despre creaţia istorică ( a străfundurilor iraţionale valorizatoare), şi influenţat de Spengler, îşi conturează propria concepţie politică şi propune o transfigurare a ţării prin intermediul uneia dintre forţele politice ale timpului respectiv, legionarismul. Cioran gândeşte la un nivel din care se desprinde ideea principală ca fiind rezultatul unui sistem organicist combinat cu sincronismul lovinescian ce propunea ”salturi istorice” pentru a ajunge Europa din urmă. Datele schematice urmau un traseu de forma: ieşirea din demersul spenglerian printr-o revoluţie modernă în mod accelerat – preluarea unui extremism (de stânga sau de dreapta) – instaurarea unei dictaturi.

Sistemul propus în ”Schimbarea la faţă a României” vehiculează mai multe demersuri interpretative. Fiecare cultură mare este o soluţie a tuturor problemelor. ”Cine nu simte nevoia să fie judecător al trecutului se desolidarizează de o întreagă lume ce l-a precedat, chiar dacă instinctul îl integrează prin legături invizibile.”1 Existând relativ puţine culturi mari, numărul fenomenelor este fatal limitat. Caracteristica culturilor mici este aceea că ele sunt formaţii periferice ale devenirii labile, nu numai în obiectivări ci şi în sâmburele lor, în esenţa lor. Orice cultură mare, în schimb, se creează în atmosfera ”învăluitoare” a unei eternităţi, ”absorbită de individ prin toţi porii.” Ideea pentru care luptă culturile mari, în pofida unor diferenţe funciare între ele2, este aceea de ”închegare a lumii” în jurul lor. Respiraţia istorică a unui popor este cu atât mai amplă cu cât misiunea lui e mai mare. De aici rezultă că, în toate culturile mari, dimensiunile viziunii mesianice se conturează în proporţii grandioase. Cioran chestionează răspicat : ”Ce posibilităţi de mesianism există în România, când nu ne-am proiectat niciodată un destin monumental ?”

Un popor nu are destin în lume, decât în clipa când a trecut treapta istorică. Până atunci este subistorie. Spectacolul ascensiunii şi al prăbuşirii culturilor mari conduce numai la cinism. Şi cinismul se amplifică de regretul că România, aşezată la periferia istoriei, nu poate lua parte directă la acest spectacol, ci constituie doar ”un ecou al ascensiunii şi prăbuşirii altora.”

Cioran afirmă că România a stat 1000 de ani în subistorie. ”România are un sens întrucât o începem.” Problema este de a căuta şi crea lăuntric pentru a putea renaşte în ea. Fiecare dintre noi s-ar afla în situaţia lui Adam. Sau poate condiţia noastră e şi mai nenorocită, fiindcă nu avem nimic înapoi pentru a avea regrete. Noi nu avem de lucrat decât cu viitorul. Fiecare reeditează destinul lui Adam ; decât (că) acesta a fost scos din paradis, iar noi dintr-un mare somn istoric. ”Existenţa fiecăruia să fie un element la temelia României. Tot ce nu este profeţie în România este un atentat împotriva României.” Pretextul istoric pentru « somnul » românilor ar fi fost acela care apelează la vitregia sorţii.3

Întâiul nostru pas istoric trebuie să coincidă cu o afirmaţie de maturitate a spiritului. România a putut vegeta secole, fiindcă nivelul sub-istoric nu cunoaşte exigenţele imperialiste ale spiritului. Nouă nu ne rămâne altă cale decât să explodăm cu toată substanţa noastră într-un efort de maturitate spirituală. Democraţia românească n-a creat nici măcar conştiinţa de cetăţean. România are nevoie de o exaltare până la fanatism. O Românie fanatică este o Românie schimbată la faţă.

Întreaga noastră misiune politică şi spirituală trebuie să se reducă la voinţa încordată a unei schimbări la faţă, la trăirea exasperată  şi dramatică a metamorfozei întregului nostru stil de viaţă. ”România nu are nimic original, în afară de ţărani, artă populară şi peisaj”4 şi ”dacă problema misiunii noastre nu va deveni o doctrină de mântuire, suntem pierduţi !”

Există  un viciu substanţial în structura sufletească a românului ; forma românească de viaţă suferă de lipsa unui dinamism primordial. Singurul altar în faţa căruia s-a închinat omenirea este forţa. Şi noi ne-am închinat în faţa acestui altar dar numai pentru a ne umili şi a preamări forţa altora. Plaga seculară a României a fost scepticismul, ceea ce a echivalat cu o sincopă în cultură şi creaţie.5 Adâncimea sufletească a unui popor se măsoară după gradul de religiozitate. Pasiunea religioasă exprimă tensiunea unui suflet. Totuşi, procesul prin care un neam se elaborează prin religie în aurorile sale, este elementul care scuză păcatul ce defineşte cu timpul fiinţa religiei (ortodoxia României însă este circumstanţială, atenuată si neprimejdioasă).

Cioran îşi continuă magistral opera : ”Toată forma românească de existenţă este stăpânită de geniul momentului.” În zadar am încerca să ne educăm spiritul înspre activitatea constructivă. Inspiraţia de moment este legea noastră. România a întârziat sistematic să devină o actualitate istorică. ”Cine nu trăieşte apocaliptic destinul României nu înţelege nimic din ceea ce trebuie să devenim. Fiecare ar trebui să ne sfâşiem pe imperativul devenirii noastre !”

Ascensiunea unei ţări este singura ei morală. Totul în trecutul românesc s-a făcut anonim, statuându-se cultura ca un triumf al individuaţiei. Pe de altă parte, prin expansiunea spiritului, omul nu poate crea decât crezându-se centrul istoriei. Fondului românismului îi datorăm absenţa noastră. ”Frenezia imitaţiei” care ne-a făcut « revoluţionari » a constituit linia directoare a întregii noastre culturi. ”Nu importă conţinutul ci ritmul ascensiunii unei culturi.”6

În finalul cărţii, Cioran vorbeşte despre război şi revoluţie, plasând România în categoria popoarelor de « răzmeriţă », despre sentimentul puterii pe care ţi-l dă războiul de provocare (agresiune), totodată discută în legătură cu lumea politicului, de « politic » ca şi instrument al Istoriei7 şi despre o « spirală » istorică.

ORGHIDAN GEORGE RADU

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: