LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Olga Alexandra Diaconu: „Mişcarea spirituală Rugul Aprins. Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor de la Rarău“

,,Părintele Daniil de la Rarău poate fi socotit cel mai mare imnolog şi poet mistic român, un mărturisitor şi sfinţit mucenic, model şi ajutor deopotrivă monahilor şi intelectualilor creştini ortodocşi. Prin sfinţenia vieţii sale a mărturisit credinţa ortodoxă prin cuvânt şi faptă, prin scrierile şi minunile săvârşite în timpul vieţii şi după mutarea la viaţa cea veşnică, prin sfârşitul său mucenicesc. (…).

Întâlnirea cu părintele Daniil – prin intermediul scrierilor sale – este o întâlnire de sărbătoare, directă şi rodnică, într-un prezent viu, sfinţitor.

Întâlnirile cruciale, în ordinea Duhului, nu sunt întâlniri cu persoane prezente cu trupul printre noi. Ele au ceva de mesaj tulburător, de izbucnire în destinul propriu al unei chemări care te umple de bucurie şi de frică şi te subjugă prin afinităţi, admiraţie, evlavie. Sunt întâlniri care te obligă să  mulţumeşti şi să dai mărturie despre ele, spre a împărtăşi darul şi altora, fie şi numai ca să nu-l pierzi şi ca să se înmulţească, aşa cum spune părintele.

Un destin neobişnuit, în care străbate şi se manifestă cu putere chemarea, de dincolo de fapte, oameni şi evenimente.

O astfel de viaţă este prin ea însăşi o pildă care îşi are, peste timp, rostul ei – acela de a fi transmisă şi de a lumina, mai departe, alte destine.

Nu e mai puţin adevărat că transformarea este, pentru un ochi profan, uimitoare. Cu atât mai mult se cuvine să recunoaştem şi să cinstim pe cel ce s-a învrednicit să fie Părintele ieroschimonah Daniil, Stareţul Sfintei Mănăstiri de la Rarău, în perioada 1953 -1958, o perioadă de cumplită prigoană îndreptată asupra slujitorilor devotaţi ai Bisericii şi ai neamului românesc.

Jertfa ieroschimonahului Daniil este pilduitoare pentru tinerii intelectuali ai zilelor noastre şi trebuie să fie cunoscută tuturor în adâncimea ei de model cultural şi spiritual. Acesta este fenomenul care a făcut să crească dragostea şi recunoştinţa tuturor celor care s-au implicat în fărâma ce hrăneşte duhurile noastre, în Rugul Aprins sau rugăciunea neîncetată a Maicii Domnului, redată poetic, în cel mai înalt grad, de ieroschimonahul Daniil în Imnul Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu.

Din Acatistele Părintelui Daniil şi din celelalte scrieri, înţelegem că adevărata viaţă este viaţa liturgică, trăită în rugăciune, spovedanie şi împărtăşirea cu Sfintele şi de Viaţă Făcătoarele lui Hristos taine. Sănătatea este curăţie, sfinţirea sufletului şi a trupului, în Iisus Hristos Domnul, în Sfânta Biserica Sa.

Fericiţi cei flămânzi şi însetoşaţi de sfinţenie, că ei se vor sătura. A avea foame şi sete de Dumnezeu, de Împărtăşire, de mărturisire, de iertare. Să fim dară, ca şi părintele Daniil Tudor, oameni de dorinţă şi să suspinăm după izvoarele  vieţii, după Pâinea Vieţii, aflată în sfintele taine. ( Caietele Preacuviosului Părinte Daniil de la Rarău ( Sandu Tudor): Sfinţita Rugăciune, Ed. Christiana, Buc. 2000, pg. 197).

Dar ca să ajungi să te rogi, să iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele, cu dragoste sfântă, creştină, trebuie să cunoşti că iubirea de Dumnezeu este pe măsura cunoaşterii Lui, după cum ne învaţă Sfântul Teodor al Ierusalimului. Deci, ca să ajungem să-L iubim pe Dumnezeu, trebuie mai întâi să-L cunoaştem. Cum să-L cunoaştem? Din textele Sfintelor Evanghelii, în genere, din Sfintele Scripturi, din Psaltire, din scrierile Sfinţilor Părinţi, pentru că scris este: Cercetaţi Scripturile ( Ioan 5, 39).

Cercetarea este o lucrare a facultăţii noastre gânditoare şi a raţiunii noastre. Dar raţiunea, studiul, cercetarea nu sunt decât o treaptă, prima şi cea mai importantă. Pentru că în cercetare este începutul care ne face să putem ajunge la iubire. Iată Muntele Taborului! Ca să ajungi la lumină, la iubire, trebuie să intri în contemplaţie şi apoi să cunoşti bucuria candelei ce arde în focul Duhului Sfânt. Undelemnul candelei inimii noastre este meditaţia, iar rugăciunea este flacăra Duhului Sfânt.

Sfinţenia ieroschimonahului se reflectă în modul de receptare a poeziei sale mistice în inimile noastre cele iubitoare de unicul Adevăr al Vieţii, Iisus Hristos cel răstignit şi înviat.

În profunda înţelegere a misticii ce se descoperă doar sfinţilor, ieroschimonahul Daniil vede adevăratele semnificaţii ale simbolului Sfintei Cruci: descoperirea Crucii Hristosului e mereu enigmă a Lumii. Ea ne arată pentru veşnicie datul tragic al vieţii, chiar în dumnezeire. Chiar îndumnezeită, crucea noastră şi Crucea lui Hristos nu piere. Mântuitorul Lumii e numai o transfigurare a crucii, o trecere de la Crucea morţii la Crucea Învierii”. ( Taina Sfintei Cruci, Caietele preacuviosului Părinte Daniil de la Rarău ( Sandu Tudor) , Ed. Christiana, Buc., 2001, pg. 120, apud. Aurelia Bălan Mihailovici, Cuvânt înainte, pp. 3-5, Stareţul Daniil Sandu Tudor, Ed. Panaghia, 2007, colecţia Rugul Aprins).

OLGA ALEXANDRA DIACONU

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: