LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Mihai Ogrinji: Recenzie „Artur Silvestri. Vocaţia Căii Singuratice“, Cleopatra Lorinţiu

Revista “România Pitorească”, nr. 456, decembrie 2009, pg. 27

Vasta şi variata operă pe care ne-a lăsat-o moştenire, ca şi frenezia cu care s-a implicat în întemeierea unor sumedenii de zidiri spirituale, trădează, în mod sigur, o fabuloasă ardere, cu sufletul la gură, de a rosti cât mai repede şi cât mai mult cu putinţă mesajul pe care îl avea de îndeplinit în trecerea lui printre noi. lată, s-a şi scurs un an de când Artur Silvestri a plecat în noaptea de Sf. Andrei, apostolul chemat să fie şi „pescar de oameni”, şi încă nu ne vine să credem că tragedia chiar s-a întâmplat. Avea doar 11 lustri, o vârstă a deplinei puteri de creaţie, iar Artur Silvestri dăduse, de mai multă vreme, spectaculoasa probă de „Personalitate complexă, fără comparaţie în literatura noastră de azi şi în cultura contemporană, adorat, idolatrizat de mulţi, neînţeles complet de alţii”. Şi scrie mai departe Cleopatra Lorinţiu, pe coperta a IV-a a cărţii „Artur Silvestri, Vocaţia Căii Singuratice”: „…a fost, prin însuşi felul său de a fi, de-a se forma şi a creşte în valoare şi complexitate, în virtute creştinească şi în dăruire altruistă, prin însăşi viaţa sa şi mai ales prin cultul pentru carte şi literă scrisă pe care l-a avut, o mare, enormă lecţie pe care viaţa ne-a dat-o într-o perioadă de confuzii sociale”. „Vocaţia Căii Singuratice” nu-i numai „un semn modest de neuitare şi preţuire”, cum cu modestie ne previne autoarea. Şi încă n-ar fi puţin nici aşa. Este, fără îndoială, un incintant eseu despre opera lui Artur Silvestri, o „lectură” subiectivă şi, uneori, insolită, care se metamorfozează într-o literatură de sine stătătoare, vie şi provocatoare, cu un erou care îşi trăieşte cărţile cu fervoare, în chip enciclopedic, mistuitor. Cleopatra Lorinţiu scoate la lumină cu sensibilitate, delicateţe, cu gingăşie chiar, „bijuterii ascunse între ierburile memoriei” – formulare plină ea însăşi de virtuţile unui excelent vers – făcând din recitirea cărţilor lui Artur Silvestri o ceremonie gravă.

Mariana Brăescu Silvestri, soţia scriitorului plecat spre alte tărâmuri, îngrijind şi coordonând acest volum, încheia prefaţa „Vocaţiei Căii Singuratice” trăgând nădejde „…ca această carte să-şi împlinească menirea, să apropie cititorul de cărţile şi ideile sale. Să-I ajute să înţeleagă câte ceva din personalitatea , din „modelul Silvestri” şi, nu în ultimul rând”, aşa cum spunea el însuşi, să-i înţeleagă „cerul sufletesc”.

Apărută la editura „Carpathia”, la începutul lui 2009, „Vocaţia Căii Singuratice” face parte dintr-un proiect închinat memoriei lui Artur Silvestri. Cartea a fost precedată de două lucrări remarcabile – „In memoriam, Artur Silvestri, Mărturii tulburătoare” şi „Artur Silvestri, Frumuseţea lumii cunoscute; Zile de neuitat”, în curs de apariţie aflându-se alte şi alte lucrări. Citiţi-I şi n-o să-l uitaţi pe Artur!
MIHAI OGRINJI

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: