LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Marcel Turcu: „Intemperii lirice“

Intemperii lirice
(puncte de vedere asupra noului volum – Eseuri critice – al scriitorului timisorean Florin Contrea – ed. Hestia – 2008
1 De la Montaigne la Borges, eseul, ca specie literara ambigua ( cea care adesea stie sa se autodistruga ) eseul – anume – isi poate salva printr-un ingenios joc al spiritului, fie ” scena ” fie „grafia ” caci ,oricum, este reactivata in eseu o anumita ” scenografie interioara ” in fata unor secvente ale realului …
Cind cel supus analizei e textul poetic insusi, atunci optiunea artistica numita e s e u  poate atinge cu dezinvoltura
sublimul ! E ceea ce isi propune, intr-o pagina aparent calma dar sigura si Florin Contrea in cartea sa recenta
Autorul e constrient ca ” greseala fundamentala a literaturii de azi e emfaza ” ( L. Borges ,Cartea de nisip, Univers,
1983 ) emfaza pe care FC o practica precum o si eludeaza prin persiflare si autopersiflare.
Derivindu-si referentialul ” dintr-un cer in care totul se afla in toate partile ” ( Plo. Enneade ) autorul nostru stie ca mai ales aici, jos, cuvintul de ordine nu poate fi decit esentialul ! Daca iti asumi poezia romana de dupa 1900 si nu-l incluzi in demersul tau pe Arghezi, neconditionat ii gindesti pe ” ceilalti ” – Sasa Pana si Gellu Naum ! In felul acesta isi incepe – nu pentru cititorul generalizat ci pentru ” un cititor ” (v. pag. 13 ) si FC „initierea” in poezia romana moderna.
Volumul ” Eseuri critice ” se doreste a fi un jurnal literar, conglutinat cu pasaje – in re – de fiziologie poetica…Acest
jurnal ” filigranat ” poate fi modul in care ” personajul „- poetul tasat in actul critic, devine din ce in ce mai nestapinit, ” mai infricosator ” adica, un veritabil personj ! ( p. 17 ) Iata cum pentru FC ” jurnalul asigura un grad suficient de solitudine ” (v. Critica si adevar – R Barthes )
2 Poeti agoreici, distins-coribantici – Naum; Stanescu; L.I.Stoiciu; Simina Popescu; Lucian Alexiu plus alta si alta substanta nominala, pentru a insuma 10 poeti contemporani, ” disparuti ” sau nu – ” jucati ” in volumul de fata !
” Elegiacul ” nostru acrib; violent maieut, dificil de incadrat, intrucit expiaza intr-n traiect propriu dar cel mai adesea ” prabusit ” in greul sinelui sau. Cu acestea l-am numit pe N Stanescu. Fata de acest poet, FC adopta o atitudine de retor, invocind in sprijinul atitudinii sale  „Tratatul despre sublim” al lui Longinus din care extrage stari de spirit necesare lui N Stanescu pentru structurarea cunoscutului poem ” Leoaica tinara, iubirea ”
Ratiune si pasiune coexistind intr-o poezie de” tip-retea „( id est, surrealista ) regizare insa ” monstruos ” ( cuvint pentru care FC il invoca aici pe Caragiale, cu acel ” simt enorm si vaz monstruos” !)
Alaturi de marele-prim poet cu care debuteaza de fapt ” Eseuri critice”- fiind vorba de Gellu Naum – cititorul de azi
care isi recunoaste locul sau eronat in societate, are ” libertatea de a-si odihni fruntea ” (v.volumul lui Naum din 1937) Cu Naum-Stanescu se termina prima falie a „Eseurilor…”-falia cea mare- Pe mabii poeti, un lector cu tensiune medie  ii poate ,cred, intilni – serile- intr-un foisor eminamente platonic. Toti trei vor confirma acelasi lucru:
” cred in mine ca opinie ” ( Platon-Theathetos )

( vom continua cu si prin urmatoarea ” falie ” inculcata „Eseurilor” sciitorului timisorean Florin Contrea )
MARCEL TURCU- Timisoara
aprilie – 2009

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: