LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Ioan Miclău: „A. Botez – Spirit şi Logos în poezia eminesciană“

Scriitor de mare sensibilitate si forta creatoare, un erudit al zilelor noastre, Adrian Botez reuseste a se ridica  deasupra valului spumos ce caracterizeaza azi literatura romaneasca, incercand ai da acesteea o mai luminata directie cum ar fi,  curajul actului critic, inviorarea  exprimarii libere care sa fie bazate pe o morala crestina desavarsita. Om de o larga  cultura, prin profesie dascal si filosof al culturii, romane si universale, a mai fost daruit, cred, de insasi Pronia Cereasca din belsug cu harul poeziei  si al intelegerii artelor in general. Scriitor fecund,  editeaza  cu mult succes si prestigiu Revista “Contraatac” in cadrul Grupului Scolar “Gheorghe Bals” din orasul Adjud, cu sprijinul ARP(Asociatia Romana Pentru Patrimoniu)-Bucuresti, fondata de venerabilul erudit roman Artur Silvestri.

Prin insasi orientarile pe care dl.Adrian Botez le imprima revistei, dovedesc cu prisosinta propriile sale  orientari. Revista se defineste a fi una de educatie, cultura si literatura, pentru elevi si profesori, indreptata impotriva prostului-gust, imposturii si agresiunii imoral-antiartistice. Deci se adevereste  intelepciunea proverbului care glasuie, cum , “prin continutul unei reviste vom  recunoaste si demnitatea editorului”.

Dar, activitatea literara, de studii in diverse domenii, istorice, politice, filosofice-religioase, ale unei criticei literare  demne si nepartinitoare, sunt numai cateva din chemarile sale inspre lumea unei culturi civilizate.  Detine acel spirit de observare si patrundere in profunzimea fenomenelor cel inconjor,  cum s-ar zice, nu trece cu ochii inchisi pe langa  efecte fara al interesa si cauze. Aduce solutii practice, bazate pe studii si cunoastere. Deci nu intamplator avea sa apara acest studiu asezat in noua sa carte,  Spirit si Logos in poezia eminesciana, despre care prinsei indrazneala a scrie acum.

Primind cartea aceasta pe virtual, era limpede ca unei asemenea daruiri trebuia o confirmare imediata, asadar, multumii cordial dlui  Adrian Botez pentru carte. Si ce carte! Cititorul care o va savura  cetind-o va intelege imediat despre ceea ce scriu eu acum. Insasi sintagma  spirit si logos creaza o buna impresie, intuindu-se fenomenologia actului  de logica universala existenta in poezia eminesciana.  Multi probabil folosind dictionarul obisnuit, (poate si din neintelegerea etimologica mai extinsa) au sa zica repede…aaa..,logos= “cuvantare”, “conferinta”, etc., pe cand profund si filozofic logos-ul are un sens de ordine, proprie deopotriva cosmosului si gandirii omenesti in formele cele mai superioare. Eminescu era omul genial care pe acest circuit cosmos-spirit omenesc prin poezia lui leaga omenirea  de legitati divine.  Eminescu, devenea  un Mesia al romanilor, redand iubirea si  dreptatea ca egalitati divine ale vietii fiecaruia. Pentru aceasta a si ajuns rastignit ca un Hristos Iisus!

Cartea dlui Adrian Botez la care facem vorbire, tocmai aceasta noua viziune o pune in analiza,  asezandu-l  pe genialul Eminescu in aceasta noua lumina, dar  sa folosim intocmai  afirmatiile eminentului profesor din Adjud: “Noul unghi de abordare a hermeneuticii textului eminescian, pe care-l propune cartea mea: “nu se mai pot rosti blasfemii, de catre cineva, in legatura cu Eminescu. …Despre Eminescu trebuie vorbit cu “Biblia” in mana – cu opera Lui-Eminescului citita integral – si in inima cioplita, precum Coloana Infinitului !”

In cuprinsul celor 351 de pagini cat consista cartea aceasta, cititorul va avea ocazia, mai bine zis fericirea sa intre intr-o lume densa, care incepand din vremile istroriei literaturii antice si pana la zorii modernismului si a prezentului, va iesii cu siguranta innoit in felul de a  percepe  persoana  universala  a geniului culturii, literaturii  si gandirii  romane, Mihai Eminescu.

Personalitate de o vasta cultura, dl.Adrian afirma: “Este un cu totul alt mod de al aborda pe Eminescu , decat ati vazut pana acum. Folosindu-se de o imensa bibliografie, autorul ne poarta pe la Teogonia lui Hesiod, luand chiar pe Eros drept motto, care “descatusand pe fiecare – si oameni si fapturi divine” , ne da de inteles, ne aminteste de “Misterele noptii”, ale lui Eminescu unde de asemenea Eros este prezent ca o zeitate mitica de o pozitiva reflectie. Ceea ce era si de asteptat, dl. Adrian Botez ajunge pe culmea vremilor moderne ale lui Perpessicius care aduce in lumina unele  neglijente ale criticii romane: “Intai ca nu ia seama la exemplele altor literaturi si mai vechi si mai asezate decat a noastra, unde cultul marilor creatori nationali, ba chiar universali, nu cunoaste ragaz si unde se poate vorbi de intregi biblioteci inchinate nu numai marilor genii, dar si inca celor de al doilea raft. Si gresesc, dupa aceea, pentru ca nu sunt inca patrunsi de vastitatea operei eminesciene si de culmile la care s-a ridicat in atat de scurta lui viata cel mai desavarsit dintre creatorii nostrii”. (Perpessicius, Cultul lui Eminescu, in vol.Eminesciana, Junimea,Iasi, 1983,p.574)

Cartea Spirit si Logos in poezia eminesciana, apare ca un studiu extrem de binevenit zilelor de azi, o carte de profunda analiza, insasi autorul se vede constrans asi structura cartea pe 11 Parti, fiecare cu subtitlurile aferente, astfel ca o prea aprofundata prezentare la care ma angajai eu acum ar insemna o noua carte, caz in care trebuie sa recunosc, nu-s pornit deocamdata. Totusi, din respect pentru cititor dar si a valorii cartii, am dragul a prezenta in scurt chiar aceste parti ce cladesc structura cartii dlui Adrian Botez.

Cuprins: Partea I:Spirit si Logos – a) Curajul si responsabilitatea Spiritului si Logos-ului eminescian. b) Spirit si Logos. c) Intermezzo: Despre Spiritul Mioritic.

Partea II-a: Cartea Genezei – I. Repaos si non-repaos. Eul-Spirit, ca punct de miscare. Analiza poetico-arhetipala: a) Singuratate.  b)Departe sunt de tine .

c)Sara pe deal.  d) Dintre sute de catarge. e)Scrisorile (I-V).  f) Lacul.  g)Luceafarul, exemplar si proliferarea hyperionica.

II- Iubire, amor, dor. Vehementa – hybris demiurgic.

III- Morfologii energetice si Misterul Cosmic al Noptii. a)Morfologii energetice(caii albi ai marii, flori-stele, laptele cerboaicelor, cerb, imparat-mag, cavalerul-calugar, )

b)Misterul Cosmic al Noptii(noaptea, umbra, negura, nor, chipul)

IV- Somn-vis-anamneza-moarte. a) Somn-vis. b) Credinta. c) Memorie-uitare-anamneza. d) Moartea.

V- Zeii si inzeirea. Dumnezeu;  a) Zeii. b) Dumnezeu  c) O paranteza necesara: Raul Demiurg si Roata.

Partea a III-a : Geografie sacra – geografie dinamica, in poezia eminesciana. 1. Geografia eminesciana,  2. Pamantul titan si omul, 3.Samanta-Cain, 4.Pamantul ocult: a) Memento Mori, b) Povestea magului calator in stele, 5. Spre si in Buricul Pamantului(Muntele Solar si Monastirea Lumii)

Partea a IV-a : Spirit si Logos

I. Razbunarea cuvintelor. Supunerea Haosului(revelatie, cugetare-gand-gandire, cuvant, vorba, grai + rugaciune)

II. Ritmarea lumii, inapoi spre Cantec (a scrie, carte, semne, stihuri ritmuri, vers, cantec)

Partea a V-a : Fiinta si dinamica Logos-ului spre Spirit(verbalitatea).

Dinamica Suspendarii in Focul Mistic.

I. Dinamica Fiintarii: 1. Fiinta,  2. Inceput,  3.Sfarsit,  4.Miscarea,  5.Ardere-stingere,  6.A crea-creatie,  7.A deschide – a inchide, 8.A sui, a urca, a se inalta, a se ridica-a cobori, a se arunca.

II. Dinamica Suspendarii in Focul Mistic: 9.Aiurare, rapire, 10.A desprinde, a ridica, a cata, a vana, a intinde, a cuprinde, a pleca, a ramane,  11. A urma, 12. Inghet-ardere-aprindere-stingere. A suspina, a surade, a zambi, a rade.

Partea a VI-a : Sensuri cosmice si liturghia semnelor-simboluri.

Partea a VII-a: Privirea ca foc mistic.

Partea a VIII-a : Crestinism si gnoza la Eminescu. 1.Mesterul Manole,

2. Singuratatea  Cavalerului-Calugar  –  a.Uitarea   b.Uitarea si Demiurgul pasiv.

3.Cavaler si Christos

4.Cristicul Eminescu

5.Cina cea de taina

6.Botezul cu poezie

7.Plansul eminescian

8.Razboi sfant

9.Femeia eminesciana- intre Maria Fecioara si Prostituata Sacra

10.Cateva trimiteri la gnostici

11.Iubire si procreatie

Partea a IX-a : Satul romanesc – ca dispozitie metafizica spre transcendere. 1.Satul-natura, 2.Satul-fiinta, Arborele Sephiroth, 3.Dimensiunile cosmosului romanesc eminescian,  4.Sat-casa, sat-vatra,   5.Linistirea sacrala. Anotimpul poeziei eminesciene,  6.Neam-natie,  7.Dumnezeu si “modernitatea” artistica.

Partea a X-a : Influente asupra spiritului eminescian

Partea a XI-a : Proza si poezia, la Eminescu. Logos-ul uman si Logos-ul  Divin.

Bineinteles ca autorul cartii si-a prevazut si ceea ce insumeaza notiunea de concluzii, dar tot cu o anume si distinsa orientare: Logos-ul Eminescu, Logos specific si Logos sintetic, Profetismul eminescia, Se inchee cu o Andeda si desigur Bibliografii  cercetate.

Fericita ocazie de respect adus comemorarii a 160 de ani de la nasterea lui Mihai

Eminescu. 2010 .

Prezentare de Carte: IOAN MICLAU – AUSTRALIA

Anunțuri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: