LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Florentin Smarandache: Prefaţă la „HELLUO LIBRORUM“*

Am fost un lector benevol de când eram copil în ţară, un consumator de cărţi – adică pe latineşte helluo librorum, unul care se îndoapă cu citiri. În atmosfera rustică a minunatului sat natal al meu, Bălceşti (după Revoluţie devenit „oraş” – bucuria bălceştenilor, încât m-a anunţat şi primarul de atunci, Emil Manu, trimiţându-mi o scrisoare în America), din clasele primare stăteam pe scara fânăriei sau în pătulul din curtea casei părinteşti, scufundat în foile de porumb, toamna după cules, şi citeam din Colecţia “Traista cu poveşti”, şi mă fascinau Amintirile din Copilărie ale lui Creangă (1837-1889), pe care le învăţam la şcoală, basmele populare româneşti, ori ale lui Petre Ispirescu (1830-1887), poveştile lui Andersen (1805-1875), sau ale Fraţilor Grimm {Jacob (1785-1863) şi Wilhelm (1786-1859)}.

Ţin minte că mă luam la-ntrecere cu prietenul şi colegul meu de joacă Victoraş Răducănoiu: care citeşte mai repede. Iar taică-său ne… arbitra! [Desigur, că important era care înţelege mai profund o carte…] Pe urmă pasiunea să dezleg enigmistică din revistele rebusiste, plus probleme din gazetele matematice. O parte din lecturile începătoare de-acum 35-45 de ani, din vremea preadolescenţei, adolescenţei şi-a tinereţii, dar şi unele mai recente (după cum am reuşit să recuperez însemnările acestea; unele pierdute, mucegăite, prăfuite în podul casei, ori roase de şoareci – nu s-au păstrat din păcate nici jumătate, atâtea am mai găsit când m-am întors din America în 1992 pentru prima dată după patru ani de auto-exilare), le-am inclus în acest tom* de compilaţii. Am selectat deocamdată mai mult lecturile literare (cu excepţia manualului de psihologie, pe care l-am conspectat pentru examenul de Psihologie a Copilului când eram student la Universitatea din Craiova). Spicuiri din ziare, reviste, broşuri, cărţi – tot ce-mi cădea-n mână.

Volumul acesta cuprinde citate din circa 1,000 de autori, în limba română, cu mici excepţii în franceză sau engleză, şi se întinde pe circa 1856 pagini. Lecturile şi alegerile de metafore, expresii, idei sunt bineînţeles subiective – după gusturile mele din momentul acela. O adâncă mulţumire celor care au cules şi corectat fişele mele scrise de mână, mărunt, pe caieţele ori fascicule ingălbenite de vreme. Fiecare autor sau subiect începe la pagină nouă. Este expus spre sfărşit şi un eşantion din Atelierul de Creaţie al editorului, în stil experimental – vezi pp. 1755-1800, dar in special Planul conceperii unor scrieri (pp. 1796-1800).

Şi astăzi obişnuiesc să citesc cu pixul în mână, notându-mi metafore care-mi plac din poezii, ori idei, aforisme şi fraze scurte din proze, eseuri, teatru. Culegeam şi expresii auzite din folclor. Pe cărţile ştiinţifice subliniez, şi-mi notez pe margine vreo posibilă generalizare a unor noţiuni ori teoreme întâlnite, care ulterior mă vor ghida spre scrierea unui articol sau a unei cărţi. În afară de cărţi, eram mort după fotbal (chibiţ înrăit al Universităţii Craiova), dar şi să joc în echipa clasei ca fundaş dreapta atât în Şcoala Generală (Chesa poreclit – Palca Victor pe numele real – era căpitanul de echipă la Generală, şi mă băga la fotbal, iar eu îl ajutam la matematică), cât şi în liceu, şi apoi la universitate ca student. Şi-mi mai plăcea să mă scald la Olteţ, dar mai ales să mă duc la mare.

Lecturile au fost şi surse de inspiraţie pentru propria-mi creaţie, imbold la scris. Precum mărturisea Theodore Parker: “Cărţile care te ajută cel mai mult sunt acelea care te fac să gândeşti cel mai mult”. Tata-mi striga, tot văzându-mă cu ochii-n cărţi:

– Mai ieşi şi tu, mă, afară la copii, să te recreezi!

– Lasă-mă, domne,-n pace!

Dar mama intervenea:

– Ce-ai tu cu copilul?! Nu-l pun la muncă, măcar să înveţe.

Era câte-o carte pe care n-o lăsam din mână toată noaptea – pân-o terminam. Noaptea era linişte. Mă concentram şi aprofundam mai uşor. {Ziua te mai perturba câte ceva, îţi

distrăgea atenţia.} Şi pentru şcoală când învăţam, în clasele primare, îmi spunea mama să dorm noaptea cu cartea sub căpătâi ca să-mi intre ideile în cap. Şi mă culcam cu gândul la ceea ce învăţasem în cursul zilei, cu câte-un manual sub pernă – să mi se întipărească mai bine în minte…

Închei prin povaţa Sf. Augustin (350-430 d. C.) din „Confesiunile” sale (VIII.xii.29): „tolle lege, tolle lege” [ia (cartea) şi citeşte, ia (cartea) şi citeşte].

–––––––––––––––––––––––––––––––

* HELLUO LIBRORUM se poate consulta la următoarea adresă de web:

http://fs.gallup.unm.edu/HelluoLibrorum.pdf

Florentin SMARANDACHE

februarie-august 2010

Anunțuri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: