LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Constantin Ghiniţă: O nouă carte scrisă de Cezarina Adamescu: „Ultima logodnă“ – 333 se sonete, Editura Arionda, Galaţi, octombrie 2008

A avea curajul de a pretinde, cronicăreşte  vorbind, că parcurgând o carte nouă ai şi reuşit să descoperi ceea ce autorul a sădit în ea cu trudă, cu migală şi cu multă dragoste seminţe ce vor încolţi în sufletele cititorilor ei, nu înseamnă altceva decât o neiertătoare trufie. Iată că mie, şi cu toată responsabilitatea o spun, această nouă carte a Cezarinei Adamescu mi-a creat atâtea iluminate stări ce nu pot fi spuse decât întro altă carte de aceeaşi dimensiune. Pentru că, până la urmă, nu aceasta este marea satisfacţie a muncii tale când Măria Sa Cititorul are posibilitatea să recreieze el însuşi alte şi alte poeme conform sufletului lui însetat de Bine şi de Frumos ? Eu, care am primit pe rând sonetele, încă de la coacerea lor, pe care le-am citit şi recitit în taină cu încântare dar şi cu acea nădejde că prin lectura lor mă voi ridica spre curăţirea faptelor mele, pentru că această senzaţie te cuprinde o dată intrat în Marele Imperiu al Cuvântului din care autoarea a primit har să culeagă cuvinte pentru noi,

ei bine, eu, mă simt înruşinat de o neputinţă amară în faţa încercării de esenţializare, când vrei să spui cât mai multe întro pagină ce aş vrea-o îndumnezeită aşa cum sunt sonetele Cezarinei Adamescu.

E, mai ales în aceste circumstanţe onorante, destul de greu ca după o călătorie prin pajiştile solare ale poemelor să decizi tu asupra lor. Cu atât mai mult când este vorba de nemuritorul Sonet, binecunoscut ca destul de pretenţios între formele fixe ale Poeziei. Intri şi când dai să ieşi realizezi că întâi trebuie să te acomodezi cu lumina pământeană după baia de lumină lină a cerurilor din poezia autoarei. Te simţi înveşmântat în hainele de gală ale Cuvântului Prim, te simţi mai bun, mai iertător, mai frumos şi mai cu uşa deschisă spre Iisus care abia aşteaptă să găsească loc de casă în inima ta.

Structurată pe trei capitole distincte, cu o grafică ce întregeşte rotundul cărţii (am învăţat cândva, demult, prin anii ’75, de la marele cărturar Romulus Vulpescu că o carte trebuie să se prezinte în faţa cititorului ca o mireasă,  virgină, sălbatecă în naturaleţea şi simplitatea ei, frumoasă şi în interior dar şi în tot exteriorul ei tehnic, ca să-ţi fie drag s-o deschizi, să nu mai ai răbdare în a-i colinda sufletul), păstrând ritualul mistic al numerologiei (3 x 111 = 333), atacând teme vaste dar străbătute de autoare de mii de ori, real sau imaginar, cum ar fi Viaţa cea de toate zilele, Iubirea, Credinţa, Visul, Speranţa, Moartea,Trecerea, Invierea, spaţiul deşertic al rănilor sociale dar şi terenul destul de instabil al labirinturilor filosofice, Cezarina Adamescu dă în această nouă carte măsura propriei sentinţe a unui spirit în permanentă căutare de lumină şi ne deschide uşa către lumi tulburător de liniştitoare prin siguranţa care ţi-o impune, prin cosmogonice plimbări în dorinţa noastră ancestrală de a ne apropia cât mai aproape de Lumina Lină a lui Dumnezeu.

Rar mi-a fost în ultimul timp să mi se facă un asemenea dar ! Şi cum apariţia unei cărţi este o sărbătoare şi o victorie a Spiritului asupra involuţiei şi decăderii aş avea curajul să afirm că sărbătoarea la care asistăm acum este una sfântă şi binevenită care ar trebui să lumineze la căpătâiul fiecărui somn neliniştit.

CONSTANTIN GHINIŢĂ

Mărăşeşti, Septembrie 2008

Anunțuri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: