LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Ben Todică: „Despre vol. SCRUM/CENDRE al poetului Ştefan Doru Dăncuş“

In tara sanzienelor sa lasat intunericul. Un tinut pingelit cu martiri. O memorie tintuita de oameni ca Stefan Doru Dancus. O gloaba uitata de stramosi, hranita din cenusa neamului lui Horia, Closca si Crisan isi asteapta stapanul. Plesul secolului XXI, bidiviul ascuns, sclavul dainuirii consumat de cotidianul faiantat in alb. 

Uscarea creierelor sub dogoarea libertatilor promise.Taierea coardei. Pustiirea constiintei. Insetarea identitatii. Gonirea sufletelor. Indobitocirea. Nici tu ca poet nu iti explici cum sau ales aceste cuvinte de merg asa de bine. Poezia se naste din cele mai emotionante momente ale omului si va ramane alaturi de noi atata vreme cat vom vorbi.

 

Blonda inflacarata, tiganca lui Bizet, iubirea aprinsa de pe coperta lui Vladimir Negoita este si muza lui Dancus. Ea arde in noapte si il gaseste oriunde ar fi in cautare de astampar. Setea poetului e sahariana. Parul auriu si rochia de un rosu sange il tin intens. Ce e viata daca ne pierdem credinta? Stefan Doru Dancus e prins in dialog cu trinitatea – a carei taceri noi trebuie s-o gandim.

 

Intreaga carte e momentul aprinderii chibritului aparent naiv dar cu potential apocaliptic. In acest fulgerat se ascunde eternitatea. Dancus taie intunericul in plojeu si precum vulturul plesuv in bataia orologiului Shakespearian te rapeste in vraja cuvintelor sale. Umbilical eroul se zvarcoleste intre rai si infern. O carte incendiara, un blestem la adresa raului – eu as intitula-o: JARATEC.

 

Lansata de editura „grinta” bilingua carte e vapaie! Fiecare pagina e un carbune aprins gata sa starneasca flacari in cititor. Bricheta de buzunar, Stefan Doru Dancus mocneste la fiecare vers tinandu-si inima din frane ca pe un armasar. Un bidiviu in asteptare. Daca nu era intuneric, sigur l-ati fi vazut pe Fat Frumos.

 

 

„uneori e bine sa fii scriitor

mereu ai o sticla

pe jumatate goala

sub un pod

o fica sa faca trotuarul

un fiu sa-ti fure painea de maine

sa te intretina cu acest vis

toata viata lor

si cand mori – sa dispara si ei

ca niste vieti ale tale

prea crunt lasate de Dumnezeu printre noi.”

 

„parfois ca vaut la pein d’etre ecrivain

t’as toujours une bouteille

a demi vide

sous un pont

une fille a se prostituer

BEN TODICĂ

 

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: