LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Andrei Roth: Argument la volumul „O sută de reflecţii“ de Daniel Mureşan

O primă însuşire a lucrării de faţă , lesne constatabilă  şi imposibil de ocolit este   dificultatea catalogării sale simple şi univoce: o carte de artă ? o carte de filosofie ? Şi una şi alta, fară îndoială, ca expresie fidelă şi mult grăitoare a personalităţii complexe a autorului. Căci Daniel Mureşan este om de artă – pictor şi grafician subtil şi doctor în filosofie în acelaşi timp. Om de cultură, într-un cuvânt. Iar cultura este – între multe alte trăsături definitorii -o firească, imanentă tendinţă spre multilateralitate, spre diversitate şi multiplicitate valorică.

Legătura intimă dintre exprimarea cea mai abstractă -filcsofică – şi cea mai concret – imaginativă, cea plastic – artistică – a spiritului uman nu este, desigur, o descoperire a autorului nostru. Valenţele filosofice ale picturii şi graficii sunt inerente, dintoîdeauna, artei care vorbeşte omului despre om, care poartă şi comunică valori umane. Arta nici nu este, în fond, altceva decât o mereu reînnoită meditaţie despre condiţia umană, despre sensul (sau sensurile), despre valoarea (sau valorile) existenţei omeneşti. Iar filosofia s-a aplecat întotdeauna asupra artei ca asupra unui univers aparte, creat de om ca parte şi totodată ca refracţie concentrat – esenţială a marelui Univers. Nu există mare sistem filosofic, care să nu aibă ca parte constitutivă o Estetică, nu există mare cugetător care să nu-şi fi încercat forţa percutantă a gândului prin pătrunderea în micul univers sieşi suficient şi totodată deschis spre lume pe care-1 reprezintă orice operă de artă. Originalitatea demersului lui Daniel Mureşan constă în realizarea simbiozei celor două domenii de creaţie, în autocomentarea reflexivă a creaţiei plastice, în uniunea personală a pictorului cu gânditorul.

Nu este nevoie de argumente justificative ale unui asemenea demers. Mai bine zis, un singur argument este necesar şi suficient, hotărâtor totodată: valoarea. Or figurile incluse în această carte de reflecţii sunt pur şi simplu frumoase; panseurile nu sunt pur şi simplu alăturate, ci organic legate de figuri şi sugestive ca şi acelea.

Cea de a doua însuşire a lucrării este făţiş declarata sa subiectivitate. în întrupare plastică şi în haină verbal – noţională, lucrarea poartă amprenta subiectivităţii puternice a artistului -gânditor. Şi nu se putea altfel. Această însuşire este şi teoretizată de autor prin relevarea relativităţii oricărei cunoştinţe umane în raport cu infinitatea şi inepuizabila complexitate a universului, cu micimea vieţii efemere şi atotputernicia străduinţelor creatoare ale omului.

Această subiectivitate descurajează dintr-un început orice observaţie sau intervenţie meschină de genul „de ce aşa şi nu altfel în cutare sau cutare punct” … Evident, orice s-ar putea şi altfel; dar iată că şi astfel se poate, iată că astfel e frumos, astfel trezeşte emoţii şi gânduri.

Cu aceasta am ajuns la cea de a treia însuşire – adevărata distincţie calitativă – a lucrării: nefacilitatea sa. Nu se poate s-o răsfoieşti doar, s-o priveşti şi s-o citeşti fară să încerci s-o pătrunzi. Trebuie s-o descifrezi pentru tine. Ea îndeamnă, mai mult decât atât: obligă pe cititorul – privitor la efortul de a gândi mai departe, de a-şi reformula pentru sine întrebările inerente oricărei metafizici şi antropologii despre existenţă, cu limitele şi nelimitarea ei, despre cunoaştere, cu erorile şi triumfurile ei, despre om, cu micimea şi măreţia, cu suferinţele, bucuriile şi speranţele lui. Şi de a-şi formula răspunsurile proprii la asemenea întrebări. Răspunsuri care vor fi, la rândul lor, subiective şi relative, pasibile de obiecţii şi corecţii, dar -posibil -încărcate şi de nuclee de adevăr.

În sfârşit, cred că se cuvine formulată întrebarea privitoare la utilitatea publicării – aici şi acum – a unei asemenea lucrări. Răspunsul nu poate fi decât unul singur, cel care se întemeiază pe utilitatea superioară, în plan spiritual, a ne-utilului în plan mercantil -material. Aici şi acum – şi întotdeauna, pretutindeni – frumosul şi adevărul sunt de o altă, de o superioară utilitate pentru echilibrul lăuntric al omului, pentru refacerea sau/şi păstrarea echilibrului dintre om şi lume.

Prof. univ. dr. ANDREI ROTH

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: