LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Agafiţei Florinel: „Ultimul mare indianist român – Sergiu Demetrian“

(Fragment din cartea aflată în curs de pregătire: ”Pionieri, clasici şi urmaşi ai indianismului în spaţiul românesc”)
Prin intermediul surorii sale, care trăieşte la pensie, ca inginer chimist, în Bucureşti, pe nume Demetrian Simona Eugenia, am obţinut informaţii importante, inedite în România, despre indianistul Sergiu Demetrian; astfel, am aflat că, născut fiind în Bucureşti, la 29 aprilie 1923, a urmat cursurile liceului Matei Basarab, apoi pe cele ale Sfântului Andrei. Absolvirea cursurilor liceale şi susţinerea Bacalaureatului i-au deschis calea spre studiile universitare, Sergiu Demetrian alegând să urmeze nu numai medicina, dar şi Facultatea de Litere, apoi Filosofia şi Dreptul.

A funcţionat, ca asistent, în cadrul Facultăţii de Medicină «Carol Davila», în preajma profesorului Repciuc. Căsătorit, într-o vreme, cu Ştefania Mihăilescu, se desparte de aceasta, iar viaţa îi deschide oportunitatea plecării din România, în Occident, la Paris, cu un grup de yoghini, în anul 1969. Acolo, reuşeşte să acceadă ca profesor la Sorbona şi să-şi facă recunoscute preocupările de indianistică.

A lucrat ca profesor de anatomie la Facultatea de Medicină Necker din Paris, apoi în India, unde trăieşte şi astăzi, unde studiază şi face traduceri masive – din surse directe – ale marilor poeme Rāmāyana şi Mahābhārata.

Într-un număr important de ani, a traversat India, în special sudul ei, cercetând manuscrise şi contactând povestitorii tradiţionali ai acestor două epopei fundamentale pentru cultura continentului spiritual indian şi a lumii.

„Expert în diferite versiuni ale textului original”, cum îl prezintã  Editura „Albin Michel”, doctorul Sergiu Demetrian acomodează aceste două capodopere exigenţelor spiritualiţiii moderne, formulate cu instrumentele de gândire ale unui intelectual european dedicat ascezei filosofice indiene. În perioada musonului se refugiază câteva luni la Paris, după care revine în India şi lucrează asiduu asupra marilor epopei indiene.

În ţară i se propune, de către Editura Humanitas, tipărirea marilor creaţii indiene în limba română. Din cele spuse de sora indianistului, apropierea lui Sergiu Demetrian faţă de fenomenul indian, pare să fi ţinut şi de legăturile de familie, care au rădăcini cu familia lui Mircea Eliade; de pildă, bunica lui Demetrian este soră cu Jean Bart (Eugeniu Botez).
Medicul-scriitor Sergiu Demetrian e considerat, de către noi, împreună cu medicul scriitor Sergiu Al-George şi cu Arion Roşu unul din cei trei medici care compun triada valoroasă a indianismului românesc, de după al doilea război mondial.

În scris, Sergiu Demetrian a debutat cu studii privitoare la sursele indiene de inspiraţie ale lui M. Eminescu şi G. Coşbuc. În 1966 a publicat studii şi note la «Antologia sanscrită» realizată de poetul George Coşbuc, iar în 1967, acelaşi lucru la Rāmāyana lui Valmiki, repovestită în varianta prozei de C. Rajagopalachari.

La data la care scriem aceste rânduri, Sergiu Demetrian trăieşte şi lucrează asupra textelor hinduse de referinţă, într-un cunoscut ashram din statul Tamil Nādu – Shri Ramana Ashramam, în localitatea Tiruvannamalai.
_______________

Sergiu Demetrian şi filosofia indiană în poezia lui Eminescu

Aşa cum apreciază Sergiu Demetrian – la începutul studiului său privind influenţa culturii indiene în modelarea spirituală a lui Eminescu – prin raportare la anumite poezii ale acestuia, destui vor fi fost aceia care s-au ocupat de-a lungul timpului de raportul româno-indian prin persoana şi creaţiile geniului literaturii române.

Fiecare dintre cei care s-au ocupat de Eminescu şi India au adus în faţa lectorului comentarii privind, adeseori, cam aceleaşi teme şi creaţii eminesciene, vizând, ba cosmogonia cu sorginte limpede vedică, ba filosofia cu rădăcini budhiste ori cea de provenienţă upanishadică.

Sergiu Demetrian sparge clasicele tipare şi supune atenţiei texte mai puţin vehiculate de criticii lui Eminescu, aşa cum este poezia „Dumnezeu şi om”, acolo unde detectează descrierea Indiei, realizată în versuri; e vorba evident, de o descriere geografică, dar unde se întâlneşte şi exprimarea dorinţei de a afla arhaica înţelepciune a omenirii ascunsă în „pădurile antice ale Indiei cea mare” şi unde regii închină „înţelepciunii viaţa lor trecătoare”.

O altă creaţie eminesciană, rareori pusă în evidenţă de alţi critici, este „În căutarea Şeherezadei”, acolo unde Sergiu Demetrian observă, că Eminescu o caută pe Şeherezada în India. Cei care cunosc „O mie şi una de nopţi” şi doar atât, ar putea fi imediat intrigaţi de demersul poetului, nu şi Demetrian, care arată că cele „O mie şi una de nopţi” „Sunt o preluare a uneia dintre multele colecţii de poveşti, nuvele şi romane indiene, colecţie numită Oceanul râurilor povestitoare”, (vezi, S.E.Demetrian, Literatura clasică indiană în poezia lui Eminescu, extras din culegerea „Limbă şi literatură”, vol IX, Bucureşti, 1965 – Societatea de ştiinţe istorice şi filologice din RSR).

O altă creaţie, la fel de rar citată atunci când se discută  despre prezenţa temelor, motivelor indiene al Eminescu, este „Din Berlin la Potsdam”, acolo unde poetul reliefează esenţa lui Brahman, principiul universal al lumii.

Importantă  este contribuţia lui Demetrian privind amintirea tuturor antecesorilor săi preocupaţi de Eminescu şi India, punând în evidenţă numele lui I.A. Pogoneanu Rădulescu şi Radu Dragnea, acesta din urmă cu eseul „Spiritualitatea lui Eminescu” publicat în revista „Gândirea”, numărul 9, din noiembrie 1939.

Nu sunt uitaţi Cezar Papacostea, George Călinescu şi un nume mai puţin ştiut, Iulian Jura, care scotea o lucrare editată la Paris, la J. Gamber, intitulată „Mitul în poezia lui Eminescu”, în anul 1933.

Pasiunea pentru MAHĀBHĀRATA si RĀMĀYANA

«În prestigioasa Editură „Albin Michel” din Paris, au apărut, de curând, cele două mari epopei indiene, MAHĀBHĀRATA si RĀMĀYANA, aceasta din urmă beneficiind de o prefaţă scrisă de Olivier Lacombe, membru al Institutului, totalizând împreună peste 1.000 de pagini. Ele sunt repovestite de prestigiosul indianist român, trăitor în India şi Franţa, Sergiu Demetrian, medic-scriitor».

Am citat din Mihail Mihailide, Literatura artistică a medicilor, Vol. I-II, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009, acolo unde este surprins succesul relativ recent înregistrat de Sergiu Demetrian cu una din mai vechile sale preocupări legate de marile epopei MAHĀBHĀRATA şi RĀMĀYANA.

Încă  înainte de a pleca din ţară, medicul-scriitor, Sergiu Demetrian publica deja studii despre poeziile lui Eminescu şi Coşbuc, susţinute de aprecieri din perspectiva modalităţii de cugetare specific indiene, dar şi RĀMĀYANA, după un text adaptat prozei şi repovestit de Rajagopalachari. Varianta indiană a lui Rajagopalachari apărea iniţial în India, la Editura Bharatiya Vidya Bhavan, în 1965.

Ulterior, versiunea lui Rajagopalachari s-a bucurat de un succes internaţional, încât i-a fost solicitată o alta ca să fie tipărită şi în România. Iată ce spunea însuşi Rajagopalachari, într-un cuvânt al său, datat 3 iulie 1966, la Madras: « A fost o mare cinste pentru mine când, din România mi s-a cerut încredinţarea spre a se da tiparului versiunea românească a RĀMĀYANEI mele. Cine o va citi, împreună cu MAHĀBHĀRATA, cartea ei soră, va cunoaşte ceea ce ar fi putut afla locuind un an în India. Într-adevăr, pentru noi indienii, RĀMĀYANA este ceea ce a fost Odiseea pentru grecii vechi ; până şi azi ea este considerată o carte sfântă. Mai mult încă, RĀMĀYANA, reflectă psihologia poporului indian, acceaşi ca în vechime. Amintesc aceste lucruri întrucât sunt specifice poporului indian şi necesare celor care, venind din afară, doresc să înţeleagă acest popor a cărui cultură prezintă în raport cu cele de tip european un ciudat amestec de modernism şi o străveche şi nemuritoare mitologie », (vezi, Valmiki, RĀMĀYANA – repovestită de Chakravarti Rajagopalachari, Traducere, prefaţă, note şi glosar de Sergiu Demetrian, traducerea versurilor G.Coşbuc şi C.D.Zeletin, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968, prefaţa autorului).

De la prima variantă şi până acum, unica realizată profesionist, la noi în ţară, a RĀMĀYANEI, s-a preocupat Sergiu Emil Demetrian cu puţin timp înainte de a pleca din ţară. Notele şi comentariile sale, postate într-un «Cuvânt înainte» orientează cititorul în tematica epopeii indiene, oferindu-i repere sigure, legate atât de istoricul acestei scrieri cât şi conţinutul ei.

Secolul apariţiei sale scrise este considerat cel de-al VI-lea î.Hr., pe când caligrafierea se realiza pe frunze de palmier în sanskrita clasică.

Plecarea lui Sergiu Demetrian din România şi stabilirea vremelnică la Paris, i-au permis intrarea în contact cu marea literatură de specialitate privind spiritualitatea indiană.

A continuat şi în capitala Franţei – dincolo de preocupările profesionale privind medicina – activitatea legată de India şi valorile sale. Se va specializa în cele două mari epopei, încât înşişi francezii vor recunoaşte în el o mare personalitate a culturii universale, de referinţă în privinţa cunoaşterii MAHĀBHĀRATAEI şi RĀMĀYANEI.

Editura franceză, Albin Michel, apreciată unanim pentru calitatea celor publicate privind spiritualitatea indiană ori numele importante editate sub egida sa, la nivel planetar, afirma despre Sergiu Demetrian, punctând valoarea preocupărilor sale legate de epopeile amintite, că: «este expert în diferite versiuni ale textelor originale».

Munca sa uriaşă privind traducerea textelor indiene direct din sanskrită era anticipată de S.Demetrian, încă din momentul apariţiei versiunii RĀMĀYANEI în limba română, când spunea : «Redarea integrală în limba română a RĀMĀYANEI, direct din limba sanskrită, rămâne o acţiune de viitor; este o întreprindere uriaşă care aşteaptă să i se dedice munca unei vieţi».

Credincios acestui scop, Sergiu Demetrian va părăsi Parisul şi se va stabili în India, într-un ashram din sudul ţării, acolo unde având liniştea mult căutată se va ocupa îndelung de pasiunea vieţii sale, concentrată în munca asupra epopeilor indiene, travaliu desfăşurat cu mare energie şi azi, la onorabila vârstă de 86 de ani.

Prof. dr. FL. AGAFIŢEI
_______________

Bibliografie consultată

1. Mihail Mihailide, Literatura artistică a medicilor, Vol. I-II, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009

2. Valmiki, RĀMĀYANA – repovestită de C. Rajagopalachari, traducere, prefaţă, note şi glosar de Sergiu Demetrian, traducerea versurilor G.Coşbuc şi C.D.Zeletin, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968

3. S.E. Demetrian. Literatura indiană în poezia lui Coşbuc, « Limbă şi literatură, XII, 1966.

4. S.E.Demetrian, Literatura clasică indiană în poezia lui Eminescu, extras din culegerea „Limbă şi literatură”, vol IX, Bucureşti, 1965 – Societatea de ştiinţe istorice şi filologice din RSR

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: