LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

Ada Stuparu şi George Sorescu – „Elena Farago în scrisori şi documente inedite. Recuperari biografice“ (note de Dan Brudaşcu)

Pentru generaţiile mai noi, numele Elenei Farago este cvasinecunoscut, cu toate că, de moartea acesteia, abia a trecut un pic peste o jumătate de secol. Acest lucru nu este deloc surprinzător, întrucât, încă din timpul vieţii sale, creaţia poetică a Elenei Farago nu a reuşit să o impună pe aceasta ca un nume de referinţă al literaturii române a primei jumătăţi a sec. XX. De aceea, în general, în istoriile literare sau în lucrările de sinteză, numele Elenei Farago, aşa cum credem că se va întâmpla peste alţi 50 de ani, cu celeale Anei Blandiana sau Mircea Dinescu[1], figurează la categoria poeţi minori. Creaţia Elenei Farago a reţinut, totuşi, atenţia unor critici şi istorici literari[2], care i-au subliniat meritele estetico-literare (atâteacâteau fost) şi au încercat să ofere câteva date semnificative despre activitatea ei literară.

De curând, la Craiova, a apărut sub semnătura lui George Sorescu şi Adei Stuparu lucrarea cu titlul Elena Farago în scrisori şi documente inedite. Recuperări biografice.[3] Este vorba, de fapt, de teza de doctorat a doamnei Ada Stuparu, care beneficiază de un cuvânt introductiv datorat universitarului craiovean George Sorescu.

Lucrarea nu-şi propune să gloseze pe marginea virtuţiilor estetico-literare ale creaţiei poetice a Elenei Farago, ci, pornind de la un număr de scrisori (115) ale acesteia de la diverse personalităţi ale vieţii culturale şi publice din spaţiul oltean, în primul rând, să completeze informaţiile despre complexa şi destul de importantaei activitate pe tărâm cultural şi social.. Între aceste scrisori, unele sunt semnate de membri ai familiei poetei şi contribuie într-o oarecare măsură la reflectarea raporturilor deosebit de cordiale şi calde dintre ea şi apropiaţii ei. Nu lipsesc nici texte semnate de A. Toma, nume odios pentru o bună parte din istoricii literari, dar şi pentru public, date fiind excesele ideologizante ale acestuia la începutul regimului comunist şi, îndeosebi, cele îndreptate împotriva lui Tudor Arghezi[4]. O mare parte dintre textele date acum publicităţii, preluate de autoare dintr-o colecţie aflată în posesia regretatului poet Marin Sorescu, sunt de interes strict local şi aduc o foarte modestă contribuţie în ceea ce priveşte opera literară propriu-zisă a Elenei Farago.

După cum se ştie, Elena Farago este un nume care, în primele două decenii ale secolului XX, a fost întâlnit destul de frecvent şi constant în paginile unor importante publicaţii literare de pe întreg cuprinsul românesc. Amintim, în acest sens, textele publicate de ea în Junimea literară şi Convorbiri literare, Revista săptămânală ilustrată, Revista Copiilor şi Tinerimii, dar şi în Luceafărul. Colaborarea sa cu această din urmă revistă, debutează în cursul anului 1905, când devine colaboratoare a revistei tinerimii studenţeşti româneşti din Budapesta alături de nume ca Ion Borcea, Ecaterina Pitiş, Maria Popovici, Ilarie Chendi, Romulus Cioflec, Vasile Pop, Aurel Esca, Constantin Sandu-Adea sau George Bogdan Duică. De la primul text, respectiv poezia Nu mai plânge, apărut în numărul 19 din 1 octombrie 1905[5], Elena Farago şi-a semnat, până în 1906, materialele cu pseudonimul literar Fatma. Ulterior, colaborările cu această publicaţie sunt tot mai rare, maximum 3 apariţii pe an[6], ele încetând complet după decembrie 1912. În paginile revistei budapestane, Elena Farago a publicat numai poezii, o parte dintre ele fiind cuprinse în volumul Pentru copii, publicat în 1912.

Chiar dacă, sub aspectul interesului estetico literar propriu-zis, textele cuprinse în această lucrare oferă puţine informaţii[7], totuşi, ele ne permit să descoperim candoarea şi sensibilitatea deosebite ale poetei în relaţiile cu membrii familiei sale, oferindu-ne şansa descoperirii unor sentimente extrem de calde şi generoase faţă de omul Elena Farago, rolul jucatdeea în soluţionareaunor probleme esenţiale pentru familia ei, implicarea activă în diverse proiecte culturale sau caritabile etc.. Volumul în cauză oferă mai ales informaţii privind implicarea Elenei Farago în viaţa culturală şi artistică craioveană, participarea ei la realizarea unor proiecte esenţiale pentru promovarea valorilor cultural-spirituale ale acestui spaţiu românesc.

Ada Stuparu dovedeşte o bună cunoaştere a vieţii şi personalităţii Elenei Farago şi aduce prin lucrarea de faţă elemente importante pentru mai buna situare a poetei în viaţa spirituală şi literară a Craiovei şi Olteniei.

DAN BRUDAŞCU


[1]Potrivit unui text apărut recent, cei doi fac parte din aşa zisa bandă alui Gogu Rădulescu, personaj controversat şi chiar dubios, care şi-a făcut, la Comana, o adevărată curte personală şi unde cele două personaje, alături dealtele, erau pregătite, ca „dizidenţi”, pentru a conduce România post-ceauşistă. Întâmplător sau nu, ambii s-au aflat pe metereze încă din primele momente ale loviturii de stat din decembrie 1989. Tot de atunci, a încetat aproape complet scrisul lor poetic, interese diverse „deturnându-i” spre domenii mai rentabile şi profitabile pentru ei. Cel puţin pentru a compensa oarecum ajutorul pe care Gogu Rădulescu, fostul lor mentor şi susţinător, li l-a acordat din plin înainte de 1989.

[2]Inclusiv a lui G. Călinescu sau Eugen Lovinescu.

[3] George Sorescu, Ada Stuparu, Elena Farago în scrisori şi documente inedite. Recuperări biografice, Craiova, EdituraSim Art, 2010.

[4]Acest personaj odios, care, la începuturile activităţii sale literare, în scop parvenitist, s-a ocupatde traducerea în limba română a unoradin poeziile reginei poete Carmen Sylva. După 1945, el trece, însă, cu arme şi bagaje, de partea noului regim, susţinut şi impus de Moscova, şi, împreună cu fiul său, important cadru în conducerea publicaţiei comuniste „Scânteia”, declanşează atacuri dure împotriva scriitorilor ce refuzau cu obstinaţie slujirea noului regim. Între ţintele lor s-a situat şi marele poet Tudor Arghezi, acuzat de „putrefacţia poeziei” sale, datorită elementelor mistice din creaţia lui. Casă sesalveze de acestatac şi să evite riscul de a fi trimis în vreuna din închisorile comuniste, Tudor Arghezi a trebuit să accepte un compromis cu noul regim, în urma căruia a apărut, între altele, mult discutatul său volum „Cântarea omului”.

[5] Fatma (Farago, Elena), Nu mai plânge …, Luceafărul, IV, nr. 19, 1 oct. 1905, p. 380.

[6]Concret, în anul 1906, eaa publicat în revista Luceafărul, poeziile Străin îţi pare … (V, nr. 1, 1ian, 1906, p. 17), De n-ai fi fost … (V, nr. 2, 15 ian. 1906, p. 34), Pastel (V, nr. 3, 1febr. 1906, p. 58), De ursită … (V, nr. 3, 1 febr. 1906, p. 69), Cântec. – Reminiscenţă (V, nr. 5, 1 martie 1906, p. 111), Raze şi unde (V, nr. 6, 15 febr. 1906, p. 123), Şi-i destul … (V, nr. 6, 15 martie 1906, p. 127). În anul 1907, ea semnează, cu numele ei, o singură poezie: De vorbă cu trecutul … (VI, nr. 14, 15 iul. 1907, p. 294). În anul, 1908, ea vapublica trei poezii: Scrisoare (VII, nr. 1-2, 15 ian. 1908, p. 10), În prag (VII, , nr. 6, 15 martie1908, p. 128) şi Noemvrie. O seară (VII, nr. 8, 15 apr. 1908, p. 174). După această dată, Elena Farago încetează, timp de 4 ani, orice colaborare cu revista din Budapesta. Numele ei reapare abia în anul 1912, când semnează două poezii, respectiv: S-a dus şi noaptea asta (XI, vol. I, nr. 13, 25 martie 1912, p. 242-243) şi Pentru copii. Copii către Moş Crăciun (XI, vol. II, nr. 33, 16 dec. 1912, p. 766. Se precizează: Reproducere din volumul recent apărut Pentru copii (cf. Mihail Triteanu, Luceafărul 1902-1920. Indice bibliografic, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972, p. 55). După 1912, colaborarea ei la această prestigioasă şi importantă revistă încetează definitiv.

[7]Fac excepţie datele ce ni le oferă despre căutările ei de perfecţionare a mijloacelor şi tehnicilor literare proprii, după cum reiese, de exemplu, din unele din schimburile epistolare cu A. Toma.

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: