OGLINDA RETROVIZOARE – Emilian Marcu: „În Ţara lui Hă, Hă, Hă“

Am trăit de-a lungul timpului în ţara numită România. Cu timpul, şi numai din cauză că m-am maturizat, am constatat că, fără să ştiu, fie pe rând, fie concomitent, am trăit în mai multe ţări, cu diferite conotaţii. Am trăit în ţara speranţelor,în ţara viselor, unele împlinite şi cele mai multe nu, în ţara iluziilor şi a aşteptărilor,a îndrăgostirilor şi a decepţiilor, a lipsei de libertate, de care uneori eram conştient,alteori nu, în ţara Mioriţei dar şi în ţara cea profoundă şI adevărată, din Cartea Mare de Istorie. Am trăit în ţara entuziasmului şantierelor naţionale ale tineretului dar şi în ţara entuziasmului unei revoluţii, tot a tineretului, în care chiar am crezut şi în care mai cred din când în când. Am trăit în ţara pe care o credeam,până la un punct, normală. Era o normalitate pe care aşa o înţelegeam eu, şi pentru că era normalitate, nu încercam pe nimeni creadă ceea ce credeam eu, şi era foarte bine. Am trăit şi trăiesc într-o ţară a basmelor de tot felul. Fie a basmelor ascultate de la bătrânii satului, care atunci nu erau chiar aşa de bătrâni dar aşa îi vedea copilul care eram, fie a basmelor spuse, ce-i drept cu talent oratoric, de contemporani mei de astăzi. >>>>