~Traianus: „Paştele“

Satele plîng în întuneric,mamă,

Visul plecat e aşteptat la porţi.

În noaptea asta nimeni să nu doarmă,

Că Dumnezeu va învia din morţi.

Satele-n zori nu vor avea suspine,

Vor pune la uscat batiste reci

Şi te vor aştepta,Iisus,pe tine,

Să te implore iarăşi să nu pleci.

În cimitire crinii se răscoală

Asupra Morţii lor în care-au stat,

Cînd pruncii luminoşi ca după boală

Îngînă-n cor:”Christos a înviat”.

Bolnavii fi-vor lume vindecată,

Saloanele o să le-aducă flori,

Nu vor mai fi spitale niciodată,

Doar crize mari de pacienţi  în zori.

Cei trişti avea-vor binecuvîntatul

Tain de bucurie,negreşit

Şi vor veni Cerescul Fiu şi Tatăl

Întregii lumi cu gînd blagoslovit.

Un înger îmbrăcat în strai de rază

Cădea-va-n gîndul nostru ca un măr,

Rostindu-ne că Domnul înviază,

Să-i spunem:”Înviază-ntr-Adevăr!”

Blajini,părinţii să împartă pască

Şi ouă zugrăvite cu mister,

Ca-n sufletele toate să  renască

Poveştile uimirii ,scrise-n cer.

Atunci ai să revii acasă,mamă,

Se va întoarce tata înapoi

Şi fi-vom cu surîsul lui de-o seamă,

Simţind cum urcă Paştele în noi.

Lacrimi vor tresări în amintire,

Iar sufletul va fi un pom fragil,

Sub care,turlă albă  de iubire,

Trece Iisus ,prin flori,ca un copil.

TRAIANUS