LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Mircea Micu: „Îngerul fără de somn“

Un gând pentru Nichita

Nu l-am văzut demult. Cu dânsul,

Orice-ntâlnire e un risc.

Când îl apucă „Râsul-plânsul”

Şi stă ca vulturele-n pisc,

Înconjurat de raze sfinte,

De voci de prieteni asaltat.

El perorează  şi se minte

De neatins şi-nsingurat…

Pată  de sânge ce vorbeşte,

Piatră  oftând ca un păcat,

Solz viu şi sclipitor de peşte

Pe ţărmul mării aruncat.

Noaptea, e pasăre şi zboară

Pe-un teritoriu interzis.

Îi cresc aripi la subţioară

Findcă  să zboare i-a fost scris.

Şi din nesomnul vieţii sale

Ce-l spintecă  cumplit pumnal,

Ascultă-nfăşurat în zale

Galopul stins al unui cal…

Acum, când scriu, surpat în mine

De dorul lui, proclam zăpezi

Care să  cadă în desime,

Cu fulgii mari, ca nişte iezi,

Să-i încălzească insomnia

Precum hlamida unui Domn,

Topindu-se-n melancolia

Acestui înger fără somn

Care veghează  poezia…

MIRCEA MICU

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.